239 matches
-
XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-o luase razna. Din clipă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
făcut să se ridice și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de Slava Cerkeză. Merg la soră-mea de Crăciun. E învățătoare acolo. Mi-a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ce-aveam de făcut mai departe. - Nu-s curvă să port dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de tot frigul. Caimacamul adormise și el. M-am întors la locul meu. Mașa se ghemuise, cu genunchii strânși. }inea ghiveciul acela lângă capul ei. Se învelise cu paltonul meu. Pardesiul și-l făcuse sul, ca o perină. Dormea atât de adânc, încât mi-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce mai știi? - Și p-asta o știu. S-a aplecat și m-a sărutat. Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
50, au decurs normal păstrând și în amintire semnele candidului și ale fervorii erotice. Scena în care tânărul licean citește colecția primilor ani din Sburătorul doar pentru a privi decolteul unei bibliotecare apetisante, în timp ce dialoghează imaginar cu propriul mădular botezat caimacam, scena de seducție pusă la cale de Fineta care îl introduce în tainele radioului ascultând Chopin la aceleași galene sau scena jocului de amor din tren cu Mașa, cea volubilă, versată și, totuși, atât de delicată, ei bine, toate acestea
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt, și o meditație răsfrântă asupra sieși. Deși părea scăpat contradicției dintre cele două porniri scripturale descrise mai sus, capitolul antefinal al romanului, Luna caimacamului, ne rezervă o surpriză uriașă. Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Cantemir și de la Anton Maria Del Chiaro aflăm că despre această hotărâre a vizirului a luat cunoștință și medicul grec Antonio Corai (Corea), rezident la Constantinopol și fost medic al curții lui Constantin Brâncoveanu, care, fiind chemat în casa unui caimacam bolnav, în timp ce prepara un leac din niște ierburi a auzit pe secretarul vizirului aflat în vizită la acel caimacam șoptindu-i, printre altele, că vizirul a hotărât să prindă și să ucidă pe Brâncoveanu împreună cu toată familia lui. Cunoscând limba
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
grec Antonio Corai (Corea), rezident la Constantinopol și fost medic al curții lui Constantin Brâncoveanu, care, fiind chemat în casa unui caimacam bolnav, în timp ce prepara un leac din niște ierburi a auzit pe secretarul vizirului aflat în vizită la acel caimacam șoptindu-i, printre altele, că vizirul a hotărât să prindă și să ucidă pe Brâncoveanu împreună cu toată familia lui. Cunoscând limba turcă, mdicul Antoniio Corai (Corea) a reținut aceată informație desebit de importantă și, după ce s-a sfătuit cu mai
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
face domn. Aici credem că surprindem esența lucrurilor. Tudor era voit domn de popor, de Adunarea Norodului și ridicat la acest rang de revoluționari, cu acceptul limitat și vremelnic al unui număr mic de boieri. Celebră a rămas și epistola caimacamilor țării către Tudor Vladimirescu prin care i se cerea încetarea mișcării și în care, în final, era amenințat: „să nu cutezi a te crede mai mult decât ceea ce firea te-a făcut”. „aceste cuvinte - scria C. D. Aricescu - caracterizau pe
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
Acasa > Impact > Istorie > ȘCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (XV) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin afișul caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica, din 11 ianuarie 1857, se hotărâse deschiderea școlior sătești. Pentru ocuparea posturilor de învățători, Eforia Instrucțirei Publice instituise concurs. Dorind a-și continua activitatea în școala rucăreană, Ion D. Petrescu se prezintă la concurs. Deși a obținut
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356889_a_358218]
-
Rodica, Manea Berta Steliana, Bosoiu Andreea, Țincu Iuliana (limba română și limbi străine), Pârnuță Ioana Simina, Nică Emil (matematică), Staicovici Mirela, Avram Cristina Agnes (fizică chimie), Nicolae Gheorghe (istorie-cultură civică), Șandru Cornel (geografie), Oancea Simona Mariana (informatică), Dariciuc Mariana (tehnologie), Caimacam Mădălina Oana (muzică), Derioiu Daniela (desen), Bălălău Elena (biologie), Constantinescu Viorel, Soare Bogdan (Ed. Fizică), Avram Gheorghe Doru (religie, cultul creștin ortodox), Vâlcu Leonid (religie, cultul protestant baptist). (Momnografia Scolii generale "Nae A. GHica", autori Gheorghe Pârnuță și George Nicolae
