81 matches
-
șmicherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot din pricina voastră de ni s-au împrăștiat poporenii; nici chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
Dar, după lucirea din priviri, înțeleg că prietenu-mi se află într-un moment psiho-liric, așa că nu mă mir de răspunsul său declamativ și prefăcut- slugarnic: -Vecine, "De mă-ntrebi, eu nu știu bine (Înșiși ei nu știu) - Ce să-ntrebi calici ca mine? Știu că lumea dintr-o doară S-a trezit parlamentară Și c-o duce-în chiu". -Plus că, în "miezul" câte unei emisiuni tv, completează el, am senzația că semăn cu un"adolescent miop" după ce a citit " La țigănci
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
ci bună conviețuire, puștiul delăsător se dovedește vital pentru funcționarea fanfarei, colegul de facultate care-și pierduse aplombul de odinioară a făcut operă de filantrop în medicină, investindu-și toată averea într-un spital din China, ceasul la care se calicește anticarul are autograful lui Hitler, iar tabachera e o făcătură, ca și poveștile exotice ale călătorului închipuit. Sunt secvențe, permanent amenințate de bruște răsturnări de situație, din proza scurtă a lui Vonnegut, scrisă în anii ‘50 pentru publicațiile vremii și
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am spus povestea așa. Moș, să mai vii și mâine ... Când se dădea vreun câine la Gheorghe a Dăniloaie începea să spună: Arone, Arone, mâncați-aș coada, negrule, că m-ai calicit pe o vară. De aici și porecla de Aron. Sora lui Aron, Catinca Dăniloaie, a făcut o fată din flori, pe Anghelina. Când o căutai pe Catinca nu o găseai niciodată acasă, iar Butnaru râdea spunând: Bâtca la Țibănești, adică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru, se lăuda că-l aruncase după Cristina. - Măcar dac-aș fi nimerit-o... Am început să mă calicesc, altădată n-aș fi ratat-o, terci o făceam.... De fapt, după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo trei sticle de vin, dar dădea bine s-arate cât de macho e hombre-al nostru, îi întărea faima de scriitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căruia se citea neîmplinirea. Ce-am să fac, m-oi mulțumi și așa, dacă Înveți așa de Încet! Hai, citește! -„P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă bunicu’ Ghiorghi, iar Va credea că a citit cu „inadvertențe” și din acest motiv bunicul său „sudui”. Citește mai departe ca să vedem noi câți bani au dat pe palatul regeului nostru! Valerică a Încercat să dezlege cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cu o încetineală a tot ce mișcă de parcă e făcută anume ca să privești pe săturate. Nu trebuie să te temi că ar putea veni de undeva gospodarul cu o coasă sau o furcă sau cu un ceatlău ca să te calicească. Poți privi în siguranță și cu gura căscată, deoarece în timpul acelui fascinant spectacol stăpînul nu-i acasă. Dacă ești un om norocos și femeia te simte, sau te vede pe aleea puternic iluminată, atunci poți lua, preventiv, un distonocalm, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Italia, Romeo Panaitescu a fost primit ca un nabab în satul său. Este drept că avea o mașină bengoasă, chiar așa bătrîioară cum era și, în plus, era îmbrăcat la patru ace. Băiatul acesta se născuse într-o familie de calici, dar numeroasă rău. Nici nu mai știa cu cine nu este neam. Acum însă știe, deoarece toți au dorit să-l vadă, să-l pupe și să-l asigure că au suferit enorm cît a lipsit. Romeo le oferea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mama, că l-a primit cu o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se vadă periodic și în vacanță se va duce la Constanța. Bogdănel a avut mari dificultăți să găsească adresa mamei, într-un cartier de calici, cu niște case mai mult bordeie, cu străzi ca la țară, cu bălți în care se tologeau porcii și rațele. La căsuța mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
