149 matches
-
proprietar, și cu toate că numele nu mai era folosit (întrucât Brian disprețuia asemenea pretenții și adresa casei era doar Nr. 27), dăinuia totuși ca o poreclă familiară. Stella stătea cu spatele proptit de perne și picioarele întinse, acoperite cu o pătură cadrilată, albastru cu alb. Adam tocmai îl așezase pe Zet pe pieptul ei, aranjându-i cu grijă poziția, chiar sub gâtul Stellei. Cățelușul își întinsese labele din față pe umerii ei, într-un gest protector, parcă. Îi simțea gheruțele tocite. Privea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian la peticul de grădină, la șipcile încrucișate ale gardului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te sărut. Ține, ți-l dau pe Zet, ăsta-i în stare să te vindece de orice. Tom se apropie și o sărută pe Stella pe frunte, o mângâie ușor pe păr, apoi îl plasă pe Zet pe pătura cadrilată, în depresiunea caldă dintre piciorul Stellei și marginea canapelei, unde cățelul se instală cu seriozitate, de parcă și-ar fi luat, în primire postul. Tom McCaffrey, în vârstă de douăzeci de ani, era, indiscutabil, cel mai înalt și, discutabil, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îi plăcea Bruxelles, nu părțile lui vechi și mărețe, nici cartierele noi, strălucitoare, ci melancolicele străzi burgheze, atât de liniștite, purtând amprenta unui trecut încă accesibil, străduțele unde puteai găsi la colț un mic restaurant cu fețe de masă roșii, cadrilate, cu oleandri și o pisică neagră. Îi plăcea și Londra și își întrevedea un viitor de londonez. Ura, din toată inima și din tot sufletul său, Irlanda, irlandezii și pe sine însuși. Doctorul Johnson scrie că atunci când un om afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că fusese cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu prea confortabilă) care-i plăcea lui George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Zet). Alex se prefăcea a fi indiferentă, dar de fapt prețuia evenimentul ca pe un prilej în care-și putea afirma puterea matriarhală. — Ah, dac-ar fi fost și Stella cu noi, oftă Gabriel în timp ce întindea o pătură mare, cadrilată. Ar fi fost... (era gata să spună „perfect“, dar onestitatea ei o făcu conștientă că nici o scenă la care participa și Brian nu putea fi perfectă)... ar fi fost atât de plăcut! Stella nu reapăruse, dar circula zvonul, probabil la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiind formată din cinci linii profunde constituind patru benzi; cea de-a doua, acoperind ceafa până la extremitatea gâtului, cuprinde 13 linii longitudinale gravate, care formează 12 benzi, divizate prin linii circulare, mai lejere (H. Delporte, 1979). Acest tip de decor cadrilat pare să reprezinte o coafură sau un acoperământ specific perioadei, deoarece îl regăsim și la alte statuete (Laussel, Grimaldi, Kostenki, Kotilevo) (Z. Abramova, 1991). Grupa italiană. Poziția stratigrafică a acestor reprezentări este, pentru cea mai mare parte dintre ele, destul de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
trebuie să fi fost cândva neobișnuit de drăguță. FOTZI (Pizdoc): Mai în vârstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiționiste, se dă în stambă erotic, ceea ce e total pe de lături. O fustă scurtă, cadrilată, în clopot, cu dessou-uri grotești. CÂRCIUMAREASA: Cam tâmpă, dar pare să știe exact ce îi place și ce nu. E bine făcută și acționează cu siguranță din spatele tejghelei, atâta vreme cât nu participă la acțiune. FRUMOASA PERECHE: Extrem de atractivă, îmbrăcată cu mult
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deschizîndu-se într-un ornament de frunziș și încadrînd textul; o întreagă faună se cuibărește aici (Bréviaire du Saint-Sépulcre de Cambrai, 1230; Psautier d'Arras, 1300; Bréviaire de Belleville, 1325 etc.). Fondurile de aur simple dispar și sînt înlocuite cu cele cadrilate (Roman de Godefroy de Bouillon, 1337), apoi de peisaje care se introduc în planul secundar al scenelor reprezentate (Oeuvres de Guillaume de Machaut, cca. 1370). Apare și tehnica ce constă în a nu colora personajele, ci în a le trata
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
picturii, pentru care miniatura constituie un cîmp bogat de experiență. Miniaturile de prezentare, în care se vede autorul oferindu-și cartea unei personalități, sînt la originea portretului. Tot aici trebuie căutată și originea peisajului, care se substituie fondurilor compacte și cadrilate. Miniaturile care ilustrează cronicile au furnizat modele picturii istorice. La începutul secolului al XV-lea, cei mai buni artiști parizieni sînt anonimi: maeștrii de Bedford, de Boucicaut, de Rohan, sînt numiți astfel după operele lor cele mai bune. Centrele de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu?