91 matches
-
puțin dese erau cafenelele, ca să zic așa, cu anume rol instituțional în societate. Nu uit interiorul plușat al cafenelei Capșa, unde, copil fiind dus de tata, mă sufoca duhoarea de țigări de foi, de toate aromele, până la amețeală. Profesiunea de cafegiu aparținea armenilor, "pașnici râșnitori de cafea", la îndemâna gospodinelor. Tata își prepara, cu minuțiozitate cafeaua zilnică, la o spirtieră. Afirma că, dacă și-ar pierde profesiunea de scriitor ar câștiga mai bine în postul de cafegiu al regelui, pare-se mare
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
aromele, până la amețeală. Profesiunea de cafegiu aparținea armenilor, "pașnici râșnitori de cafea", la îndemâna gospodinelor. Tata își prepara, cu minuțiozitate cafeaua zilnică, la o spirtieră. Afirma că, dacă și-ar pierde profesiunea de scriitor ar câștiga mai bine în postul de cafegiu al regelui, pare-se mare amator de cafea, la rându-i. Și, desigur, pretențios, ca toți autenticii cunoscători. Herdan, Herman erau marii brutari ai urbei - autoarea îl scapă din vedere pe Gagel, maestru în franzele, precum mai vechiul Babic, cel
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
și-a reinstaurat fascinația, prin traduceri din literatura contemporană, prin ieșirea la rampă a scriitorilor români contemporani. Ca exemple - două apariții editoriale relativ recente, despre care se vorbește și se scrie elogios, ca revelații pentru un public larg: Confesiunile unui cafegiu de Gheorghe Florescu și Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian. Și, semn de normalitate a vieții literare de la noi, își reiau prezența vie, uneori incendiară, istoria și critica literară: Istoria critică de Nicolae Manolescu, Iluziile literaturii române de Eugen Negrici trec
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
-o, încă din primele zile de după apariție, debutul târziu al lui Gheorghe Florescu are, la o analiză rece, darul de a limpezi lichidele amniotice în care, aici, se formează și se propagă opiniile. Nume cu autoritate au apreciat Confesiunile unui cafegiu superlativ, semnatarii de recenzii cu mai puțină putere de convingere au ocolit-o discret, cumpărătorii de carte au început să frecventeze la intervale regulate librăriile, cât să se suprapună peste sosirea, inopinată, a noului tiraj. Paradoxal e însă că succesul
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
scris de Gheorghe Florescu. Iar dacă Dan C. Mihăilescu a optat, cu bună știință, pentru o astfel de stilistică ambiguă, mai mult ca sigur și-a dat curs unei intuiții cumplit de încăpățânate. Chiar marcat confesive fiind, amintirile celui dintâi cafegiu al țării, se dovedesc totuși integral convertibile în proză. La un curs, în ciuda majorei crize de receptare, ofertant. Argumente care să încurajeze o asemenea tranzacție se găsesc. Obișnuiți strict, după 1989, cu un anume calapod tematic al memorialisticii, în care
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
10 - laolaltă cu tehnicile de preparare - de la negustorul armean Avedis Carabelaian. Un rezumat fidel al întregii povești nu și-ar avea, în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului proprietar, Florescu ajunge, sub toate aspectele, un cafegiu de elită. Primește vizitele, mai intime sau mai expansive, ale unor personalități, dacă nu și celebre, măcar puternice. Scriitori, actori, gazetari de primă mână, dar și securiști de ranguri diverse îi trec pragul cerându-i, după caz, cafea sau informații
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
În vară, cade marea bombă: se sistează definitiv aprovizionarea unităților comerciale de profil cu cafea verde. Operațiunea de prăjirea a cafelei devine monopol de stat, sub stricta supraveghere și responsabilitate a lui Victor Ranga, care devine astfel, Primul și Unicul Cafegiu al țării. Cine vrea o cafea bună numai cu el poate trata de acum încolo; dar suntem în România, unde, după cum se știe, minunile țin doar trei zile. Marele public încă nu află. El continuă să prefere cafegiii, iar printre
