86 matches
-
pe consultarea efemeridelor și pe interpretarea lor după regulile clasice (care nu mai corespund situației reale datorită precesiilor echinocțiilor) și visează astăzi să fie recunoscută drept știință pură. Să urmărim de-a lungul veacurilor această democratizare treptată și acest repetat cameleonism metodologic, pornind de la leagăn - adică din Chaldeea. Izvoarele cunoașterii sunt scrierile istoricilor greci și romani (în special Diodor din Sicilia, Herodot, Cicero, Macrob), dscrierea lui Daniel - cel pomenit în Biblie ca sclav în captivitatea babiloniană, monumentele, inscripțiile, arhivele și bibliotecile
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
altă parte, pentru că ipostaza de critic al criticii afișată aici rămâne o excepție, deoarece în deceniile următoare U. se va avânta cu toate forțele către cartografierea prozei. Totuși, La umbra cărților în floare anunță una din stratagemele favorite ale criticului: cameleonismul stilistic, capacitatea de a intra în pielea „personajelor” sale fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le prelungi obsesiile pe cont propriu. Se sugerează totodată resorturile unui asemenea modus operandi, căci dincolo de aparența lor seducătoare, reverberațiile proustiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
versurile acestor perioade vor fi publicate abia postum. Grupul suprarealism reușește să publice până la jumătatea deceniului, apoi se dovedește că a promovat o poezie nepotrivită cu noile tendințe. Unii dintre poeți fie din convingere sinceră, fie dintr-un soi de cameleonism literar, fie din necesitate se adaptează și poezia lor se impregnează de idealurile sociale într-o măsură mai mare sau mai mică (de la George Bacovia, la Sașa Pană, dar și Nina Cassian, Mihnea Gheorghiu și lista poate continua), alții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Ion Iliescu de coagulator al Securității reprofilate în postcomunism: Serviciul Dezinformare a lucrat meticulos în 1990 în folosul FSN și al lui Ion Iliescu. Reactivați, foștii securiști au înțeles că nu mai erau nevoiți să se căiască: mercenariatul și cameleonismul care le erau specifice le-au permis nu doar supraviețuirea, ci chiar înregimentarea în noua putere postcomunistă. Astfel, casele conspirative ale fostei Securități au început să fie refolosite încă din ianuarie 1990. „Actorul-guerillero” Gelu Voican-Voiculescu s-a implicat și el
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
roumaine nu au putut niciodată să camufleze ori să compenseze mentalitatea primitivă, un soi de grobianism specific românesc, predilecția (sau vocația) pentru mahala. Tranziția de după prăbușirea comunismului și a regimului Ceaușescu au adus mai limpede în vizor amploarea corupției, mercantilismul, cameleonismul românilor, cel puțin la nivelul conducătorilor săi. Oamenii simpli poate că nu s-au schimbat întru totul (în sensul că și-au păstrat rezervele de bun-simț și onestitate), însă a devenit stridentă, în mod public, un fel de infracționalitate cotidiană
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
biserici alături, vechimea de piatră, clopotniță, zid de incintă ruinat, cealaltă masiv neobizantin, paradă în imobilismul propriei firi, scheletul de hală, coșul l-am dat cu alb pînă în vîrf, luați-l ca turlă bisericii lui ruinate, prudență pînă la cameleonism urmărindu-vă lectura, vizavi tu stai mai tînără și mai mișcată, răsucind piciorul, mîinile tremură cu ziarul, schizofrena de la Iași a înjunghiat pe bunul călugăr francez, investigație pe bîjbîite, veceul de 4.000 de euro, erotomanie prin crimă și coprofilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vieții sociale și, mai ales, politice ale vremii, devenite ținte de atac pentru un observator, realist și critic, al contemporaneității. Sub scutul limbajului esopic, sunt denunțate mereu parvenitismul, demagogia, trădarea, ipocrizia, semnalmente morale ale unei epoci și societăți caracterizate de cameleonismul politic și de amestecul strident de tiranie și aparentă libertate. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic. La fel ca la modelele sale (La Fontaine, Voltaire, Krâlov), nu se urmărește studiul unor caractere, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic renaște mereu din propria-i cenușă: „Aeve-i șarpele-neșarpe,/mult prea învoalatul? (Pinii verzi,/mult prea în voal.) Tulpinii verzi/a Evei, șarpele,-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
