38 matches
-
diferite culori. În ea se află un caval, iar alături ghega „obiect de lemn, pentru prins oile de picior.” Tot în această cameră se află manechini îmbrăcați în costume tradiționale de bărbat și de femeie. Costumul bărbătesc este alcătuit din: calpac „căciulă” neagră de oaie, riza „cămașă” din pânză albă, țesută în casă, încheiată în nasturi, guler pe gât, mânecă lungă cu manșetă, elek „bundiță” de miel de culoare albă naturală, cu aplicații din piele maro, poturi „pantaloni” negri din postav
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
i (pe turcește: "Berendi", pl. "Berendiler", ukraineană: Берендеї, Берендичі, "Berendeyi", "Berendychi", pe maghiară: "berendek", în poloneză "Berendejowie") au fost un trib turcic medieval, cel mai probabil de origine kîpceacă-oguză. Ei erau parte a confederației tribale a "căciulilor de caracul" sau "calpacelor negre" (pe turcește "karakalpak"). i erau seminomazi și au fost consemnați ca îndeplinind diferite roluri militare, cum a fost acela de "gărzi de frontieră" în solda prinților Rus' sau protoucraineni. Berindeii sunt menționați în cronicile statului Kievean Rus ("Kyivan Rus
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
decât însăși palatul domnesc. Cu toate că avea gusturi europene, Filip Lenș se îmbrăca după moda tradițională românească. El apare într-un daghereotip unde este îmbrăcat cu giubea îmblănită, anteriu înflorat și are barba mare răsfirată pe piept și capul acoperit cu calpac de samur. Cum era obișnuința boierimii locale, Lenș și-a construit în locul unde Șuța se varsă în Răstoaca, pe moșia de la Pitaru, un conac corespunzător poziției sale sociale. Domeniul lui de la Pitaru avea heleșteu, ogradă pentru magazii, cotețe și hambare
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
traversate prin mijloc de două alei care se Încrucișau. În centru se ridica, mai Înalt decât celelalte, cortul unui șef. Căruța de opri În marginea unui asemenea cerc, iar Nogodar intră În vorbă cu câțiva tătari care purtau pe cap calpace din blană de vulpe, cu coada atârnând la spate, cu scuturi mici și rotunde prinse la umărul stâng, cu arcuri dublu Încovoiate și cucură de săgeți la oblâncul șeii. Bătrânul le spunea că, odată ce soarele apune, e interzis să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să Înainteze. Nici nu aveau unde, căci drumul dispăruse. Se lăsase noaptea, iar vântul de zăpadă continua să biciuiască totul În cale. În fața căruței, Amir și Nogodar Își Înfășuraseră fețele În fulare din lână de oaie, Își puseseră pe cap calpacele din blană de vulpe și acopereau ochii cailor cu bucăți de pâslă legate pe după gât. Apoi luaseră din căruță cinci blăni de urs și le puseseră pe spinările animalelor, legându-le sub burtă cu sfori. Cu alte două blăni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nedeslușite. Nogodar trecea repede de la o tarabă la alta, căutând parcă ceva anume. Amir, În schimb, veghea asupra lui Nimeni și străbătea mulțimile bazarului cu priviri Încruntate și neliniștite. Dinspre Shah-i-Zinda, Orașul Mort, sosi un grup de călăreți tătari, cu calpace din blană de veveriță, așa cum Ștefănel văzuse În câmpiile Crimeii. Îi văzuse și Amir, căci Îi șopti ceva repede bătrânului, care se Întoarse cu o tresărire. Fără un cuvânt, se furișară toți trei prin spatele unui rând de tarabe, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Oană tresări. Da, În toiul luptei, Îi scăpase ultima manevră a călăreților tătari. Aripa lor dreaptă, de peste două mii de oameni, nu se angajase În bătălie, ci gonise pe urmele voievodului. În fruntea lor călărea un tătar cu pelerină roșie și calpac albastru, iar lângă el se afla purtătorul de tuiuri cu nouă cozi de cal. Noyonul Ogodai. Oană ordonă galop cu sabia la firul ierbii, fără angajare de luptă până lângă voievod. Auzi, În urma lui, bubuituri de archebuze și muschete. Cazacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
