81 matches
-
repezeam Iar în ușă la palat Iată un grec gulerat. Turcul Ce căutați voi, opincari? Bujor Vrem dreptate, boieri mari! Turcul Haide , haide, marș afară, Că vă dau în gât pe scară Haide, haide marș deaici Vodă nu-i pentru calici! Bujor Dacă vi-i vorba de-așa Pe toți, dracu să vă ia Voi rămâneți la domnie Noi plecăm în haiducie! Haiducii cântă Și de-am întâlni vre-un grec Am să-i bag hangeru-n piept Și vreo trei gloanțe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
piatra morii măsurat, În cuptor l-a vârât prin tindă Și l-a scos afară c-o grindă, Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă; Noi am rupt în cinci Și-am dat și la calici, Care stau cu limba-n gură Și nu știu nici-o urătură Mânați măi, Hăi, Hăi, Hăi! Jupâneasa gazdă a făcut Un colac rar Și-mpletit frumos Pentru plugărași scos: Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
însuși vătaful agiei. Erau cu toții în așteptarea unui ciubuc din partea călătorului care să le spulbere imaginația vinovăției asupra lui. La sfârșit voiau, fără a glumi, să fie acoperiți cu aferim, pentru că nu l-au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și ogârjiți hoinăreau pe străzi. Își zgâncileau în fața lui bubele provocate de păduchi, sub care stătea să crape puroiul. Nădăjduiau să se împiedice de vreo pungă cu galbeni pentru a fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
id="109"> 109 Idem, nr. 37, 5 ianuarie 1914. </ref>. O amplă reflectare Își găseau În coloanele ziarului problemele de ordin social-economic. Era criticată legea agrară despre majorat, care-i „punea pe drumuri pe moldoveni, prefăcându-i În hoți și calici” <ref id="110"> 110 Idem, nr. 18, 11 mai 1913; vezi și nr. 50, din 20 aprilie 1914.</ref>. Cei rămași fără pământ urmau, după părerea ziarului, să completeze rândurile proletariatului din Rusia, dar Glasul Basarabiei considera că „moldovenii nu
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
prietenul său, Alfredo Germont. Acesta din urmă tânjea de un an să o întâlnească pe Violetta. Alfredo este rugat să pronunțe cuvântul de bun venit pentru invitați( Traducerea literară este O femeie pierdută sau O femeie rătăcita.) (Libiamo ne' lieti calici), iar Violetta îi ține isonul. Curând Violetta părăsește salonul acuzând o criză de tuse. Alfredo o urmează pe furiș și îi reproșează neglijență cu care își tratează boală după care îi declară că o iubește de mult timp în taină
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sfârșitul tragic al Violettei, iar acesta se căiește sincer. Doctorul Grenville nu mai poate intreveni. După un ultim extaz în care declara că se simte bine, Violetta se prăbușește moartă la pământ. Principalele arii din opera Brindisi Libiamo ne' lieti calici din actul I Rezumat : Alfredo este convins de Gaston să spună urârea de bun venit (brindisi) adresată invitaților. Aria E' strano!... din actul I Rezumat : Violetta își exprimă sentimentele stranii trezite de declarația de dragoste venită neașteptat din partea lui Alfredo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
369)"/>. În limba română - arhaică și populară -, verbul a iudi (de la Iuda, iudeu) Înseamnă „a păcăli, a Înșela” <endnote id="(259, pp. 407 și 421)"/>, iar a fi jidan sau a te jidăni Înseamnă „a te târgui mult”, „a te calici”. Pentru boierii români - spune Ion Ghica -, chiar și o cățea pe care nu te puteai baza la vânătoare, pentru că „minte și Înșală”, era poreclită „Ovreica” <endnote id="(824, p. 161)"/>. În Lituania, adjectivul zydas (evreu) și porecla etnonimică zydas se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id="cf. 444, pp. 19-20"/>). Alecsandri a fost necruțător la adresa „jidovilor cămătari” : „[Ei] au misia de a calici pe boieri, de a corumpe țăranii și de a scamota Întreaga țară română”, scria el la jumătatea secolului al XIX-lea <endnote id="(881, p. 12)"/>. Cred