18 matches
-
alți tardigrazi. „Readuși la viață” după decenii Descoperiți în anul 1773 de pastorul german Johann August Ephraim Goeze, urșii de apă trăiesc pe Pământ de foarte mult timp: s-au descoperit fosile de tardigrazi care au fost datate în perioada cambriană, în urmă cu peste 500 de milioane de ani. În 1776, omul de știință italian Lazzaro Spallanzani a descoperit că aceste ființe aveau „super-puteri”. El a adăugat apă peste un sediment dintr-un șanț și a privit amestecul la microscop
Tardigrazi, cele mai reziste ființe de pe Terra. Supraviețuiesc în cosmos () [Corola-website/Journalistic/105110_a_106402]
-
prin Strâmtoarea Dover/Pas de Calais (37 km lungime), are o suprafață de 217.800 km2, cu o lățime de 70-500 km2 și o lungime de 900 km. Relieful cuprinde o zonă muntoasă erodată, cu munții Grampieni (Scoția), Pennini (Anglia), Cambrieni (Țara Galilor), câmpie, în sud-estul Angliei, străbătută de șiruri de creste (Catswold Hills, Chiltern Hills), depresionară în nordul Irlandei, cu râuri scurte (Tamisa, Trent), cu lacuri adânci, în Scoția (Loch Ness, Loch Lomond), cu pajiști, păduri. Riguros administrată, cuprinde 47 de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
resturi fosilizate ale unor organisme multicelulare mai complexe decât bureții. În această perioadă, au apărut aproximativ 50 de grupe majore și diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astăzi). Acest fenomen este numit "explozia cambriana". "Cambria" este numele latin pentru Țară Galilor, o zonă în care s-au investigat numeroase formațiuni de roci cambriene de către Adam Sedwick în 1830. În cursul completării seriei stratigrafice, formele cele mai recente din Cambrian au ajuns să se suprapună
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
majore și diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astăzi). Acest fenomen este numit "explozia cambriana". "Cambria" este numele latin pentru Țară Galilor, o zonă în care s-au investigat numeroase formațiuni de roci cambriene de către Adam Sedwick în 1830. În cursul completării seriei stratigrafice, formele cele mai recente din Cambrian au ajuns să se suprapună cu cele mai vechi formațiuni din Silurian, identificate de Roderick Murchison. În 1879, Charles Lapworth a definit perioadele suprapuse
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
și animale ciudate care au relații neclare cu celelalte clase de viețuitoare sunt prezente în Cambrian. Apariția „bruscă” a unei faune atât de diverse într-o perioadă scurtă de timp raportată la întinderea temporală a evoluției Pământului se numește "explozia cambriana". Locațiile cel mai bine studiate din punctul de vedere al organismelor ale căror părți moi (țesuturi) s-au fosilizat se află în British Columbia. Ele reprezintă straturi din Cambrianul mediu și oferă numeroase informații despre diversitatea animalelor din acea perioadă
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
respirația celulară folosind permite organismelor aerobe să producă mai mult ATP decât cele anaerobe, facilitându-le să domine biosfera terestră. Respirația celulară a e prezentă în toate eucariotele, incluzând toate organismele multicelulare complexe ca plantele și animalele. De la începutul perioadei cambriene acum 540 de milioane de ani, nivelele de au fluctuat în volum între 15% și 30%. Către sfârșitul perioadei carbonifere (în urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani) nivelele atmosferice de , după volum, au ajuns la un maxim de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
IUCN a speciilor amenințate a declarat planta dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la savana stepică în aflorimentele de cupru, care au fost distruse de . Nu s-au mai găsit specimene după 1959.
