122 matches
-
o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă, fragment mitic, care-și este suficient sieși. Muzicalitatea versurilor și perfecțiunea rimelor dă o cursivitate poemelor. Poeta, în întreg volumul prozaizează programatic, într-o îmbrățișare a calofiliei și a metaforei motivate, redescoperă filonul epic și fraza coerentă, explicită, lirismul eului țâșnind din substrat, neostentativ. Această poezie aparține reflexiei existențiale și mai puțin poeticității intenționate. Câștigul acestei poezii stă în talentul autoarei, în trăirile globmoderniste, prin părăsirea poeziei
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. PORNIND de la titlul acestei cărți de versuri (a doua în evoluția autoarei), cititorul s-ar aștepta, deductiv, să se întâlnească, mai mult sau mai puțin, cu o poeta ce cultivă o calofilie lirica, în primul rând erotică. Dar citind cartea, nu descoperă nimic din toate acestea, versurile Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”. Angela Nache scrie o poezie cursiva, în
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ești cuminte/ Nu umbla cu chibriturile/ ... Citește mai mult PORNIND de la titlul acestei cărți de versuri (a doua în evoluția autoarei), cititorul s-ar aștepta, deductiv, să se întâlnească, mai mult sau mai puțin, cu o poeta ce cultivă o calofilie lirica, în primul rând erotică. Dar citind cartea, nu descoperă nimic din toate acestea, versurile Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”.Angela Nache scrie o poezie cursiva, în
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
sălile de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg căși apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de
Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis – “Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu” by http://balabanesti.net/2015/10/21/scrisoare-deschisa-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-cum-am-spus-liric-vorbind-sunteti-ion-iliescu/ [Corola-blog/BlogPost/340029_a_341358]
-
care intuiește lipsurile materiale, mă gândeam, lipsită de încredere în mine?! Altfel cum de-mi plătea compunerile atât de prompt? Sau un descoperitor de talente, un Mecena, de-mi întreținea străduința-mi creatoare, plăcându-i stilul, tematica, limbajul metaforic și calofilia din scrierile mele?! Aprecia și nevoia mea de a scrie corect românește? Percepuse și conștiința omului de condei?! Văzusem în el ceva din toate astea, până-ntr-o zi ... Invariabilul sfat-îndemn transmis Errare humanum est, perseverare diabolicum! mă pusese pe
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471764630.html [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
pe câteva pagini evoluția scriitorului Eugen Dorcescu în primele sale volume publicate, o evoluție de asemenea în trepte, încadrându-l în “parnasianism pe filieră barbiliană” și fiind “un poet cu apetit teoretic, nereceptat cum se cuvine, probabil din pricina aparențelor de calofilie rece și de plutire în abstract a dicțiunii”. Prima treaptă ar sta sub semnul “contemplării impersonale (...) al acuității reci a percepției ce dă la iveală, asemenea gheții înflorind pe geam, geometrii cristaline.” Laurențiu Ulici considera că în primele două cărți
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
bune, dar care furnizează prea puține elemente care sunt duse mai departe. Filmul propriu-zis, dramaturgic vorbind, e triunghiul amoros care se încheagă ulterior între Robert, Petrică - Andi Vasluianu (prietenul din copilărie rămas în sat) și Paula - Ioana Flora (prima iubire). Calofilia tăieturii care nu ține cont de reguli lasă acum loc dialogurilor excelente ale lui Mimi Brănescu. Decupajul, deși păstrează ceva din antiutilitarismul din prima secvență, se mulează acum pe replici, lasă loc pentru impact. Acasă la tata e un film
în București și în provincie by https://republica.ro/ratatul-c-i-rahatul-in-bucurec-ti-c-i-in-provincie [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
Altfel, nu știu cum s-ar numi un creator care-și meșteșugește singur cărțile, aidoma scribilor de odinioară, adăugându-le imagini, chenare florale și anluminuri cum au cărțile vechi de rugăciuni și chiar evangheliile sfinte. Pasiunea, dorința, dragostea de cuvânt și acea calofilie care în zilele noastre se reproșează autorilor, au dus la nașterea a trei volumașe admirabile ale acestui migălitor în carnea cuvântului așternut pe hârtie. Și nu în zadar. Cunoscut mai degrabă în cercurile literare online, Convorbiri literare, Rețeaua literară și
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1472045059.html [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg că și apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS de DARIE DUCAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/darie_ducan_1439634817.html [Corola-blog/BlogPost/368889_a_370218]
-
sens Titina Nica Țene este o autoare care stăpânește psihologia copilului, ușurință cu care stăpânește tehnică versificației, a metaforei, modul de a ști să se coboare la nivelul de înțelegere al copilului fac din poezia să adevărate briliante, șlefuite până la calofilie. Remarcam poezia de pe ultima coperta, intitulată:”Pot să plec ... “dedicată ”nepoatei mele Anastasia “, si a cărei sfârșit este frisonat de nostalgia viitorului: “Și dacă o fi, si o fi să fie,/ să-mi dăruiți și-un strănepot,/ să mă mai
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Eveniment_editorial.html [Corola-blog/BlogPost/357058_a_358387]
-
-Dezleagă integrame, ce să facă?! se dovedi specialist Nae, despre care știau toți că era împătimit după Încrucișate zicând că-l ajută când are nevricale. -Îl crezi? Își completeză vocabularul pasiv! Nu știi cum sună rapoartele sale? Măiestrie, nu alta! Calofilie, ce mai! adăugă Mihnea. -Și ce? se contră Vasilică. Antonel e cult, e academician, nu ca noi absolvenți doar ai Școlii de Poliție! Și-ncepură să râdă strâmb, amăgindu-se că terminaseră favorabil pentru ei bârfa. Așa petrecu Antonel orele
