400 matches
-
casteť, nu Lipare;/ Islande, caste nulipare, -/ ostroave-n aburi: Nord etern." Să zicem că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
pentru o gură de wireless pe terasa Palatului Parlamentului, cu vedere spre viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului. În viitorul suprarealist în care MNAC se va învecina cu pioasa construcție, intrebarea “De ce trag clopotele, Mitică?” va căpăta un raspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: “E un performance, monșer.” Dacă locuiește în Bükres, urbanul e abonat la www.bukresh.org, “a blog about a city we all love to hate”, si vizitează regulat urbanoteca virtuală de la www.2020.ro, unde
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
comun al cărții, (nu mai mare de 10 cm pe 14), avînd deci dimensiunile unei mini-agende telefonice. Daniel Pișcu ar fi putut să o intituleze, tot atît de bine, Game (echivalentul englezesc al substantivului joc), la care cititorul amator de calambururi este tentat să se gîndească, înainte de a începe lectura. În realitate însă, poetul compune - ludic și manierizant, ce-i drept - niște game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
să facă unele observații subtile legate de scrisul lui Vladimir Nabokov: „...proza lui Nabokov ar putea fi expresia unui anumit autism lingvistic care respinge categoric lumea în dimensiunea ei tacită și, în acest sens, observația lui Kingsley Amis despre «stridența calamburului» («the din of the pun») în scrisul nabokovian este justificată. Cazul lui Nabokov mi se pare a fi într-o anumită măsură cel al unui autism al abundenței (dublat de un geniu al metaforei senzuale). La polul opus cel al
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
sau de sport - zone bine delimitate, fiecare cu setul său de reguli și de rezultate relativ previzibile. Dar tot atît de bine, dacă e un joc lingvistic, se poate vorbi de poezie (exemplul lui Arghezi) sau de teatru (Ionesco), de calambur (Șerban Cioculescu sau Gr. C. Moisil) sau de figuri de construcție și de scriitura automată a suprarealiștilor. “Jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și sensibilității.” (p. 20). Deși este performat în limite atent trasate, jocul se individualizează
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
manuscriselor ce se citeau era o improvizație înțelept vegheată de Vladimir Streinu. Acesta, pe care eu și Tonegaru îl numeam «profesorul», cu o gesticulație olimpiană a gîndirii, și Șerban Cioculescu, lansînd sentințe subtile din care nu lipsea de obicei sarea calamburului, conduceau discuțiile dintr-o perspectivă critică elevată, uneori marcată de o valoroasă și îndreptățită aristocrație a spiritului”. Într-o duminică solară a verii 1945, poetului nostru i se înmînează Premiul „Ion Minulescu”, „în cadrul unui adevărat ceremonial” organizat de Claudia Millian
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
este ceea ce pare a fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul aceluiași volum a unor formule lirice diferite, cu respectarea strictă a particularităților fiecăreia. În spatele fiecărui vers al lui Foarță se ascunde
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
trist decît să-ți cunoști Ťdușmaniiť. Nimic mai tragic decît spectacolul unor vieți ratate. Oamenii aceștia au și ei dreptul la ură, nu este așa? Unii au visat în tinerețe să ajungă Ťfilosofiť - și au naufragiat în cafenea și în calambur. Alții au vrut să fie scriitori - și au sfîrșit curînd în cea mai tristă gazetărie. Am cunoscut și eu cîțiva dintre acești glorioși ratați. Cum să nu le acord dreptul la ură și la violență, cînd le știu toate idealurile
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
dreptul la ură și la violență, cînd le știu toate idealurile lor naufragiate, toate complexele lor de inferioritate, toată tragica lor sterilitate? Nimic nu mă întristează mai mult decît drama ratării și a nerodniciei. Dacă n-ar avea calomnia și calamburul - cum ar mai putea supraviețui acești nefericiți contemporani?"
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
de "difuziune". Ideile intră una în "țesătura" celeilalte, atrase de eufonii, de spontane emanații de sens, de "căderi" neprevăzute în păcatul comentariului livresc. "Cestiuni" grave, ale celei mai presante actualități politice, dobîndesc un calm charmant, odihnitor, subminate "părintește" de ironia calambururilor. În general, Foarță gazetarul, un perpetuum (i)mobile, "fără redacție, nici reacție imediată la ceea ce numim eveniment", pornește de la "fleacuri", de la lucruri pe care le "miroase" în preajmă fără exagerată strădanie, pentru a înainta, pe firul "înnădirilor" de tot felul
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
substraturile livrești. Însă, sofisticatul său limbaj poetic nu mai derutează, ci mediază, la fel de fantezist, imaginile structurilor microscopice, încât jocul poetic este uneori chiar mai mult decât fascinația gratuitului cu care poetul ne-a obișnuit. Erudiția lingvistică nu mai ocultează tema, calamburul și tautofonia au dispărut, iar demersul poetic, oricât de neologic ar fi, iluminează (măcar în sensul familiarizării) obscuritățile vizuale ale imaginii pixelate sau ale complicatelor structuri fractalice: "Măriți de zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
scenariul nu merită scutit de câteva comentarii. Notabil e faptul că Resnais n-a schimbat un cuvânt din textul original al operetei, scris de André Barde. Suprema reușită a acestuia sunt dialogurile (inclusiv cele cântate), pline de vervă și de calambururi. Regizorul francez face însă o altă modificare, în spiritul democrației textului (în care fiecare personaj are un rol la fel de important, cerut de complexitatea intrigii). Fiecare privește și se adresează direct spectatorului, solicitându-i aprobarea. În acest mod, personajele părăsesc statutul
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl pipăie cu voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
