129 matches
-
Irimescu mi-a povestit-o nu de mult, într-o dimineață de sfîrșit de noiembrie, în atelierul său din București, din strada Pangratti. Își amintea de începuturi, de vremea cînd era profesor în învățămîntul secundar, la Slatina. Plecase cu puțin calabalîc, dar cu hotărîrea de a lucra. Își luase cu dînsul pînă și pămînt pentru modelaj, de teamă ca acolo unde se ducea nu va găsi din cel mai potrivit. Valiza, în care-l bătucise, rupsese mîinile hamalilor. Aceștia, aflînd de la
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de abajururi albastre sau roz. - Așezați-vă... Aveți cumva vești despre fratele dumneavoastră? Maigret aproape că uitase povestea cu fratele, inventată de claun ca să-i înduioșeze pe Germain și pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mână, privind pe geam desfășurarea unui peisaj ce-mi devenise cu timpul total indiferent, ba chiar ostil - citeam până la Titu când vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de resorturi enigmatice, se pieptănau grăbite, își adunau calabalâcul cu ochii încețoșați de somn și coborau, vioaie, ciripitoare; până la școală (trei stații) - drum de câmpie, searbăd, nemărginit, fără istorie. *** Sfârșit de toamnă, lucram de două luni de zile cu elevii, aveam trei clase de copii cuminți (majoritatea fete) pe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și închiriasem de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta și cu cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și intram cu delicii în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar trebuie să
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
nu tocmai comod, în fotoliul de ministru" (JN 1910, 1999, 12). Nu lipsesc conotațiile peiorative și ironice ale cuvintelor sau chiar numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trait într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu tradiția vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "și-a
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
de doi bani. Și domnul Igor va da atunci din mînă, a lehamite, dezamăgit și nefericit că nu i-a putut oferi doamnei Ana un dar deosebit, un cîntec. Fotache se întoarse cu greutate și o luă din loc cu calabalîcul de instrumente legat de gît. Apoi, după ce ieși din raza de acțiune a paznicului, se opri, se îndreptă de șale, scoase vioara, privi în sus, erau stele, multe stele, puse patul viorii sub bărbie și începu să cînte, mai întîi
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
gol și fără rost, ca un bostan uscat, uitat într-o porumbiște. Așa sînt eu croit". A ajuns la Damasc, care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Gellu i-am frecventat în interval, le-am cunoscut amărăciunea și revolta, și nu neapărat împotriva proprietarilor. Atunci, prin 2000-2001, am făcut și eu o cerere la Primăria Bucureștiului solicitând două camere, nu mai mult, în care să-mi mut calabalâcul, strânsura de-o viață, în cărți și manuscrise. Rezolvarea cererii mele s-a tot amânat. Mai iute și mai dibaci, proprietarul m-a evacuat pe baza unui ordin-fulger ce mirosea de la o poștă a fals, a făcătură avocățească. De voie
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
vina părții române de a nu fi izbutit să se arate mai convingătoare. Dar căreia îi rămâne, larg deschisă, calea reconcilierii. Bineînțeles, Rusia președintelui Putin, pe urmele adânci ale precedentului țar Boris, râvnește sincer și chiar pasional să-și ia calabalâcul din Transnistria - la intervale rezonabile își asumă, de altminteri, angajamente internaționale ferme, numai că un destin advers și hâtru o împiedică să efectueze retragerea, dimpreună cu probleme de pură tehnică, de o cumplită complicație. Fireasca vocație de a-și vedea
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de studentă la română-franceză. Adevărul e că, în tot acest timp scurs între 4 și 22 de ani, între grădiniță și Filologie, n-am prea făcut cumpărături pentru casă; n-am mers la piață decât uneori, ca s-o
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
încet panta de jos a bătrânei noastre ulițe, pe care în anii copilăriei tale ne-am dat de atâtea ori cu săniuța, ochii mi s-au împăienjenit, gura mi s-a uscat de-a binelea și sacul cu micul meu calabalâc a cântărit deodată mai greu în mână, atât de copleșit am fost de emoție revăzându-le pe toate aievea, cum le lăsasem cu cinci ani, patru luni și trei zile în urmă." Nelli îl întâmpină "cu ochii măriți și umezi
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
atîta aștepta, să se așeze pe capră și să se uite de sus la cîinii de prin curți care l-au lătrat invidioși pînă la ieșirea din oraș unde-l așteptau, feriți, pe Grigori cei șase mușterii. și-au încărcat calabalîcul în lada încăpătoare din spatele trăsurii contelui sau înțeles între ei care cum se așează, cu fața sau cu spatele la drum. Muscalul și-a îndemnat caii la un trap spornic, să știe ceolovecii ăștia pe ce-și dădeau banii, dar și cu
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
papiers. Prin cartea de față, el cere adăpost temporar în apartamentul declasat care sunt Cartea și Poezia. Nu cere, de fapt, voie nimănui să o facă: vine și se instalează ca nesimțitul (ne trezim cu el peste noapte), cu tot calabalâcul lui imund (saci și sacoșe de hârtii scrise și mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
șatrei, Him bașa (bulibașa), vede, cu o neliniște ce se amplifică treptat, că nu are de ales. Jandarmul care le comunică țiganilor hotărârea e foarte ferm, fără a oferi nici un fel de explicații: "Uite care este porunca, bulibașă. Vă strângeți calabalâcurile și peste un ceas-două părăsiți satul. Ieșiți în șosea și o luați spre oraș. Porunca spune că trebuie să vă aflați acolo, la oraș, mâine în zori" (p. 35, în ediția a doua, 1971, în colecția "B. p. t."). Nici jandarmul
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
-mi trebuia nici un rachiu...! Pusesem ceasul să sune la 6. Cum era poziția camerei, cum băteau luminile, naiba știe, cert e că ne-am trezit suspect de repede. N-am auzit ceasul și am văzut afară lumină. Hai, repede, strânge calabalâcul! Mă uit la ceas, parcă era șase și zece. Ce să mai bei cafea! Mi-am făcut o cafea cu apă rece. Ziceam că e târziu și pe urmă se aglomerează la vamă. La recepție ne întreabă, ce faceți, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii. Nu ne dați o bere? Ba da, zice acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu mâna cu tatăl său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ale statului, iar el doar toată viața servise asemenea instituții. Rămânea numai să stabilească în ce condiții și sub ce formă... ...Dar ce vrei matale să faci nu e bine!... îi reproșă Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când într-o seară de început de iunie m-a sunat chiar Ann și m-a anunțat că ea și Charley O'Dell, se căsătoresc, că vinde casa, se lasă de slujbă, mută copiii la alte școli, își ia tot calabalâcul, cățel și purcel, își mută toată șandramaua la Deep River și nu se mai întoarce. Nădăjduia să nu mă supăr. Și pur și simplu n-am știut ce naiba să spun sau să cred, cu atât mai puțin ce să simt
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]