a militarilor (înaintea scoaterii lor în stradă) cu informații false care îi considerau pe manifestanții anticomuniști niște „huligani”, „iredentiști”, „fasciști” ori „legionari”. În mod special, Durac face portretele unor ofițeri zeloși în a-i lichida pe revoluționarii timișoreni, apoi subliniază cameleonismul acestor ofițeri, după epuizarea revoluției. Dezamăgit de impuritatea morală a Armatei, autorul a făcut parte din Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), al cărui scop principal a fost tocmai înlăturarea ofițerilor din MApN compromiși în timpul evenimentelor din decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
într-o mulțime densă, compactă, în care eram malaxat, la propriu - de unde și dificultatea ulterioară de a-mi desluși propriile note de teren. Am privilegiat notațiile rapide, la cald, am înregistrat mental convorbirile provocate sau auzite la mulțimea din jur. „Cameleonismul” meu (cu ghilimele, vă rog !), veșnica mea căutare și adaptare s-au transformat în cele din urmă într-un mare avantaj, în sensul că am putut intra mai ușor în pielea personajelor de pe teren. Succesiv am fost asimilat unui pelerin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la Liceul „Aurel Vlaicu”, ambele din București. Între 1938 și 1944 este inspector general al învățământului secundar în ministerul de resort și vicepreședinte al Asociației Profesorilor Secundari. În toamna anului 1944 este destituit din toate funcțiile, fiind acuzat de carierism, cameleonism și politicianism, ca membru succesiv al partidelor averescan, gogist, cuzist, legionar și ca susținător fervent al politicii lui Ion Antonescu. Debutează cu un comentariu literar în „Universul” (1913), ziar al cărui colaborator va rămâne o lungă perioadă. Semnează numeroase articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
viguros efectele puterii discreționare a cuplului prezidențial. Soții Ierunca și Marie-France Ionescu intrau În contact doar cu vizitatorii români care treceau prin Paris sau cu cei care „rămâneau”, dintre care, nu puțini, printr-un proces firesc, dar și grotesc, de cameleonism, umflau și perverteau unele trăsături ale realității din țară, pentru a fi pe placul celor care Îi ascultau În capitala Franței. (Un coleg care lucrase la o revistă literară importantă, fiind, mi se pare, și editorialist politic, cerând azil politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal Necșulescu visează un fotoliu ministerial și, cum scopul scuză mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul politicianului agresiv, portretizat cu virulență satirică. Pe un ton patetic, încearcă legitimarea ascensiunii sale politice, dar pledoaria, vădind venalitatea unui Cațavencu, eșuează în ilar: „Viu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
metodă nouă” și vechea practică a insultelor și bătăii există o discrepanță absolută, care definește în profunzime personajul (Legea progresului, Punerea la punct, Metodă nouă, Cele două școli, Cele trei elemente). Alte schițe sunt adevărate fiziologii ale prostiei, lașității și cameleonismului (Un revoltat, Colonelul Ionescu, Gușă de porumbel), ale profitorului și servilului (Rațe cu repetiție), ale ignorantului imoral pus să facă educație altora (Masă comună, Ședință de educație, Crăciunul). Scriitorul demistifică o anumită realitate socială, prezentând-o ca pe un spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
cu turcii, ca pretext doar pentru invadarea României. La venirea lui în București avea deja acest gând și, în buzunar, decretul de alipire a țării noastre la imperiul rusesc. De aceea greva domnitorului Carol I la Calafat. Acest colaboraționism și cameleonism perfid, care l-au îmbogățit pe Maiorescu, este înfierat de gazetarul necruțător Eminescu, în câteva articole, în care, fără să-i divulge numele, înglobându-l sub genericul acelor "avocați buni", dar la fel de venali și de corupți." 135 Cele mai scandaloase
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
reconstrucției culturii școlii. Dacă aspectele exterioare ale acesteia pot fi mai ușor schimbate, uneori datorită acceptării unor conveniențe, straturile profunde ale culturii necesită timp și efort voluntar din partea indivizilor. Deși unii ar putea considera acest proces un tip aparte de cameleonism cultural, în realitate schimbarea organizației școlare și a culturii acesteia devin imperative existențiale ale acesteia. În viziunea noastră, cultura organizațională reprezintă un modus vivendi, un fel de a fi al școlii, reflectând temperamentul organizațional al acesteia. Ceea ce face diferența între