și la nivelul strict textual: "cîntă cucul în pădure, eu îi zvîrl dolari"). În plus, pitorescul lingvistic are o susținere estetică reală, mai puțin vizibilă poate la izolarea din context a fragmentelor, dar foarte potrivită în ritmul unei melodii (sonorități, calambururi, aliterații). Inovațiile numeroase sînt în spiritul jocurilor de cuvinte ("păcăliturilor") populare: "de-atîta coada n-are urs", "uite o fost și de-amu nu-i" - și creează în text surprize continue ("Uite-o cioară care zboară, d'amu-i în ceaun
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl interpelează pe Senatorul Limbii Rom(ân)ești: «Mischiule dragă, ce ne facem?» Zicem «Fă Matrio!» sau «Mă Patrio!»? Clamăm «Jos sau John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
are sub ochi (și care adună chin--tesența operei lui Costin). Cîți au citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de puțini - Mihai Zamfir, printre alții, încît admirăm inițiativa editorului de a se dedica scrierilor ta-len-tatului scriitor, iubitor al calamburului și înfrățit în simțire și închipuiri cu marele Urmuz. Parodia e arma pe care cel mai mult o iubește autorele, și multă atenție ar trebui să-i arate scriitorii noștri de acum, de-și spun postmoderniști. Încă mai mult, Costin
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
ultimă analiză - mister", prozatorul este executat scurt pe doi: Inaptitudinea epică a lui Tudor Arghezi pare a fi structurală." Proprietarul Mărțișorului îi administrează o grabnică Dezlegare, iar agresiva lui intoleranță la critică este inspirat tradusă de Oscar Lemnaru într-un calambur ce va fi citat cu deliciu de Ș. Cioculescuîn Amintiri: "Arghezi este un scriitor criticabil, Cioculescu este un critic abil ". Dar "ultimul cronicar muntean" nu se simte cîtuși de puțin dezlegat, ci mai curînd des legat de poetul ce-l
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
de înțelepți i-ar fi spus lui Alexandru cel Mare că, pentru ca un om să poată trăi, el trebuie să învețe să moară. Mi-ar fi plăcut să fii acolo, pentru că te bănuiesc că nu ai fi lăsat netaxat acest calambur ieftin. Încerc să zâmbesc, să-mi imaginez cum ți-ai fi dat ochii peste cap la auzul unei cugetări atât de adânci, dar nu pot. M-apucă doar jalea când mă gândesc ce frumos ai mai fi trăit tu dacă
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
volumul de Notițe și fragmente literare este elocventă. Între două povețe? instituie spațiul ezitării tocmai ca pe o nișă în care sinele se poate manifesta liber. O nișă a creativității, atît în planul limitat lingvistic al jocurilor de cuvinte și calambururilor, cît și în acela al lumii pe care cuvintele o întemeiază. De fapt, în treacăt fie zis, nu există nici o ruptură aici, ci numai o diferență de intensitate. Este ceea ce explică întrucîtva replica finală a povestitorului din Broasca minunată (după
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
și paralogice. De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la miza majoră pusă în paginile de mai târziu, acelea scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Problemele cu adevărat importante i se par acelea legate de soarta națiunii comunizate cu forța, de povara ei istorică; și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu și, în talie, roșu); o cască,-ntoarsă, ca un gol care se cască sub cel al cărui nume e suspendat în aer, - nu fără plasa, dedesubt, al lui DIMOV". Prea-știutele calambururi delicate filigranate "Foarță", și o senzație, făcută din aglomerarea atîtor lucruri incomplete, de lipsă. A lui Dimov însuși, retras biograficește din propriu-i spectacol? Se poate... Un vis erudit, frîngînd amintiri neduse la capăt după rețeta atît de dimoviană a
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
j'en ai fait de l'or. Modernismul românesc, cel puțin prin doi dintre poeții săi mari, în feluri diferite, e anti-alchimic. Pe unul dintre acești exaltați ai sterilului încearcă, falsificînd, de dragul judecății de valoare care sună frumos, și-al calamburului, un mesaj care se dorea altul, să-l aducă pe calea cea bună Macedonski: "Poete scump, pe frunte porți mîndre flori de laur/ Căci singur, pînă astăzi, din Plumb făcut-ai aur." Al doilea, în schimb, a scăpat "modei". A
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
artificiului și complicatului. Lumea aceasta descrisă prin intermediul cuvintelor ei de către autor este una a nobleței, luxului, si astfel a îndelungatelor răgazuri, în care bărbații își omoară plictiseală construind discursuri ornate așa cum femeile construiesc broderii sofisticate. Oamenii acestei lumi vorbesc în calambururi și jocuri de cuvinte, vorbirea lor le reflectă firea de enigmatici, echivoci, dubitativi, contemplativi. A evita formularea directă este un semn de distincție pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
fr., lat. boa (Dicționarul explicativ al limbii române, E. A., 1975). Cu suficientă ironie, poetul simulează un grad zero al intervenției d-sale, care s-ar produce cu respectarea întrutotul a canonului filologic. Operația deleteră dorește a trece drept una reconstitutivă. Calambururile reprezintă o astfel de subversiune, de descompunere, cu pretenția de reedificare: "A Jean Cocteau agent, coque, taud de nos bateaux en papier". Sau în altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
data de 7 pare-se) dar/ tot revoluția din octombrie i-au zis!" la care/ Hermes șontorogul înțolit în/ uniformă albastră de poștaș/ schimbă brusc subiectul" (Despre revoluții). Și din nou o întoarcere către obsedanta actualitate politică basarabeană, înțesată de calambururi: "Cu (și eu)/ pocalul de șampanie în mînă/ privesc în jur și înjur (în sinea mea)/ handi-capacitatea politicienilor basarabeni (de/ la A la Z)" (Ambasade la Chișinău). De altminteri, trecînd prin Chișinău, am constatat noi înșine marea poftă a basarabenilor
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]