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
și Unicul Cafegiu al țării. Cine vrea o cafea bună numai cu el poate trata de acum încolo; dar suntem în România, unde, după cum se știe, minunile țin doar trei zile. Marele public încă nu află. El continuă să prefere cafegiii, iar printre ei mă aflu și eu. Stocurile nu-mi oferă însă decât un răgaz de câteva luni. Presiunea psihică se face simțită. Încet, dar sigur, doamna Koflen devine principalul meu sfătuitor. Îmi spune că există întotdeauna o portiță, că
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
prăbușirea, gratuită la acel moment, a întregii piramide, urmată de arestarea și anchetarea lui, Gheorghe Florescu își diminuează, cantitativ, elanurile. Intrat, apoi, într-o lume postrevoluționară energică și greu cuantificabilă, pentru care, în Piața Universității, a pus, de altfel, umărul, cafegiul încearcă s-o măsoare, din inerție, cu aceleași talere. Oamenii, spune el, au rămas cam aceiași. Nu și numaidecât, adaug eu, raporturile dintre aceștia. Detaliile zguduitoare ale acestei cărți fac, ele însele, un roman. Restul e, cum spuneam, convertibil.
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
în vedere împrejurarea (se îmbrăcase cu hainele lui albastre cu butonii auriți, o cămașă albă, o vestă albă, și ea, precum si niste mănuși galbene), isi aștepta verișorul umblînd încolo si-ncoace pe bulevard vreme de o oră, după ce aflase de la cafegiu (nume dat șefilor de sală în restaurantele de provincie) că domnii luau masă de obicei între orele unsprezece și douăsprezece. * - Pe la unșpe și jumate, - avea el să povestească în provincie celor de-acasă, - doi parizieni în halate de-alea de-
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
Constantin Țoiu Domnul Garabet, chiriașul nostru, cafegiu, era un om de cincizeci de ani, foarte înalt, foarte gras, cântărind peste o sută douăzeci de chile; știam, că se cântărea des verificând sacii cu boabe verzi de cafea. Dacă împlinisem opt ani și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem, acoperea cafeaua proaspăt râșnită, gata să fie pusă în vânzare. O râșnea cu un aparat prevăzut cu o
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
încă zece ani și mai bine și nu m-aș fi dus la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta să plouă: "Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
fie că vrea, fie că nu vrea, ne face să credem că alunecăm într-o lume care nu mai există. Dacă a existat vreodată - după cum răspândesc îndoiala atât parohul Viață Amărâtă (numit și el tot printr-o poreclă), cât și cafegiul Aram Telguran, ,cel cu capul plin de cărți". Documentele nu-l atestă, ceea ce nu-i o dovadă absolută de inexistență: ,Duceți-vă acasă - le spune Aram Telguran locuitorilor neliniștiți - și uitați-vă bine: dacă Metopolis-ul vostru există, bucurați-vă și
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
demult, din anii cincizeci, neprecizată data. La economat am căpătat rația lunară de cafea și de mălai. La mălai am renunțat repede neavând ce face cu el, singur nu știam să fac mămăligă. Cafeaua am luat-o cu grijă, sunt cafegiu. Pe stradă, începând ploaia și neavând umbrela la mine, punga de cafea s-a udat, s-a rupt și boabele verzi, - era neprăjită,- s-au risipit pe jos chiar în tramvaiul 19 în care apucasem să mă urc. Cei dinăuntru
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
Nu. Karin ceruse pentru a da de o rugăciune la Sf. Anton. Rămân afară. Sunt ortodox. Asta e cum ai fi protestant ori liberal. Numai să n-o conturb pe Karin... Văzând că întârzie, fac câțiva pași până la Hamparțunian, armeanul, cafegiu. Curios, e deschis. înăuntru, băiatul lui mare, care îi ține uneori locul, Babis. A răm s de anul nou un client apropiat fără cafea, și a venit să ia o pungă și să i-o ducă conului Alec, așa-l
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