-întrebă groful. -Vicenzo Grațiani-maria ta. Astrolog, magician, vraci și spițer. Vă stau la dispoziție cu serviciile mele. -Ai venit taman la timp magicianule. Vei fi cazat la casa de oaspeți din curtea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a lui Narcis, este un androgin, nici bărbat, nici femeie, reprezentând unitatea imposibil de realizat a celor două jumătăți pe care, din acest motiv, omul o idealizează. Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el se înalță pe un pătrat negru și jumătate pe unul alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire idealizată prin "complexul Oedip", unde dorința de a fi reunificat cu mama, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele celui bătrîn, țăranul din Spermezeu, măsura, pe bănățeni i-au inundat după păcatele lor! localități, aici cunoaște profesorul, m-am mai trezit, Porțile de Fier, barajul, eu am lucrat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un pardesiu ușor, foarte elegant, dintr-o stofă fină, cadrilată, gri închis, o fustă din același material, o bluză albă de mătase și cizme foarte lungi, albe, încrețite, cu tocuri înalte. Părul negru strălucitor îi fusese tăiat sau strâns de un coafor iscusit într-o compoziție rotundă, segmentată, care arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu am gândit că a fost Ben, și continuu să cred acest lucru. Atunci vino înăuntru, îmi ceru James, ridicându-se în picioare. Am intrat în bucătărie. Lizzie stătea lângă plită. Își prinse părul la spate și purta un șorț cadrilat, foarte scurt, peste o rochie foarte scurtă. Arăta ridicol de tânără, și avea acel aer de școlăriță îngrijorată și prostuță, pe care-l arbora uneori. Perry ședea cu picioarele întinse sub masă și coatele proptite pe tăblie. Fața lui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată și am urcat în trenul de Pisa. În ciuda frigului umed pe care-l purtam în oase, cred că aș fi dormit adînc dacă n-am fi fost zece ființe ostenite într-un compartiment de opt locuri și dacă una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un bilet alături? bucureștiul în 1871 163 315. Reprezentațiile începeau la ora opt seara. — Am numărul 5. — Adu-l. Și Nicu Crețeanu ia numărul 5 și intră. La no. 3 vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
categorii antitetice. În fața unei minorități ce dispune de pârghii de comandă în organizație, placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În planul societății globale, tendința către oligarhizare poate fi situată în cadrul „structurii cadrilate” descrise de sociologul belgian Eugène Dupréel (1879-1967). Pentru acesta, orice societate dezvoltată poate fi schematizată sub forma unor „figuri alungite verticale și paralele”, ce reprezintă domenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În planul societății globale, tendința către oligarhizare poate fi situată în cadrul „structurii cadrilate” descrise de sociologul belgian Eugène Dupréel (1879-1967). Pentru acesta, orice societate dezvoltată poate fi schematizată sub forma unor „figuri alungite verticale și paralele”, ce reprezintă domenii de activitate, în timp ce „alte figuri alungite, un fel de benzi sau panglici care le
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ce reprezintă domenii de activitate, în timp ce „alte figuri alungite, un fel de benzi sau panglici care le traversează orizontal pe primele”, reprezintă clase sau niveluri de statuturi (Dupréel, 1948, p. 125). Henri Janne (1908-1991) s-a folosit de această reprezentare cadrilată pentru a descrie ceea ce el a calificat ca fiind un proces de „verticalizare” a organizațiilor muncitorești. După opinia sa, organizațiile de clasă (orizontale, la început), generează niște elite în stare să negocieze cu reprezentanții altor categorii sociale. Acest fapt ocazionează
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politic. În toate cazurile (și țările), a conjura hazardul, în loc să-l poți absorbi în Plan, sugerează atît restrîngerea posibilităților de ocurență a cuvîntului, cît și a ceea ce poate fi proferat legal. Un astfel de eveniment este necesar, dar regularizat și cadrilat pe cît posibil. Din secolul al XVI-lea pînă în secolul XX, absolutismul politic a fost dintotdeauna obsesia formatorilor intelectuali. Richelieu nu vede altceva decît pericol în înmulțirea colegiilor, după cum Colbert nu vede altceva în înmulțirea tipografiilor. Tipografia diseminează, monarhia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
decât că mi-a fost extraordinar de drag. L-am remarcat încă din lunile când frecventam Liceul „Gh. Barițiu“, pe care el l-a părăsit înaintea mea, fără să știu unde a plecat (mă gândeam cu nostalgie la haina lui cadrilată, care-i venea așa de bine) - nu cred că schimbasem cu el mai mult de trei-patru cuvinte. M-am bucurat să-l revăd, spre surpriza mea, la școala unde mă transferasem și i-am propus să stăm în aceeași bancă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]