160 matches
-
va exploda o dată cu lăsarea nopții. La ei ajung sunete îndepărtate, zvonuri, imagini discontinui (Horia Pătrașcu fiind, în acest sens, un maestru al gradației) - coloana de manifestanți mărșăluind spre Piața Palatului, elicopterul care survolează orașul, TAB-ul singuratic "bolovan din oțel cambrat pe la colțuri, care se rostogolește acum alunecând în tăcere și fără a da socoteală la nimeni aici... pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
2007. Cât te mai iubesc e o poveste de iubire care se prelungește în timp. Descoperirea neașteptată a unei vechi fotografii, reprezentându-l pe Santiago San Román, prima ei iubire de care viața o despărțise, o va determina pe Montse Cambra, o doctoriță de patruzeci și patru de ani, să părăsească Barcelona natală. Începe astfel o călătorie inițiatică, care o va duce până în Sahara Occidentală, colonia cedată de Spania Marocului în 1975, la moartea lui Franco. Dorința de a supraviețui și de
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
considera că Thack este foarte grozav... Lauren Îmi dădu un pahar cu apă și două pastiluțe: — Poftim, ia astea. —E o nebunie, spuse Marci. Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta, așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată. Era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră, foarte cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mi pot aminti ce discutam cu ea, cu toate că stăteam de vorbă ore întregi. Tot ce-mi amintesc foarte clar sunt picioarele. Picioarele, da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tratamentul cariilor dentare incipiente prin tratarea cauzelor înaintea apariției cavităților carioase în țesutul dentar. De aceea este foarte important să se identifice riscul carios al pacientului (mic, moderat, mare sau extrem), pentru a se implementa planul terapeutic sau preventiv. Filozofia CAMBRA funcționează după principii conform cărora abordarea fiecărui pacient se face în mod unic pentru evaluarea indicatorilor individuali ai bolii, factoriilor de risc și factorilor protectivi care determină boală carioasă, indiferent dacă ea este prezentă sau viitoare. Asociația Dentară Americană are
Cum arată aparatul care detectează riscul apariției cariilor dentare () [Corola-journal/Journalistic/47294_a_48619]
-
pot. În rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă privirea, Dar totuși se-ntâmplă, cu mine visezi... Ferice cum par, aștept liniști ciudate, Pe care toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate, Ce-aprind feerii în balet de matase. Aștept să te uit, un ecou îmi răspunde... Cand strig depărtării pecetluire. Aștepți să mă uiți, ai plecat, spre niciunde, Si fumegi pierdut în perdeluire. Balet într-o iarnă
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
auzi el o voce din spate. Cu ce vă putem servi? Mirat, Cristi se întoarse să vadă cine vorbea. Un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni negri, cam strâmți după părerea lui și o cămașă albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semi-inconștiență. Conștiința lui era acum deja mută, de când se găsea răsturnat lângă elevă, amețit de căldura trupului său fraged de femeie în devenire. Coborând cu sărutările lui fierbinți, o făcu pe Angela să tremure, iar trupul ei de copilă se cambra, în timp ce o senzație a dorinței de nestăvilit o cuprinse între pulpe. Însă bărbatul nu părea deloc grăbit, savurând fiece moment, căutând să înlăture orice urmă cât de firavă a gândurilor despre care simțea că îi tulbură mintea. Regretele nu-și
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ADOR Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ador sunetul ploii, Mirosul ei umed și cald, Ascuns de noaptea fără de stele, Cambrat pe sufletu-mi fad... Ador ritmul din streșini, Numărând clipele arbitrar... Și calmul din gânduri hoinare, Criptat în lumini de felinar. Ador șoaptele frunzelor Când ploaia le sărută pasional... Ador răcoarea nopților, Compun adiacentul singular... Blue Mireille, 05.06.2014
ADOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360952_a_362281]
-
mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
a uitat că ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde. Semnificația paradisiacă a visului Daciei, în care este descris un univers
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
arate impecabil. Nu numai o singură dată unul dintre subofițeri îl luase în derâdere încercând să-l umilească : Asta-i ținută de soldat ?! Alta nu am, să trăiți ! Subofițerul arăta impecabil. Dunga pantalonului era întodeauna perfectă. Vesonul îi era ușor cambrat iar chipiul și-l comandase după modelul purtat de ofițerii din armata germană.Ținuta îl făcea să pară impozant în ciuda staturii potrivită pentru coada plutonului. În comparație cu el, soldatul Bert părea să facă parte din armata lui Pazvante. Uniforma îi era
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
PENTRU VOIEVOZI Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 576 din 29 iulie 2012 Toate Articolele Autorului BALADĂ PENTRU VOIEVOZI Nedumeriți, copiii se întreabă cum vă mai poartă nenumărații ani mai albi ca firele din barbă? Voi, voievozi, pe cai cambrați cu stropi de stele pe copite și zăbale-n spume lăcuite numeați cu glas poruncitor râuri, munți, păduri de dor și un hotar decis anume pentru aleasa voastră lume! Voi ați călcat cu pas de voievozi, când nici nu se
BALADĂ PENTRU VOIEVOZI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366758_a_368087]
-
să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-a aruncat de pe ea și din nou m-a apropiat, apoi m-a îmbrățișat peste șolduri cu picioarele. Mâinile îmi aleargau pe corpul ei și când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
mângâierile mâinilor ei fierbinți, s-a retras cu încetineală către picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chilotul pe care ea l-a tras cu iuțeală după ce și-a ridicat și cambrat nerăbdătoare bazinul și a sărutat-o până a simțit umezeala fierbinte izvorâtă din adâncurile ei. "Iată că se poate", a fost singurul gând ce i-a venit lui în minte. Pentru o clipă doar, pentru că Anca i-a prins capul
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
a iernii pe care, întâmplător ori nu, a descoperit-o în spatele unui lăstăriș bogat și complet acoperit de zăpadă, apoi l-a chemat după ce s-a întins pe spate. A ridicat brațele și l-a primit înfrigurată, peste trupul său, cambrat spre întâmpinare. Emil a avut două tentative de renunțare la nebunia pe care o dorea atât de mult din momentul în care a simțit desfacerea coapselor ei, atât de calde și primitoare la prima atingere. Atentă și fierbinte precum fierul
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
atărnată pe ochi ca o liană mustind măreția răsăritului și căntă patima ce mistuie misterul întunericului. În palma amintirilor se scriu pe veci valuri alergănd să prindă o fărămă de mal, puterea apei sfarmă pietrele și jeturi de dureri se cambrează peste frumusețea tăcută a pămăntului și seceră bine inima mea. Autor: Urfet Șachir Mangalia, 16.05.2015 Foto: Internet Referință Bibliografică: Glasul tăcut al iubirii / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015. Drepturi
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Cruchaga) Sóc paraula-solc esvanida en la buidesa del criț, la fluència del llenguatge perdut al bosc de leș ombres. Ets la multitud de significats de la tristesa entre barrots, garjola al măr dels silencis, polifonia dels sentits esvalotats a la darrera cambra de la flor esmorteïda, mentre el vent tira del desig i esbufega l’alé del cànter del poema i bada el centre del dolor a leș parpelles: el temps passa com cristall adventici pel teu coș, però no hi ha passió
«LA HOTAR [‘A L ENTREMARGE ] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANĂ ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358518_a_359847]