5,189 matches
-
Da. Sunt bine. Eu azi te-am sunat să văd ce mai faci, că ți-am promis că te sun, de mult". În schițele lui Caragiale, altele sînt întrebările preliminare cu care se abordează amicii: la mesele de berărie sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
lui alde realizează un fel de personificare ad-hoc): ,cele mai importante filme horror care au contribuit la propagarea acestui fenomen (alde Halloween, Night of the living dead, Texas Chainsaw" (cinemagia.ro/forum); Să nu mai vorbim de alde Din dragoste..." (cafeneaua.com). Cînd substantivul precedat de alde e cît se poate de concret și prea puțin umanizabil, formulările par de-a dreptul ciudate: ,mă rog, lactate mai slăbuțe - să nu exagerăm cu alde smântână, iaurt gras" (weight.addr.com). Asemenea extinderi
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
și mă uit la imbecilii din jur ridicați în picioare. Ce să le faci? De exemplu, a văzut cineva piesă “Fericirea e marcă înregistrată” de la Green Hours? O porcărie! Jucată slab, scenariu banal... Dar nu-mi permit să strig în cafenea lucrul ăsta. De ce? Poate că nu sunt atât de “cool” că ăla de la Național. @ Kenshin Nu cred ai dreptate. Dacă huiduiala vine din mârlănie sau prostie, desigur spectatorul “recalcitant” ar trebuie evacuat pentru ca ceilalți să vadă spectacolul. Huiduiala unei prestații
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
punct focal al bătrânului continent și, prin extensie, al lumii. În locul unui „culture clash”, ceea ce am trăit la Londra a fost mai degrabă un „culture crush”. Nu mă număr printre detractorii Bucureștiului. Are câteva cartiere încă foarte frumoase, are câteva cafenele, parcuri, restaurante absolut frecventabile, iar elitele lui, pestrițe, poliglote și cosmopolite, întrețin o efervescenta culturală și mondenă relativ agreabila. Când sunt la București, se întâmplă foarte des să mă simt bine. Ceea ce mă îngrijorează, când sunt departe de București, este
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
doi membri. Mai multe detalii aici. Din câte știu, e primul concurs de scenarii care ofera finanțări câștigătorilor, nu doar premii. Ce cauți tu într-un juriu de scenaristica? Marele român de blog să te fi propulsat sau plimbările prin cafenele literare? Încep să mă întreb cât de serioasă e toată poveste cu astfel de nume pe afiș. iaaaar faci parte din juriu? scrie, măi și tu ceva că lumea, si lasa-i pe cei care au dovedit ceva să jurizeze
In Your 20s. Take action! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82999_a_84324]
-
fost util și revelator să mă simt la Londra așa cum se simt probabil țiganii, homosexualii sau arabii în România. Cu diferența că la Londra, rasismul și xenofobia pot fi blamate fără drept de apel chiar și la o discuție de cafenea. La noi, din păcate, inca dau încă bine. Să fii puțin fascist e chiar Se poartă... trist. mă așteptam la altceva de la anglia... Dacă nici umorul inocent britanic nu ni se pare amuzant, te aștepți că ăla grosolan să ne
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
după aia le mai dau și drumu în lume. Nu de alta, dar în anumite cazuri democrația e al naibii de obositoare... Eu m-am săturat să văd o gașcă de agitați, plini de ură și prost îmbrăcați, demonstrând în fața uneia din cafenelele mele preferate. I mean, people, rather than șpiț în my coffee why not go gulp moonshine în ur favourite survivalist KKK câmp:). Cheers Domnule Bucurenci, urmăresc de câtva timp controversă la care contribuiți și Dv. (idei de stânga - idei de
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
te idolatrizează (vezi mai sus). eu n-am ajuns așa departe cu admirația ;). Înapoi la interviu, mi-a clarificat multe lucruri..pe langă alea pe care deja le știam. Interesant ieșitul la Cafe Latte și Planter’s. Mai e o cafenea superbă, cu decor interesant, pe Smârdan, tot aproape. Kartell se cheamă și are un Cuba libre extraordinar..;)) copilule, treci înapoi la joaca cu o.b.-uri până crești ca să afli la ce le poți folosi cu adevarat. știu, știu, combinația
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
geamia, cu farul genovez, cu albul împrospătat al fațadelor. Este demnă de toată lauda, fără doar și poate, inițiativa edililor constănțeni, fie ea și pornită din pure rațiuni comerciale: să vină puhoaiele de turiști, să vină și să cheltuiască prin cafenelele renăscute, prin berării, prin cabarete, prin casele de jocuri și prin alte îmbietoare case, destinate prea omeneștilor desfătări. Toate bune, mi-am zis, însă de ce nu și Brăila? De ce să nu se bucure și Brăila, orașul meu de obârșie mult
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
șansă de omologare pentru marele poet) câteva puncte de reper: hotelul Bristol, hotelul Traian, cofetăriile grecilor țucatos și Papacanaris, farmacia lui Ionescu-Berechet, tatăl regizorului Mihai Berechet, arena de box, magazinul de cafea și de băuturi fine "Iuliu Main", bodegi, berării, cafenele, precum și cele patru librării de care am mai vorbit: a lui Löbel, a lui Ciuntu, a lui Pandele Stănescu și, la întretăierea cu bulevardul Cuza, a lui Teodor Manea. Până târziu în noapte, pe Regală era un necurmat du-te