i-o umplu și mi-am Închipuit că a venit după ea. Poftim Înăuntru. — Aoleu, da ce făcuși, soro, udași toată casa. — Nu-i nimic, șterg imediat. — Of, ce m-a mai inervat locatarii ăștia ai noștri că tare e calici. Auzi dumneata să nu dea ei un ban să ne facem și noi scara mai civilizată că ai văzut ce frumos făcură ăia de la opt, de ți-e mai mare dragu, cu perdea la intrare și și-a pus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și el. O mers la liceu, o făcut și facultate, s-o Însurat, crez eu, tot c-o funcționară că ăștia nu să uită la muncitoare. Da bag sama că nu se prea ajung cu banii. D-aia s-a calicit el dă nu l-o dus pe fotograf cu pretenii lui să-i deie o masă la un restaurant fain, că s-ar fi dus un fîrtai din salar, și patru guri acasă mîncă mult. Da nici atîta minte n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fii rău??? Sau fii generos??? Eu ales ca sa fiu bună, S-ajut pe toată lumea, Că e frumos, sau e urât, Pentru mine e tot una. Nu-i aleg nici după chip, Și nici după simbrie, Nu mă uit că sunt calici, Toți au nevoie de mine. Mă opresc din drum, Chiar de-s grăbită, Îi îndrum și îi învaț, Cum să fie buni și drepți . Neluța Stăicuț 27.09.2015 Referință Bibliografică: Am întâlnit... / Neluța Stăicuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AM ÎNTÂLNIT... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348600_a_349929]
-
facultăți Și de-aceea ni se strâmbă Dulcea limbă sub mustăți. Când cetim - doar baliverne Și ne pișc-un gust sălciu, Că nu poți, măcar, discerne, Cum e bine: mort sau viu? Dacă l-ai vedea, bădiță, Neamul nostru, de calici, Cum în sus, ca o căpriță, Dă din coadă pe... chirpici, Cruce-ți faci, bădiță-frate, Cum muncește la străini!... Căci, când vine rupt de spate, Nu mai calcă nici... găini! Referință Bibliografică: Dacă l-ai vedea, bădiță!... George Safir : Confluențe
DACĂ L-AI VEDEA, BĂDIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361879_a_363208]
-
au năpăstuit toamna doldora de roadele înțelepciunii între furtunile Bărăganului și stepele încremenite ale Siberiei, mânjind cu denigrările mârșavei lor mișelii, neaua iernii ninsă ca prolog al viitorului de pe frunțile străluminate de aura eroic-mucenicească. Dacă boierimea locală basarabeană s-a calicit cu poporul și s-a căciulit mai mult cu muscalii, ca pe vremuri cu fanarioții, datinile, tradiția, limba, credința, veșnicia, au rămas în grija puținilor boieri și vlădici demni și a țăranilor din sânul cărora au țâșnit marile personalități basarabene
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
chinuise să-și facă un rost în lume, dar în care lume?! După o perioadă de plimbări pe la tot felul de buticuri prăpădite, unde muncea o lună de zile și nu primea salariu, pentru că o scoteau lipsă, nenorociții ăia de calici, lucrase vreo doi ani la feronerie și atrăgea clienții lăudîndu-se că își gustă produsele, mai înainte de a le vinde, ca să se asigure că sînt bune, ha, ha!, se amuza ea, și figura prinsese, cînd nu avea clienți citea de se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
binemeritat, Că pe drumurile vieții M-am păstrat cinstit și demn Sărutând tainic pereții Și din piatră și din lemn. Nu am judecat pe nimeni De au case mari sau mici, Toți copiii Lui sunt gemeni, Chiar de unii sunt calici. Nu mai căuta pe drumuri, Pe margini de râu, coline, Locuri în care să murmuri Că ești atașat de Mine. Eu sunt peste tot în lume Și în lemn și-n piatră seacă, Și-n palate și-n cătune, Lasă
LEMN SI SPATIILE MICI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368942_a_370271]
-
ani. ----------------------------------------------- Publicată în „VREMEA”, an XIV, nr. 676, din 29 noiembrie 1942 REALISM Mă suflete, tâlhar de primăveri, De azurii migdale și tării Întoarce și tu coarda pe averi Și te ridică’n sure clădării. Privește, am rămas doar noi calici, Cu tidva și cu tolba de imagini - Din rime potrivim mereu panglici Și’n buzunar ne miaună paragini. Ce te mai uiți la acatiste și iconi, La glorii afumate, la candori ? Imită larg atâția histrioni Și-om hăuli și noi