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357992_a_359321]
-
face domn. Aici credem că surprindem esența lucrurilor. Tudor era voit domn de popor, de Adunarea Norodului și ridicat la acest rang de revoluționari, cu acceptul limitat și vremelnic al unui număr mic de boieri. Celebră a rămas și epistola caimacamilor țării către Tudor Vladimirescu prin care i se cerea încetarea mișcării și în care, în final, era amenințat: „să nu cutezi a te crede mai mult decât ceea ce firea te-a făcut”. „aceste cuvinte - scria C. D. Aricescu - caracterizau pe
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344706_a_346035]
-
era însă influențată, este adevărat nu în mod esențial, de regimul politic zis fanariot, instaurat după 1716 la București. Dar având în vedere că majoritatea membrilor Sfatului Domnesc și principalele dregătorii ale țării (inclusiv cea de mare ban și mare caimacam al Craiovei (Olteniei)erau ocupate în mare parte de boierii români 7 iar funcțiile administrative, judecătorești etc. din Oltenia erau deținute , aproape în totalitate, de boieri olteni,8caracterul românesc al administrației vieții economico-sociale și cultural-spirituale este real și dovedit astfel
LUMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376348_a_377677]
-
înființat un nou birou telegrafic la Vaslui, iar în septembrie a luat sfârșit construirea liniei Iași - Botoșani și au început lucrările unei noi linii telegrafice între Vaslui și Huși. La 10 august 1857, Comisia Europeană a Dunării s-a adresat caimacamului, cerându-i, în dorința „de a asigura comerțului foloasele unei linii telegrafice”, instalarea unei linii între Galați și Sulina”. La 19 octombrie 1857, linia telegrafică a fost construită din fondurile bugetare ale Comisiei Europene a Dunării. Cablul a fost tras
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
supușilor străini. În plus, funcționarii austrieci se comportau la această instituție ca adevărați stăpâni. Ei aveau conducerea tehnică și administrativă, ei aplicau regulamentele după ce tot ei le întocmiseră. „Directorul telegrafului din Moldova ce era până acum - arată Departamentul lucrărilor publice, caimacamului, în 1858 - adus anume cu scopul de a statornici în țară acest institut, era singura autorita de la care emana asemine aplicare a legiuirilor străine”. Toate birourile telegrafice districtuale erau conduse de străini, iar la Galați și directorul și cei doi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
câtăva vreme eu am intenția de a introduce în orașul Iași fabricarea pâinii prin procedee mecanice, care se folosesc în Franța și mai ales în orașul Paris”. Scoțând în evidență superioritatea pâinii fabricate față de cea făcută manual, Bourquet înștiința pe caimacam că mașinile vor fi aduse din Franța. Pentru construcția fabricii și funcționarea ei, el cerea un privilegiu exclusiv de fabricare a pâinii în orașul Iași, prin procedee mecanice, pe timp de 15 ani. Bourquet, sprijinit de către consulul francez V. Place
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
arpacaș din țară. Fondatorul ei este Matias Nitchmann (Niciman), venit în Moldova în anul 1842. De meserie arhitect și „mehanie”, „cu mici mijloace materiale”, care nu erau „nici cum în proporții cu cunoștințele ce posedez” arăta Niciman, în februarie 1858, caimacamului Moldovei, „în strictul cercul amicilor, cu mijloace materiale ce posedez, m-am sîrguit a inventa și am și realizat chiar o mașină de o construcție deosebită, pentru fabricarea productului numit arpacaș, care product din lipsa fabricilor din țară s-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o construcție deosebită, pentru fabricarea productului numit arpacaș, care product din lipsa fabricilor din țară s-au adus acum în Moldova numai din țările învecinate. Astă fabrică pusă în cercare au produs un rezultat purtător de mare folos”. El cerea caimacamului brevetarea invenției și un privilegiu exclusiv de producere a arpacașului cu mijloace mecanice pe timp de zece ani. Sfatul administrativ și caimacamul au acordat petiționarului privilegiul cerut, cu condiția ca fabricarea arpacașului „prin oricare alt mod” în afară de cel mecanic, să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]