câmpul de luptă. Pentru tânărul pictor, Angelo era, În mod indubitabil, un geniu militar. Și apoi, brusc, Alexandru Îl văzu pe Amir. Știu că e el, deși totul se petrecea departe, la liziera din stânga a pădurii. Era un călăreț fără calpacul de vulpe pe care Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o platoșă de piele și o cămașă albă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără maghiari nu poate fi admisă. Unicul pupor săsesc, ca cel mai mic, dar cu cei mai puternici patrioni, aliatul privilegiat al maghiarilor nainte de 1848, au fost mai mult cruțat, în anul acesta însă și sașilor li se puse calpac pe cap și pinteni la călcâie. Pe sași - i supără și aceasta, însă lor nu le va fi nimica. Fiindcă ei nu se află printre maghiari, ci printre români, lor tot li s-au lasat supremația faptică peste majoritatea teritorului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui și-l sugruma în juvăț, iar, mai apoi, îi tăia capul cu un satâr. Cum îi punea căpățâna într-un sac pentru a-l înfățișa sultanului, semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
face fericirea țării voastre. Dar când, oare, schimba-veți aceste haine ignobile de robi turcești, pentru hainele popoarelor civilizate ? Când oare aveți de gând să vă desfaceți de urâtele voastre bărbi ? Și când, oare, schimba-veți, pentru peruci sau pălării, calpacele și turbanele care acoperă capetele voastre jupuite (pelées) sau rase?»...” „... O nouă cerere de 24 până la 25.000 care a fost făcută chiar acuma Divanului Moldovei de către d. președinte plenipotențiar... spre a transporta 100.000 cetverturi de faină sau de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
obținute prin transformarea, reorganizarea și înmulțirea trupei de grăniceri. Grănicerii dispăreau deodată cu înființarea regimentelor de dorobanți și primeau o nouă uniformă inclusiv căciula care amintea pe Mihai Viteazu. Până atunci grănicerii purtau pe cap o coafură la fel cu calpacul bulgăresc. La 10 Mai se făcu o mare defilare la Șoseaua Kiseleff. Era o zi strălucitoare, un public foarte numeros se îngrămădea și defilarea începu având în cap pompierii cu căștile strălucitoare. Trecerea dorobanților fu aplaudată de public, iar fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i se pare deosebit de pitoresc, prin combinația cămășilor albe și Încrețite, brodate cu motive florale, a catrințelor cu dungi late și a cizmelor roșii cu tocuri, În timp ce părul este Împletit cu perle și panglici, capul este acoperit cu un mic calpac cu mărgele, iar fruntea și gâtul sunt Împodobite de coliere de aur sau de argint. Portul bărbaților este mult mai simplu, constând din nelipsitul cojoc de oaie, dolmanul fără mâneci, cămașa lungă de pânză, opincile și cușma Înaltă de miel
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vestimentar nu e lipsit de însemnătate, iar adoptarea costumului occidental ar părea o inovație la fel de periculoasă ca și schimbarea ideilor politice. Boierii care îmbrăcaseră fracul în timpul ocupației ruse au fost ulterior nevoiți, odată cu restabilirea autorității otomane, să reia anteriul și calpacul. Un sociolog al timpului nostru (Jean Stoetzel) a numit moda „aventură fără risc“... Anumite experiențe românești de la începutul secolului XIX clatină, cum vedem, adevărul formulei. La 4 iulie 1829, la mitropolia din București se celebra capitularea Silistrei, episod însemnat al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al pictorului Emmanuel-Adolphe Midy intitulat La rencontre și făcând parte din ciclul Souvenirs de Moldavie (cca. 1840). Tânărul îmbrăcat în costum european, ridicându-și cilindrul în semn de salut, și boierul în anteriu, care-și saltă cu amândouă mâinile voluminosul calpac - iată emblema epocii! În 1837, vizitând Obșteasca Adunare a Valahiei, contele Demidov remarca prezența în sânul ei a câtorva boieri bătrâni, care-și păstrau veșmântul larg și impunător, împreună cu barba și ișlicul. O litografie a