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoțit de schițe ale autoarei, simultane cu nașterea însemnărilor, și de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul, ci aceeași cafea. Care, ne atrage atenția autoarea, la Paris nu e deloc aceeași cu cea de la noi, pentru că francezii nu beau cafea turcească. În schimb franceza e singura limbă în
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii originare din Abissinia va găsi cititorul în carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care tinde plăcut către cronică a efemerului. A sta în cafenea, cu singura ocupație de a iscodi din priviri, întotdeauna discret, și de a nota - e pentru autoare un stil de viață apropiat de cel al flâneur-ului. Trec prin carte nenumărate personaje, tentate să devină tipuri, dar cum viața lor de
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
devină tipuri, dar cum viața lor de jurnal nu durează mai mult de două fraze, totul rămîne sugestie. Mai mult decît într-un jurnal obișnuit, notația e contemporană cu evenimentul: autoarea privește și consemnează deîndată (pînă la simultaneitate absolută: "În cafeneaua L'Ecrin stau și scriu"), alteori desenează rapid schițe după chipuri pe care le are în față doar cîteva momente. Uneori se simte deconspirată din postura comodă de observator dezinteresat, alteori amintirile vin proustian din aroma cafelei. Jurnalul rămîne însă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
primul nu purta coronița inocenței, al doilea își păstrează în liniște, netulburat de adversari de talie, titlul de campion într-ale calomniei, defăimării, terfelirii. Dar ce vină avea postul de televiziune? Aici, tartarini de ocazie, ce ar fi îndesit fumul cafenelelor din trecut, ne exhibau fotografii cu scaunul de pe care se ridicaseră să fotografieze, completându-ne noțiunile despre conspirația mondială ce se urzește strâns în jurul țărișoarei noastre, când nu ne aduceau la cunoștință cine sunt adevărații tartori ai Puterii, adică nu
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la plânset, toate acestea respira imperceptibil
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la plânset, toate acestea respira imperceptibil: "în micile localități doar câteva versuri
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
celorlalți. Ce mi se pare important și interesant e faptul că suntem o comunitate aproape secretă. Noi, cititorii, ne recunoaștem. Se creează un simțământ de identitate: când vedem, de exemplu, într-un tren sau într-un parc sau într-o cafenea pe cineva cu o carte care ne place, se creează deja un simțământ de prietenie față de persoana care citește ceva ce socotim a ne fi intim. Î.: Primul lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
astăzi ca instituția urechii. Nimic nu e mai convingător decît un lucru știut din auzite. Nimeni nu obține mai mult succes în societate decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează. Dacă auzi a doua oară aceeași enormitate despre un om, la un local diferit, înseamnă că e vorba de un adevăr verificat
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
e depolitizată și îndeobște involuntară. Uneori e făcută cu bune intenții. După ce au cîștigat teren la televiziune, radio și în pagina de ziar, unde se vehiculează cele mai fioroase elucubrații și se afișează cele mai năucitoare goluri de cultură, cîrciuma, cafeneaua și urechiștii au devenit categorii importante și în critica literară românească. Oricine îl iubește pe Caragiale e tentat să fie îngăduitor cu critica de cafenea, gestată în micile localuri pline de larmă, unde fiecare nou-venit este sau devine în scurt
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
vehiculează cele mai fioroase elucubrații și se afișează cele mai năucitoare goluri de cultură, cîrciuma, cafeneaua și urechiștii au devenit categorii importante și în critica literară românească. Oricine îl iubește pe Caragiale e tentat să fie îngăduitor cu critica de cafenea, gestată în micile localuri pline de larmă, unde fiecare nou-venit este sau devine în scurt timp un amic. întîlnirile monotone se fac brusc palpitante cînd sînt colorate de bîrfă. Seri cu prietenia atît de subțiată încît se deșiră sînt salvate
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
trouble-fête și, dimpotrivă, cîștigi bunăvoința auditoriului strecurînd, la momentul cuvenit, o replică veninoasă între replicile ironice ale comesenilor. încetul cu încetul obiceiul se răspîndește, ca orice molimă a spiritului. Desigur, Caragiale este tot atît de vinovat pentru ivirea criticii de cafenea cît este Nietzsche pentru apariția hitlerismului. O altă rădăcină a exercițiului critic făcut după ureche, cu un talent care te scutește să mai înveți notele, ar părea că se află în interbelic. De la micul dejun și pînă la supeuri, marii
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
și se desfac gloriile scriitoricești, cine e prost la Capșa nu poate fi deștept în altă parte etc. (Camil Petrescu era dintre cei care doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text critic astfel încît, citind o recenzie
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]