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
grosimea de pînă la 3.000 m. Straturile de roci sînt așezate aproape orizontal cu o mică înclinare în direcție sud-vestică. În secțiunea geologică se deosebesc următoarele complexe stratigrafice: Mai puțin răspîndite și mai slab dezvoltate sunt rocile de vîrstă cambriană, ordoviceană, jurasică și paleogenă, iar depunerile carbonifere, permiene și cele triasice lipsesc. În cadrul raionului Nisporeni se evidențiază și depresiunea precarpatică care intersectează placa Moldovenească în partea de vest. Ea cuprinde partea centrală inclusiv și raionul Nisporeni și partea de sud
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg teritoriul raionului Nisporeni împreună cu teritoriul ce se desfășoara de-a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un pachet de roci terigene constituit din gresii
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Permian. Cambrianul se întinde de la 540 de milioane de ani în urmă la 485 de milioane de ani și este prima perioadă a Paleozoicului și a erei Fanerozoice. Cambrianul stârnește un boom în evoluție, eveniment cunoscut sub numele de Explozia Cambriană în care a evoluat cel mai mare număr de creaturi din istoria Pământului în decursul unei perioade. Au evoluat plante precum alge, fauna este dominată de artropode blindate, cum ar fi trilobiții. În acest timp, supercontinentul Pannotia începe să se
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
reprezentata o cuvertură de roci sedimentare așezate pe fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești. Fundamentul se află la adâncimea de 380 - 400 m sub nivelul mării, grosimea stratul sedimentar fiind de peste 600 m. Stratul sedimentar este compus de roci de vârstă cambriană, ordoviciană, cretacică, neogenă și cuaternară pe care s-au format solurile actuale. În văile râurilor la suprafața comunei apar argile stratificate, iar masivele de dealuri sunt alcătuite din argile, argile nisipoase, marne etc. Din punct de vedere seismic Hlinaia se
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
Conform ipotezei „Pământului ca bulgăre de zăpadă”, ar fi putut exista mai multe perioade în trecut când oceanele Pământului au înghețat complet. Cea mai recentă perioadă ar fi fost acum 630 de milioane de ani. După aceasta a urmat explozia Cambriană, perioadă în care au apărut noi forme de viață multicelulare. Analiza sedimentelor din epoca arheozoică pare să contravină ipotezei concentrației crescute a gazelor de seră. O altă explicație a temperaturilor moderate poate fi albedoul scăzut al suprafeței terestre în urma unei
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
găsit doar 60 de specimene. "Pikaia gracilens" era o creatură primitivă fără un cap bine definit. Avea, de obicei, mai puțin de 5 cm. Este apropiată de strămoșul tuturor vertebratelor, motiv pentru care primește mai multă atenție decât celelalte fosile cambriene, altfel ignorate. Până recent, nu exista un studiu complet despre anatomia "Pikaiei". Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
9 al cărții lui Dawkins "The Blind Watchmaker" (Ceasornicarul orb) și în capitolul 10 al lui cărții lui Dennett "Darwin's Dangerous Idea" (Ideea periculoasă a lui Darwin). Interpretarea de către Gould, în cartea sa "Wonderful Life" (Viața minunată), a fosilelor cambriene din șisturile Burgess (Burgess Shale) subliniază diferențele izbitoare morfologice (sau „stranietatea”) acestei faune și rolul șansei în a stabili care dintre membrii acestei faune au supraviețuit și au prosperat. El a folosit fauna Cambriană pentru a exemplifica rolul contingenței în
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
Wonderful Life" (Viața minunată), a fosilelor cambriene din șisturile Burgess (Burgess Shale) subliniază diferențele izbitoare morfologice (sau „stranietatea”) acestei faune și rolul șansei în a stabili care dintre membrii acestei faune au supraviețuit și au prosperat. El a folosit fauna Cambriană pentru a exemplifica rolul contingenței în modelul larg al evoluției.
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
încă la începutul secolului XX, de paleontologul Charles Doolittle Walcott. Ele documentează apariția bruscă, acum aproximativ 570 de milioane de ani, la începutul cambrianului, a organismelor pluricelulare, care au cunoscut apoi o diversificare rapidă. Este ceea ce s-a numit „explozia cambriană“. Săpăturile au scos la iveală rămășițele a 15 până la 20 de tipuri de organisme atât de diferite unele de altele, încât fiecare tip poate fi socotit o încrengătură separată. Gould subliniază că de atunci evoluția vieții pe pământ nu a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sonore vocale și instrumentale, tineri creatori al căror fond imagistic și de vigoare în expresie, mi-a produs întrezărirea acelei fizionomii proprii unei posibile școli componistice originale, moderne, românești, ceea ce merită să se concretizeze. Prima lucrare audiată se denumește Suita cambriană și este scrisă de Alexandru Sima. Trecând peste acest titlu, care este de inspirație urmuziană, întâlnim muzica, o muzică scrisă cu un real talent și cu o linie a unui constant cânt subsumat. Cadenza pentru violoncel și pian de Mihai
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
Beth. Vârsta Pământului este de 4,5 miliarde de ani iar viața unicelulară a apărut acum 3,9 miliarde de ani, aproape imediat la scară geologică. Dar, timp de trei miliarde de ani, viața a rămas unicelulară. Apoi, În era cambriană, acum aproximativ șase sute de milioane de ani, a avut loc o explozie de forme complexe de viață. Întrun interval de o sută de milioane de ani, oceanul s-a umplut de pești. După care a fost populat uscatul și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]