lui Auguste Raffet, care însoțea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui Auguste Raffet, care însoțea expediția lui Demidov, înregistrează plastic impresia: prezidată de mitropolitul țării, care șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene și orientale. Dintre boierii de modă veche, trei își țin calpacele pe cap, ceilalți poartă fesuri cu ciucure. Privind această gravură, în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție, s-a născut gândul cărții de față. Șederea lui Demidov în București a inclus și participarea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
giubea tivită cu blană... Un alai domnesc: unii dregători au gugiumanuri de samur cu fundul roșu, alții tricornuri cu pene albe... Un tânăr în redingotă, ridicându-și cilindrul în semn de salut, și un vârstnic în anteriu, care-și saltă calpacul cu amândouă mâinile... Femei târându și prin praful uliței rochiile grele de mătase sau catifea... Negustori în pragul dughenelor: giubele de postav, pantaloni vârâți în cizme, șepci rotunde cu cozoroc... O gâlceavă la ușa unei biserici, între două cucoane aprinse
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măsură, încât locurile minunilor înmulțirea pâinilor, însănătoșirea lui Lazăr au tot migrat în Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele traseului și de confortul locurilor de găzduire. Topografia a redus Vestea cea Mare, iubitoare de ubicuitate și de indiferență, la portul calpacelor. Istoria e plină de fumuri, geografia o învață ce e modestia. Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit că pe piața bunurilor necesare mântuirii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
soldat superb, bine făcut, îmbrăcat în costumul său de mare ținută, dolman albastru cu galoane de aur, pantaloni din fetru alb strânși pe trup, centură roșu-purpurie cu ornamente în formă de măsline de aur, cizme cu ceaprazuri din același metal, calpac de astrahan cu panaș roșu, ne-a amintit de tipul frumoșilor husari, atât de lăudați și atât de vrednici de această laudă. La București, Ploiești, Brăila, peste tot, ofițerii de dorobanți ne-au părut remarcabili. Cu cincizeci de mii de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
era verișoară), aflată la Stanbul: „Te rugăm, cumnată [de văr - nota autorului], să spui dumnealui lui Iliașcu să îngrijească să ne trimită 9 pontale, toate cu diamante bune, care însă să fie mai mari decât acelea ce am pus la calpacul nostru cel verde. Să caute să fie de-o astfel de mărime, încât să ajungă 9 pentru un calpac, și nu 13, însă să mi le trimită cât mai curând, căci avem nevoie de ele pentru nunta pe care preaînaltul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să ne trimită 9 pontale, toate cu diamante bune, care însă să fie mai mari decât acelea ce am pus la calpacul nostru cel verde. Să caute să fie de-o astfel de mărime, încât să ajungă 9 pentru un calpac, și nu 13, însă să mi le trimită cât mai curând, căci avem nevoie de ele pentru nunta pe care preaînaltul nostru domn o pregătește surorii sale, și să le avem gata până la lăsatul secului. Te mai rugăm să rogi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana - nota ed.], îmbrăcată cu o haină de brocart de aur și de samur, cu giuvaierurile ei de aur, și [purtând un] calpac de samur. în spatele ei sunt fiicele sale, una care în Polonia [Maria era fata făcută de Vasile Lupu cu prima soție, Tudosca Bucioc; ea fusese măritată cu prințul lituanian Janusz Radziwstt - nota mea, D.H.M.], [iar] cealaltă care a fost măritată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur de mare preț, cu ceaprazuri și nasturi de argint aurit și cu calpacul de samur pe cap. Era acoperit în întregime până la picioare cu un giulgiu de saten alb cu o cruce în foi de aur, iar în jurul său ardeau lumânări” 29). Cantemir n-a observat acea amenajare specială, făcută în curtea palatului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]