totuși că, În imaginarul colectiv din estul continentului, relația evreu - bani nu s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce s-a numit un Cahal, un fel de papistășie, o jezuiterie, o masonerie și nu lasă pe nimeni din [neamul] Israel să se piardă”. Pentru a demitiza această imagine falsă, Arghezi descrie, În continuare, mizeria În care trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică În romanul cu accente autobiografice De două mii de ani (1934). Protagonistul romanului - un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profitabil, pe moșiile lor, În velnițele administrate de evrei sau de alți străini. Din acest motiv, În seco lele XVIII-XIX, boierii și mănăstirile cu moșii au avut interesul să colonizeze satele și târgurile cu „izraeliți, veniți mai ales din Galiția, calici lipiți pământului” (cum Îi descria Mihai Eminescu În 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 29"/>), pentru a le arenda acestora velnițele (povernele) și cârciumile care funcționau pe moșiile lor. Rachiul era, chipurile, făcut din „bucate [= cereale] stricate”, „dar și din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai papucii În urma lui. Aici apoi rămâne șapte ani, dar nu e singur, căci mincinoși sunt destui. Unii Însă nu vreau să rămână acolo, se Îndărătnicesc sau prin șiretenie vreau să scape ; pe aceștia „Îi risipește” balaurul [norilor], Îi lasă calici ori chiar morți (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 35, p. 146"/>). De sărbătorile jidovești trebuie să ploaie. Atunci când jidovii s-adună și intră la cușcă, se pun pe rugăciuni și nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dacă te cheamă cineva afară, nu ieși, că te cheamă naiba sub chip de om. Dacă strigă cineva noaptea la fereastră, nu e bine nici a răspunde, nici a ieși afară la întîia strigare, căci ar putea au să se calicească*, au să moară, au să-i ia graiul, fiindcă cel ce strigă este Necuratul; dacă însă strigă afară de trei ori, apoi se poate răspunde ori ieși afară, fiind el curat. Dracul se poate preface în orice fiară sau dobitoc, numai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de urît. Scutecele copiilor nu trebuie lăsate noaptea afară. Nu e bine să te speli noaptea pe ochi, că orbești. Scăldătoarea copiilor nu se dă noaptea afară. Se crede că cel ce va cosi sau va secera noaptea se va calici cu instru mentul respectiv. Toate vasele se țin cu gura în jos, iar cele de apă se acoperă, mai ales noaptea. Noroc Dacă vrei să știi dacă ești cu noroc, ia un ou roșu sfințit din ziua de Paști, pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mănăstire mare.” Despre locul unde s-a aflat mănăstirea Galata din Vale își spune părerea și N.A.Bogdan, în lucrarea sa „Orașul Iași”. El spune că biserica s-ar fi aflat „In vale, pe locul unde este acum mahalaua Trei Calici.” Asta înseamnă că se găsea dincolo de podul peste apa Nicolinei, pe șoseaua Galatei... Ca să încurce lucrurile parcă, vine mitropolitul Sucevei, Theofan, care la 15 mai 1584 dăruiește mănăstirii Galata niște chilii: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
toți mă bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu-mi dă pe datorie (r.t.) Tătarii cei cari mânâncă carne de cal. Cai buni, mici și iuți... Zloți tătărăști Galbeni venețici Aspri de argint și aur. Orbi cari calicesc prin iarmaroace Pe unii i-a orbit Vodă pentru ticăloșiile lor. Țărani la război: cojoace, sumane Opinci de coajă de copac și piei de porc. Mintean de pănură umplut cu bumbac și cusut des cruciș și curmeziș; Sabia nu pătrunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Înălțată când milioane orbecăiesc În jur, aproape orbi pe culoare inventate parcă de un inamic al speciei, al omului. Când existența, propria ta existență te așteaptă și te Întâmpină surâzând, precum zeița Flora, dar În brațele ei se află nu calicii