16 matches
-
trei piese), purtat de Constantin Brâncuși în perioada pariziană (preț de pornire 4.950 euro); - un costumul de seară ( trei piese), purtat de Constantin Brâncuși în perioada pariziană (preț de pornire 4.950 euro); - o valiză de călătorie de culore cafeniu-roșcată, cu etichetă de carton atașată port-etichetei, având scrise, pe cele două fețe, adrese din București și Paris. Având în vedere că pe etichetă apare menționată adresa Impasse Ronsin 11, se poate deduce că valiza a fost folosită după 1927, an
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL by http://uzp.org.ro/brancusi-omul-participa-la-subscriptia-publica-pentru-brancusi-artistul/ [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
7 mm lungime și 7—9 mm lățime), iar la femelă are o formă de semicerc (de 5,5—7,0 mm lungime și 8,7—9,5 mm lățime). Tegminele (perechea I de aripi) la mascul sunt de culoare cafenie-roșcată și ajung aproximativ până la ultima treime a abdomenului, iar la femelă sunt mici, reduse, lobiforme și nu depășesc metanotul. Aripile posterioare sunt absente la femelă. Atât masculii cât și femelele sunt nezburătoare. Sunt bune alergătoare, au 3 perechi de picioare
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
deși și lungi la tineri, devin rari și scurți la adulți și dispar aproape total la indivizii bătrâni și variază în culoare de la negri la cafenii-roșcați sau cafenii-negricioși, în funcție de subspecii, sex și vârstă. Subspecia de pădure ("Syncerus caffer nanus") este cafeniu-roșcată. Urechile sunt mari și clăpăuge, mărginite de peri lungi și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
partea anterioară a gâtului. Lungimea cap + trunchi este de aproximativ 85-112 mm, lungimea cozii este de 4-13 mm, iar lungimea antebrațului este 55-70 mm. Au o greutate de circa 34 grame. Masculii sunt ceva mai mari. Colorație spatelui este cafeniu-deschisă, cafeniu-roșcată sau cafeniu-închisă, uneori cu o nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
adaptat la înotul pe sub apă și la un zbor iute, viteza sa în aer poate atinge 100 km/oră. Coloritul penajului este în general alb la mascul, cu capul, spatele, vârful aripilor și coada negre. Femelele sunt cenușii cu capul cafeniu-roșcat. Ciocul este roșu închis, lung, îngust și zimțuit pentru prinderea și reținerea peștilor alunecoși. Picioarele sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu pești.
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
de prundișuri. Din unele puncte ale șesului sau chiar din malurile albiei minore, nisipurile se exploatează pentru nevoile gospodărești (de exemplu la Bădeni, Ceplenița, Cotnari). De asemenea, în lungul malurilor se pot vedea din loc în loc, 1-2 benzi, de culoare cafenie-roșcată, reprezentând soluri îngropate, mărturie a unor perioade în care aluvionarea a fost mai redusă, iar solificarea mai activă (C. Martiniuc, 1962). Adâncimea actuală a râului este relativ recentă și ea s-a produs datorită faptului că prin înălțarea șesului revărsările
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
o mare și derizorie înscenare. Priveam totul fără să-mi ațintesc nicăieri privirea, globii ochilor mei divergeau, fantoma dreaptă și cea stângă se desprindeau încet una de alta, lumea se dedubla și se topea într-un fel de abur fin, cafeniu-roșcat și apoi auriu... Până când rămânea doar auriul, ca de icoană, îremurînd în răcoare și vid... Reveneau apoi imaginile din salon, dar fără relief și fără-nțeles, ca o împletitură barocă, la care mă uitam așa cum, pe când eram copil, în după-amiezele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zbierau de ziceai că-i taie cineva. O focă amărâtă stătea pe-o parte într-o băltoacă, uitîndu-se la ei cu ochi de fată de mahala. Ursul nu era prea mare și avea un bot ca de câine. În lumina cafeniu-roșcată din menajerie aproape că nici nu-l observai. Interesanți cu adevărat erau puricii, în fața cărora copiii se opriră tăcuți. În cușcă erau cinci purici, fiecare cam de mărimea unei oi, cu trupuri ovale, turtite lateral, acoperite cu un fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băut apă, totuși decente în modestia lor pe lângă organul profesional al târfelor la care mai mergea uneori, și a cărui roșeață lucioasă, ca de anthurium, îl mirase întotdeauna), își amintea cupa de aur a Liesbethei, Graalul ei cu buze-ncrețite, cafeniu-roșcate și-nnegrite pe marginile rugoase ca piciorul melcului. Niciodată nu mai simțise, în clipa țișnirii, că izvorăște el însuși, că se scurge tot, cu viața, măduva și creierul lui, cu toate lichidele corpului lui, cu toate amintirile și toate proiectele lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fantă dintr-o ușă laterală, unde lipsea o scândură. Ne strecuram ușor prin acea crăpătură, pe unde numai pisicile puteau sa intre. Marcela mai ales, cu membrele ei subțiri ca nuiele, intra dintr-o mișcare, înăuntru era un întuneric cald, cafeniu-roșcat, în care razele de lumină roșietică, scânteietoare, pătrunzând prin crăpături sau prin găuri de cuie, țâșneau cu forță înspre interior. Ne plimbam printre mașinării fără nume, carcase grele de metal cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ea, își trase tricoul și, cu părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii mei băteau în violet deasupra pomeților ascuțiți, pe când ai ei, chihlimbarii, păreau și mai deschiși la culoare în aerul cafeniu-roșcat. Țin încă minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili, apoi ea a zâmbit cu acel zâmbet amar, fantast, specific ei, și și-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de carton pe care scria Starbucks; cafeaua era singurul ei drog, însă dependența era intensă și iremediabilă, ca să nu mai vorbim de costisitoare - era deja a treia cană pe ziua de astăzi. Părul ei era tăiat scurt și vopsit acum cafeniu-roșcat, însă, de-a lungul anilor, fusese vopsit cel puțin o dată în fiecare din culorile spectrului. Spiridușească, asta era descrierea pe care unii din colegii o utilizau în legătură cu tunsoarea ei, descriere pe care Kara o ura. Oricum, nici ea nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu asistenții lor, bogătașii ce își beau cafeaua pe vreo terasă, tineri îndrăgostiți, bătrâni îndrăgostiți, artiști săraci. Și o tânără angajată a unui magazin de articole pentru magicieni amatori care intra acum pe ușa cafenelei. - Bună, spuse femeia cu părul cafeniu-roșcat tuns scurt, lăsându-și pe un scaun poșeta confecționată din piele falsă de zebră. Își comadă apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Îl înconjoară cu degetele. Mâini palide, subțiri, cu pete brune, unghii minuscule, tăiate sau poate roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]