3 matches
-
multe secole înainte de Hristos, a fost locuit de greci până în 1426, când a fost cucerit de turcii otomani. După această dată, a devenit capitala sanjakului Menteșe. În timpul Războiului de Independență al Turciei (1919-1922), rezistența împotriva grecilor a fost condusă de Cafer Efe, erou local care a fost onorat prin ridicarea unui monument în centrul orașului. Orașul și-a schimbat dramatic compoziția etnică în timpul schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia, de la sfârșitul războiului greco-turc din 1919 - 1922, când în Söke au
Söke () [Corola-website/Science/322583_a_323912]
-
-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak îl notează în anul 1849 că "Zamfirca", iar peste numai un an Ion Ionescu de la Brad îl menționează "Djafer". Fondul Tapiurilor otomane din perioada 1866-1877 amintește de satul "Cafer - Islam". Locul odinioară de turci, sătul se va deopula după anul 1877, odată cu emigrarea acestora. Din fericire, statul român va coloniză populația românească în localitate, astfel peste ani avem pentru satul Florești o populație de 330 de locuitori de origine
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
sunt vii în conștiința azerilor de astăzi"”. Cea mai prețioasă informație transmisă de Kitabi-Dede Korkut este că aria geografică în care au loc evenimentele descrise în dastan, potrivit cunoștințelor medieviștilor, coincide cu hotarele nordice ale Azerbaidjanului. Renumitul istoric persan Abu Cafer Tabari (828-923), în binecunoscuta operă a sa, intitulată „"Istorie"”, scrie: „"Îndată ce ieși din capătul limitrof la Zandjan și Abhar și, în final, la Derbend-Hazar, toate acestea se numesc Azerbaidjan"”. Și istoricul secolului al XIII-lea, Yakut Hamavi (1179-1229), arată că
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]