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MONOLOG Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ce-aș fi fără tine, Doamne? Aș fi un Orb, un Cerșetor, Netrebnic Rătăcitor- Hulit de câini și de calici, Aș gusta din hrana lor. Un Târâtor cu gânduri mici, Umblând prin marile orașe, Vierme în privirile pizmașe. Aș fi un Surd sau, poate, Mut! Când m-ai plămădit din lut, De mine grijă ai avut: Mi-ai desenat perechi
MONOLOG de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357782_a_359111]
-
lumânare!” - deși, toți sunt “în consilii de administrație, slujbași ori directori bancari, manageri, comercianți și negustori, politicieni, notari, avocați, magistrați, angrosiști, ori, pur si simplu, oameni de sute, ori mii, de euro pe lună, salar!” Dar cu toții, după expresia autorului, “calici întru pomenirea lui Dumnezeu”. Ironia autorului atinge apogeul când se întreabă, cu totul justificat: “O, încercarea încercarilor! Ce oameni să aibă în Calicia asemenea averi, încât să dea din ele, un firfiric, măcar!? Cine să își ofere asemenea divine plăceri
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Cine să își ofere asemenea divine plăceri, serafimice desfătări, heruvimice încântări, încât să plătească a suta parte dintr-o uncie de aur, pentru pomenirea lui Dumnezeu!? Cine să îndatoreze Bunătatea Dumnezeiască, cu recunoștința omenească? Căci toți bogații Caliciei erau nește calici, sadea!” Locuitorii Caliciei zugrăviți mai sus, după ranguri și clase, erau primii care se plângeau de toate nevoințele din lume. Este un procedeu stilistic cunoscut, ca lucrurile să se întâmple exact invers, decât le expune autorul. Tușa ironică groasă folosită
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
oameni obișnuiți și neobișnuiți, de toate vârstele și profesiile, de toate categoriile sociale. Calicia este centrul Universului, buricul pământului, e locul unde se întâmplă de toate: bune și rele, frumoase, urâte, lucruri excepționale și obișnuite. Locuitorii Caliciei se numesc, desigur, calici și principala lor trăsătură de caracter este calicia. Lumea lui e animată, merge în pas cu societatea, e “în trend”. Și dacă vreun individ merge împotriva curentului, e pus repede la punct de confrați, astfel ca totul fie ca și
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
armata în București, la Școala Militară nr. 3 Infanterie, regimentul 13 din București. Tata a fost luat la închisoare pe 25 de ani plus 5. Noi cu mama rămăsesem toți 4 surori și 2 frați. În ’44, singur m-am calicit cu o mină rămasă în urmă războiului (o jumătate de an a stat războiul la noi în sat). De atunci am rămas orb. A explodat sub mine. Uitați picioarele mele! Vreo 2 kg de fier sînt într-însele. Schije. Numai
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
băteau femeile de acolo. Uite, noi te plîngem și te jeluim și tu ce-ai făcut, ne-ai omorît bărbații?! A trebuit să scriu în sat. În Condrătești, la mama, să ceară la selsoviet o spravcă că io m-am calicit acasă, sigur, și nu în război. Mi-au trimis-o, cu pecete și cu semnătură, totul cum trebuie. Și la care mă ablenduia le-o arătam: Iată, nu io v-am ucis bărbații și feciorii! Of, Doamne! Io cît am
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
de grădină, măi Gheorghe, că nu ne-om îmbogăți noi de pe urma ei! Altceva mă frământă. Dacă pleacă la Iași, va avea nevoie de bani mulți. După ce se gândi o clipă, răsuflă greu: Da' n-om fi nici noi chiar așa calici! - Nu Evdochio, însă eu mă gândesc la gospodăria noastră... Mama îi pregăti o legătură din pânză de casă cu două rânduri de schimburi, mâncare și ceva bani de cheltuială. Cu noaptea-n cap, într-o zi a lui septembrie 1928
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOI SUNTEM O ȚARĂ DE CALICI! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului vine iarna și cum văd iar ne scoate din bârlog - viață, viață: de la drog cât mai e pân’la prăpăd?! ne-am drogat cu dictatura
NOI SUNTEM O ŢARĂ DE CALICI! de ION UNTARU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345070_a_346399]