aveam cu ce să aprind focul. - Ce zi era? mă-ntreabă. - 23 august, spun, cu bărbia-n jos. - Eiii! face ca pișcat. în ziua asta să nu puteți aprinde focul,... aveți gaze? - Am, am, am - bâigui. Pe acest băiat al cafegiului îl știu că face epigrame. Rasele inteligente care fac comerț de mii de ani se ocupă și cu scrisul, citesc cărți. Comerțul merge cu poezia... - Hermes? exclamă Babis, care avea lecturi. - Da, Hermes, care circulă, poezia ca și filozofia vin
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Iulia Alexa Poartă blugi. Țin mai mult. Eventual ținută casual, culori neutre, e sensibil la stridență și se demodează invizibil. Tinerele profesoare (rarissim jurnaliste cu Litere până la 30-35 de ani), afișează câte o bijuterie patinată, teatrală. Majoritatea cazurilor - fumători și cafegii înveterați, drogul face parte din identitate. Clamează că „mai bine n-ar mânca decât fără țigări“ etc., etc.). Fetele nu mai poartă tocuri, merg mult pe jos, și-apoi, e inutil. Bărbații din aceeași categorie, eligibili, în speță, nu sunt
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
Tudorel nu se făcuse arhitect. Tot astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva din categoria acelora care-i frecventau salonul. O fată așa cultă, deșteaptă!... Demirgian, băiat bun, n-avea ce zice, însă cafegiu subțire. Mâine s-ar fi îngrășat și ar fi căpătat moravuri deșănțate și acea neglijență fizică proprie celor din branșa sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi fost prevăzut în contract, deoarece angajarea s-ar fi făcut pentru parcul în complexul lui. . - Aș face un lucru bun dacă mi-ar permite să locuiesc perînd cîte-un an în fiece imobil. . - Asta nu se poate, ripostă Sultana, cafegiii mei nu pricepasemenea subtilități. Erminia își exercită și ea sentimentul de protecție, într-o formă mult mai modestă. Dar, în fine, mobilul era același. Ioanide, în alergările lui profesionale, dorea înveșmîntare simplă, și vara purta tricou și haină de lucrător
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lemn de cireș și păr, frumos cioplit și rânduit după moda de la Constantinopol, ca să placă ochiului atât îmbinarea măiestrită a grinzilor cât și cea a culorilor delicate ale celor două esențe de lemn. Meșter mare, Hamie, instruise cu grijă cafegii și ciubuccii, în așa fel încât băutura aromată clocotită să fie servită cu un ritual perfect din felegene de preț cu buza abia, abia răsfrântă peste marginea aurită. Feciori cu mustăcioare subțiri, cu buze cărnoase și rumene, încălțați în târlici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când în când se auzea câte o tuse seacă sau cum cineva își dregea vocea. Și totuși, aci se zămisleau atât știrile cât și zvonurile. Cafeneaua de fapt ținea industria de zvonuri a domniei, sau cel puțin așa credea vodă. Cafegiii și ciubucciii de la Curte și din casele marilor boieri toți se formaseră la școala lui Hamie și, prin ei, el afla tot, dar lăsa să circule în târg doar ce considera el că trebuie. Marelui logofăt Brâncoveanu nu-i plăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai pusese să o zugrăvească azuriu cu stele aurii, de semăna cu priveliștea cerului pe malul Bosforului, sfat mare ținut de doamna Maria și de domnița Casandra. — Să meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă garda și porunci arestarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că Moldova este pustiită de Sobieski și capugiul a venit să cerceteze cum să facă marele vizir să fie pace în Țara Românească și tot grâul de vânzare să ia calea către Istanbul. Știi ce s-a întâmplat astă noapte? Cafegiul dădu afirmativ din cap. — Dar că doamna Maria ar fi vrut să răspândești vorba că dumnealor marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai l-ar fi ucis? — Doamne ferește! — Ei bine, Hamie, amestecă mai multe boabe de cafea în nisipul de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]