824 matches
-
alungă acel gând, amintindu-și de cealaltă jumătate, de care nici măcar nebunia nu se încumeta să se apropie. Se ținu după el, nici nu trebuia să pornească motorul, era destul să se împingă, din când în când, cu tălpile în caldarâm, ca roțile motocicletei să se mai rostogolească. Bătrâ nul mergea lipit de ziduri. Din când în când, sălta din umeri și clătina din cap, încât aveai impresia că vorbește cu cineva. Nu se întoarse, însă privi de câteva ori în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la adevăratul debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne și insensibilă, îi va genera un sentiment de melancolie, de aceea numai dragostea îl ajută să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
logodit timpul cu statornicia/ Dacă te uiți bine-apoi/ În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi". Trăind intens spiritul epocii sale, Dumitru Popescu se vrea " Un om în Agora". Important lider de partid, el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă este că noua structură a societății cere o artă poetică nouă: sinceră, umană, nefardată, fără parfumuri, fără scepticism poetul cere o "poemă dialectică". Cetatea veche este îmbăiată de raze selenare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin canale și pe la colțuri, mirosul de putrezicine și de urină pe care cel mai mic petec de soare îl fac de nesuportat. Și această apă murdară ce se scurge din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin începe tulburarea/ din caldarâmul palid țâșnesc furnici și rude/ viitorii copii/ citesc corespondența/ aleg cravata zilei următoare/ privesc/ riscând/ femeia cu mult mai tânără și altfel/ rămân voit în spate/ prin gara zugrăvită sergentu-și schimbă locul/ boierii de-altădată ne mai trimit/ lalele sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
iar militarii trag în plin. Se improvizează Baricada de la Inter, care va rezista până după miezul nopții. Înainte de a se lumina, Vasile Bulucea, viceprimarul orașului, supraveghează cisternele care toarnă tone de apă pe străzile din centru ca să spele sângele de pe caldarâm. Cu toate astea, încă de pe la 6 dimineața, se aude că muncitorii de pe marile platforme industriale din marginea orașului au pornit către centru, și curând o mulțime nemaivăzută inundă marile bulevarde, enormă, fără precedent, fără oprire. În drum, mulți li se
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
animator și păstrător al valorilor culturale ale orașului, intitulate „Rondelul amintirii" foarte apreciate de localnici dar și în literatură: „Au înflorit salcâmii la Bârlad, Orașul e-o legendă de ninsoare, Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare , Cât florile pe caldarâm nu cad. Am fost și eu ca voi, nutrind răsad Să pot rodi în vremea călătoare, Au înflorit salcâmii la Bârlad Orașul e-o legendă de ninsoare. Ci astăzi, în amurg, ce desfătare Să mă cufund, cum flăcările-mi scad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Duomo, luminile erau molcome, culorile din timpul zilei se ascundeau și le luau locul sunetele. Sunetele tacâmurilor care își făceau de lucru cu fructele de mare în farfurii, clinchetul clopoțeilor de la gâtul cailor, ritmurile de tarantella, de tocuri înalte pe caldarâm, pentru că era un du-te vino de localnice aranjate de parcă era sărbătoare în fiecare zi. La brațul câte unui domn care își rotea mândru privirile împrejur, și oricât de ieftină era toaleta pe care o îmbraca doamna, tot elegant o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau sufletul pe caldarîm. Dacă săracii de la oraș, unde există atîtea resurse, se găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar ni se pare că-l auzim vorbind în fiecare zi. O causerie între artiști care fac glume într-un atelier, o fată frumoasă care se apleacă la teatru pe marginea lojei, o stradă spălată de ploaie, în care lucește caldarâmul înnegrit... totul ni-l face prezent și parcă viu a doua oară ă...î Ieșim la miezul nopții din teatrul unde el asculta pe Malibran, și intrăm în strada aceea lugubră Moulins, unde, pe un pat cu plată, Rolla al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoștințele minime în materie revine la maestru și-i spune că tentativa de a se arunca de pe trunul Eiffel eșuase pe motiv că, dîndu-și seama că nu are ciorapii curați și astfel s-ar fi făcut de rîs ajuns pe caldarîm, a renunțat. E de observat, nu?, umorul (chiar dacă un pic negru) și de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cortină în actul final, iar vise și gânduri năucitor de adânci se deschid în lumina ce în cuget licărind varsă peste pământ un suflu ușor și cald de primăvară. Să vorbim despre ea. Asemenea unor serafimi nevăzuți șterge urmele de pe caldarâm. Sunt urmele tale! De ce le ștergi? Din zbuciumul naturii se rotește un glas ascuțit: Urmele sunt reci. Nu-i nimic vor crește altele. Ele vor fi mai profunde ca cele de dinainte și mai nesigure decât cele de dinapoi. Sigur
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să spunem, doar locul unde s-a întrerupt unicul muzeu al măslinului ; și vezi apoi, odată cu Durrel, “întinderi lungi și succesive de tempera, lumină filtrată din esenția lămiilor; aer plin de praf de cărămidă și miros dulce și iz de caldarâm fierbinte“ iar “peste jetul roșu - prăfuit alb - verde, cretă liliachie și lac purpuriu udat de apă. Aur, fosfor, hârtie de magneziu. Geometrie gestică. Duct grafic al valorilor abstracte. VIORICA TOPORAȘ crează așadar echivalențe. Marea este labiribtul. Tratarea plastică a punctului
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
și pe picioare, pătrundeau obraznic prin pantalonii noștri de tercot și prin sandale, șiroind 431 În neștire. Acrobațiile noastre printre bălțile apărute pe alei erau simple scamatorii, fără noimă. Deși ploaia era caldă, torenții de apă ce se scurgeau pe caldarâm, făcea imposibilă Înaintarea noastră, de aceea am preferat să mai stăm câteva minute la adăpostul unui sanctuar, de vorbă cu Îndrăgitul Nandin. După circa treizeci de minute, ploaia a stat tot atât de repede cum pornise și aburi lăptoși ieșeau din asfaltul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
critic britanic l-a situat într-o stațiune spaniolă. Trăiască lectura aplicată! Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite în veacul al XIX-lea: rondurile și intersecțiile unde se joacă copii și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așterne veșnicia și acolo în ceruri lumina lor transformată în alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura vină a fost apartenența
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]