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1473574347.html [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
sunt de fapt scrise într-o contra-oglindă ideologică. Volumul cuprinde un set de studii despre mentalitățiile, imaginarul social și miturile epocii premoderne și moderne ale României, scrise fermecător cu acribie și într-un stil care nu face economie de la o calofilie prețioasă. Din Petre se concentrează într-un stil recurent pe paradigmele intelectuale ale formării ideilor naționale în secolele XVIII-XIX, creuzetul formării statului modern român. El surprinde portrete de patrioți, gânditori sau revoluționari români care au lăsat o amprentă funciară pe
DIN PETRE – INCURSIUNE INEDITĂ ÎN ISTORIE, MENTALITĂŢI COLECTIVE ŞI IMAGINAR SOCIAL (EPOCA MODERNĂ) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ionut_tene_1448010378.html [Corola-blog/BlogPost/353261_a_354590]
-
sau a scălda poezia într-o baie de imagini. Nu, stilul nu se confundă cu înclinația metaforizantă, după cum poezia cu adevărat frumoasă nu constă în rotunjirea caligrafică a expresiei și nici nu se reduce la preferința pentru formele lustruite până la calofilie. Departe de a fi exclusiv o problemă de formă, stilul angajează poetul în întregime. Efortul creator authentic are loc într-un plan în care conținutul și forma nu se mai pot disocia. Autenticitatea în poezie ca și în proză, înseamnă
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Conteaza_ce_spune_poetul_si_nu_cum_spune_sau_si_una_si_alta_.html [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PORNIND de la titlul acestei cărți de versuri (a doua în evoluția autoarei), cititorul s-ar aștepta, deductiv, să se întâlnească, mai mult sau mai puțin, cu o poeta ce cultivă o calofilie lirica, în primul rând erotică. Dar citind cartea, nu descoperă nimic din toate acestea, versurile Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”. Angela Nache scrie o poezie cursiva, în
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Emil_manu_femina_de_angela_nache_romania_literara_.html [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
găunoșenie fotogenică”, care prezintă un „glamour (...) reciclat și fandosit”. El remarcă totuși că regizorul "„știe totdeauna unde să puna aparatul, cum să-l miște și cât să dureze cadrul, cu o elaborare manieristică a timpului filmic perpetuu dilatat și o calofilie imagistică din clasa prețiozităților monumentaliste ale unui Dan Pița (...)”". În schimb, Călin Stănculescu a lăudat filmul într-un articol din "România Liberă" pentru că oferă spectatorilor mai multe idei de meditație asupra vieții, a morții și a prefăcătoriei, precum și recitaluri actoricești
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care turistul nord-american, în căutare de plăceri sexuale, se rătăcește prin cartierele sărace ale Havanei și este urmărit de o mulțime de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
cremene, cu vegetație frustă, rodind atâta frumusețe câtă amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
câtuși de puțin diminuată în ceea ce privește marele ei merit pe care îl constituie efortul de sinteză ca atare. La asta trebuie să adăugăm că lucrarea lui Thomas Kunze este remarcabil de bine scrisă, autorul este un istoric talentat, fără narcisimul și calofilia istoricilor români talentați, și fără să piardă din vedere în același timp că face o reconstituire istorică și nu un roman. Cele câteva puncte în care Vremea simte nevoia să se delimiteze de Thomas Kunze merită o discuție aparte. Rezervat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din cel dintâi, un fel de manifest îndreptat împotriva falsității poeziei (la adresa căreia tunase cândva și Ion Barbu): „În timpul ăsta, ce fac poeții? Cu ce se ocupă? Ce găsim în poezia noastră de toate zilele și de toate revistele? Multă calofilie și lene. Bărbați scormonind obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
un superb alergător de cursă lungă. Conștiința lui stilistică este desăvârșită, ca la Baudelaire, Eminescu sau Dante. Puține, credem, sunt paginile gratuite din opera lui, deși uneori pare să bată pasul pe loc, acolo unde a putut fi acuzat de calofilie. Cineva afirma că acolo câștigă literatura și pierde filosofia. Dimpotrivă, pierd și una și alta. În absolut, aproape tot ce atinge Noica tinde să se ridice la geniu" (p. 199). Cheia înțelegerii Delirului predist poate fi detectată în următorul pasaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marino, în Dicționar de idei literare 90, afirma că Montaigne, în Eseurile sale pe care le prezintă drept "o carte de bună credință"91, intitulată de altfel de ctitica literară Manifestul autenticității, nu înfățișează nimic altceva decât acea fugă de calofilie, de frumuseți împrumutate și mai ales confesiunea obișnuită, fără artificiu. Critica vremii nu a ezitat să declare și să întrevadă în aceasta actul de naștere al teoriei autentictății. Este interesant punctul de vedere al lui La Rochefoucauld, care afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realului printr-un dublu filtru, al inocenței vârstei și al ostenelii adulților. Farmecul prozelor memorialistice ale lui G. provine dintr-un anumit mod de a tăia, cu grație, firul în patru, dintr-un exces analitic aparent gratuit și dintr-o calofilie cu pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei relevante și imagini uneori memorabile. O „urmare” - sau o întregire - a acestor pagini, cu aceeași recuzită și în parte cam cu aceleași personaje, este Moștenirea tinichigiului (2000), unde sunt incluse povestiri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]