colorate și parfumate, ci Însuși Destinul! Al tău, numai al tău, o lucrare rară, pe care o admirai În paginile vechi și celebre, când un om, un singur om, se ridică prin nu știu ce forțe sau impulsuri, aparent sinucigașe, din talazurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate ale societății, se cerea insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești, pe baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Fălciu) ajunsese disperată. În jalba lor, adresată Vistieriei, la 8 februarie 1848, sătenii declarau că sunt forțați de zapcii să plătească întregul bir: „până acum, cât ce am mai avut am vândut și am tot întâmpinat [...] muritori de foame suntem, calici cu totul, chip de a mai plăti nu avem, agiutor nu ni se mai face”. Locuitorii cer „să se desființeze numitul sat, căci acești numai trei (din cei 18 birnici înscriși în catagrafie, în februarie 1848, au mai rămas doar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
șmicherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot din pricina voastră de ni s-au împrăștiat poporenii; nici chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
de delegația aceea când i-au dus papei bradul. Au fost primiți și în audiența colectivă pe care sfântul părinte o acorda în fiecare miercuri. Plătise niște dolari și obținuse un filmuleț pe casetă video cu binecuvântarea papei. Alții se caliciseră și se mulțumiseră numai cu câteva fotografii. Pe video era altfel, cu mișcare. Putea să arate filmulețul pe unde mergea cu afacerile firmei. Sau invitaților la petrecerile de la el acasă. - Persiano, atâta știu, cineva mi-a furat dividiul și asta
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Dar, după lucirea din priviri, înțeleg că prietenu-mi se află într-un moment psiho-liric, așa că nu mă mir de răspunsul său declamativ și prefăcut- slugarnic: -Vecine, "De mă-ntrebi, eu nu știu bine (Înșiși ei nu știu) - Ce să-ntrebi calici ca mine? Știu că lumea dintr-o doară S-a trezit parlamentară Și c-o duce-în chiu". -Plus că, în "miezul" câte unei emisiuni tv, completează el, am senzația că semăn cu un"adolescent miop" după ce a citit " La țigănci
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
ci bună conviețuire, puștiul delăsător se dovedește vital pentru funcționarea fanfarei, colegul de facultate care-și pierduse aplombul de odinioară a făcut operă de filantrop în medicină, investindu-și toată averea într-un spital din China, ceasul la care se calicește anticarul are autograful lui Hitler, iar tabachera e o făcătură, ca și poveștile exotice ale călătorului închipuit. Sunt secvențe, permanent amenințate de bruște răsturnări de situație, din proza scurtă a lui Vonnegut, scrisă în anii ‘50 pentru publicațiile vremii și
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
Dar în literatură, bunăoară, trebuie îndrăzneală (care nu promite nici un succes...) să cînți pe două strune, din care una ruptă. Aria guturală, chiar spartă, fără să fie, în alcătuirea ei, defectă, îi iese, lui Bogdan O. Popescu, aproape bine. Mă calicesc să zic aproape fiindcă mai sînt, cîtă vreme mimarea - doar - a registrului bas nu mi-e evidentă, potriviri (ori poate scrînteli) nu foarte la locul lor: ,aș alerga de-aș mai putea, teribil/ să mă revigorez irezistibil/ să pot să
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
reunindu-se pe scenă pentru un “Brindisi” de zile mari: muzica lui Verdi din “Traviata” a trecut de pe scenă în grădina, unde toți cei peste 500 de spectatori au ridicat virtuale pahare de șampanie, fredonând în cor “Libiamo ne lieti calici”... A fost, indiscutabil, un pariu câștigat pentru organizatori și o victorie a mării muzici, într-o frumoasă seară la Târgoviște: fosta capitala a Țarii Românești are ambiția de a deveni și una a muzicii!
Prim?vara clasic? european? by Octavian URSULESCU [Corola-journal/Journalistic/83737_a_85062]