149 matches
-
la mumii, în Himalaia, cu Yeti, omul zăpezilor... De fiecare dată rezolvau alte enigme. Echipajul era mereu același, căpitanul, magistrul Paganel, baronul Miinchhausen și alți câțiva, mai puțin importanți. Paganel era slab ca un cocostârc, într-un fel de costum cadrilat, avea și bărbiță ca de țap, iar baronul era Nicolae Gărdescu, gras și cu peruca pe cap. Era cel mai comic și mai iubit, dar tot el făcea toate încurcăturile. Tot timpul striga cu vocea lui caraghioasă, rîrîită: "Căpitaaaane Val-Vîhtej
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de el printr-un cunoscut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de hotel din Selsey. Dar făceam în continuare eforturi. Lisa s-a așezat în fața oglinzii, aranjându-și rochia. —De ce porți cortul ăla pe tine? am întrebat eu, întrebându-mă dacă asta cădea în afara limitelor prieteniei noastre sau nu. Purta o salopetă cadrilată absolut scandaloasă, care nici măcar nu era necesară din moment ce burta ei încă era aproape plată. Am așteptat mult timp să rămân însărcinată și s-ar putea să mi se întâmple o singură dată, așa că vreau să profit de fiecare moment. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cam prea exagerate. Sunt pe deplin conștient de asta. Dar am nevoie de ele. Mă fac să mă simt mai bine. După toate prin câte-am trecut, e normal să compensez prin ceva. În costumul meu la comandă, În cămașa cadrilată, mi-am fumat trabucul de lux până când văpaia din vene s-a stins. Un lucru pe care trebuie să-l Înțelegeți: nu sunt nici pe departe androgin. Când ai sindromul deficitului de 5-alfa-reductază, biosinteza și acțiunea periferică a testosteronului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă albă, scrobită și cu pantaloni cadrilați, scrie ceva pe tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chevrolet Nova argintie. Am alergat până la ea cu geamantanul și am deschis ușa din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era descheiat la gât, dar gulerul erau bine apretat. Îmbrăcămintea formală contrasta cu stilul său lejer. ― Bună, dragă, spuse el, imitând accentul de Brooklyn. ― Mulțumesc că ați oprit. Aprinse o țigară și se prezentă, Întinzându-mi mâna: ― Ben Scheer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluierături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. "Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dumnezeu." Și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina stinsă din holul înalt și gol, cu lespezi cadrilate pe jos. Stăteam, cu pantalonii trași în vine, pe un closet de faianță așezat chiar în mijlocul imensei încăperi. Cum ajunsesem acolo mi-era greu să-mi dau seama. îmi priveam pulpele dezgolite și ascultam liniștea chinuitoare care se rotea prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care împărțeam dormitorul se aranjaseră pentru asta. Pe atunci blugii erau încă o raritate, dar se purtau deja raiații foarte evazați, precum și niște ciudați nădragi "din prelată", atât de țepeni că, dacă-i puneai, stăteau în picioare. Cămășile "de cow-boy", cadrilate, erau cele mai elegante. Mă întrebaseră dacă nu merg și eu, dar nu-și bătuseră prea mult capul cu mine. Și în liceu era discotecă în fiecare sâmbătă, dar eu nu făceam decât să trec prin mijlocul celor care dansau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scria numele meu, gravat cu bucle și fiorituri în metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima cu piciorul. Am pătruns pe dalele cadrilate într-o sală de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și pe speteaza scaunului, iar în rest nu mă duceam nicăieri, nu ieșeam decât serile, când tot nu conta. Nu râvneam evazații colegilor mei, nici cămășile lor cadrilate, pur și simplu fiindcă nu credeam că ar fi fost posibil să am și eu vreodată așa ceva, după 121 cum mi se părea absurd gândul că aș putea să am vreodată magnetofon. Așa că mi-am lustruit doar puțin pantofii. Pe când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
an, primul an din cei douăzeci și unu câți am locuit în blocul de pe Ștefan cel Mare. Cât de distinct îmi aduc aminte de amiaza când prin culoarul care lega Scara Unu de restul blocului s-a strecurat insul în cămașă roșie, cadrilată! Se strecura ca o râmă printre cele două clădiri și aproape s-a înțepenit în contoarul de gaze. În fine, ieși la liman, răsuflând ca după un urcuș greu și ștergîndu-și coatele văruite. Ne chemă la el și începu să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singure, din ce în ce mai repede, în sus, pe sârme, și s-au ridicat în aer la peste un metru înălțime, rămânând acolo, tot rotindu-se, câteva minute. Băiatul privea elicea, gîndindu-se parcă la altceva. Înainte de a pleca, acel ins în cămașă roșie cadrilată ne mai arătase un lucru, îl ținea în palme cu mare grijă, mîngîindu-l din când în când. Am strâns cercul în jurul lui și am văzut că era vorba de un stilou negru. Pe o parte, în corpul său se afla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Cu maiestatea femeilor înalte, doamna Mironescu se îndreaptă și ea spre măsuța cu pricina. O fetiță îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cataramă, dar nu cu Al Capone. Nici măcar nu-și scosese pălăria și uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse, uitîndu-se Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și atît de ciudată pe care Julius o mai văzuse undeva, dar unde? Dădu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis eu. — Da’ de unde. Abia mă apucasem să spun „Doamne, Doamne, ceresc Tată“. Aruncă o privire spre Bea, ca și cînd tocmai ar fi zărit un mănunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vocea pare să cumpănească o clipă. Apoi tușește, se aude zgomot de chei și zăvorul este tras. Poarta se deschide larg, lăsând să se vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fatehpur. Situat la oarecare distanță de artera comercială a șoselei Grand Trunk, care trece prin sudul regatului, făcând legătura dintre îndepărtata Calcutta și Peshawar, Fatehpur are încă și destule avantaje. Cândva, țesătorii de aici obișnuiau să confecționeze un material special, cadrilat, din bumbac, foarte popular în nordul Indiei. Au intrat însă în concurență cu materialele făcute la războaiele de țesut din Manchester și, treptat, n-au mai făcut față, dar orașul a continuat să freamăte de viață. Supușii nababului, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]