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
dramatică sau pe cea teoretică) rămîne extrem de vastă, creionînd, în timp, un profil estetic cumva înșelător. Pe fundamentul mai curînd versatil al creației poetului, se poate vorbi despre o dualitate a viziunii lui literare. Există, în scriitura sa, un anumit "cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, introspectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
te rușinezi, autorul nu pregetă să-i impute chiar memorialistului Lucian Blaga lirismul și mai ales "duplicitatea" ("Luntrea lui Caron"). Rezistența prin cultură sau neutralitatea i se par autorului Memoriilor ... "ficționale" scuze penibile pentru niște răsfățați ai regimului, ași ai cameleonismului și imposturii, deveniți acum pensionari ai propriei reputații, tip Mircea Dinescu sau Eugen Uricaru. Scrisul lui George Mirea, sub zodia unui realism rece, lucid, fără a neglija resorturile psihologice, are loc sub dicteul unei sacre revolte, a unei mistuiri lăuntrice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
istoria nu se poate scrie niciodată fără a trăi sentimentul înfrângerii. Triumfătorul Gerogian își execută conducătorul, mentorul, tatăl, ca în tragediile antice. Devine el astfel român și tăinuiește pentru totdeauna țiganul ascuns în sânge? Sau își semnează înfrângerea în fața istoriei? Cameleonismul personajului, elocința, anvergura inteligenței sunt atuuri pentru a contracara în istoria-carese- face orice formă de înfrângere. Doar că e un antidot riscant. Un pariu, în cele din urmă, jucat la ruleta Lumii Noi. Într-acolo împinge Ioan T. Morar eroul
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
ori oameni de litere), cei care au militat într-adevăr pentru valorile democratice, pentru asanarea obștii românești mutilate de comunism și postcomunism, rămân la periferie, priviți cu condescendență, dacă nu de-a dreptul prigoniți de indivizii ajunși în fruntea bucatelor. Cameleonismul noilor privilegiați a trecut fără complexe de la roșul bolșevic la albastrul NATO." (p. 360) Aproximativ același tip de abordare folosește autorul atunci când se referă la lumea literară. Pornind de la teoria mutației valorilor elaborată de Eugen Lovinescu și de la un concept
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
și care critica ori de cîte ori avea prilejul deviațiile spre stînga ale fostului președinte Iliescu părea să fi uitat ceea ce scrisese în anii cincizeci despre proprietatea întregului popor. Mulți au văzut în asta un act de impostură și de cameleonism politic marcînd o uriașă ironie a sorții. Fostul profet al comunismului se transformase într-un stîlp al capitalismului românesc. Din convingerea tîrzie că acesta e drumul sau din oportunismul unei inteligențe cinice care nu admitea înfrîngerea? Judecînd după rîsul lui
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
colorat și el de tușe romantice. Georgian Nicolau (ale cărui dileme amintesc, la un moment dat, de criza de conștiință a lui Apostol Bologa) devine, astfel, un personaj balzacian, care lasă în urmă orice dramă și orice mustrare de conștiință: cameleonismul (adaptarea la mediul social și la mersul istoriei) învinge totul. În romanul lui Ioan T. Morar, destinul nu sancționează hybris-ul, ambiția nemăsurată a protagonistului de a-și depăși condiția socială și de a-și efasa etnicitatea, călcând peste cadavre
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
pe buze, dreptul de a-i apăra pe unul ca Georg Lukacs sau Bertolt Brecht! Evident! Pentru că Nicolae (nu! Nicolas) Tertulian, în România, susținea filosofia și ideologia marxistă. Este firesc ca în Franța să rămînă credincios aceleiași religii. Plus, adaptarea, cameleonismul!" între două lumi nesatisfăcătoare, Bujor Nedelcovici mărturisește cu o decepție care, înainte de-a rezona în "metaistoria" la care visează, se va vărsa și ea în istoria epocii noastre atît de tensionate, că nu se simte nici francez și nici
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
de a analiza opera lui Mallarmé și nici de a aprecia criteriile de selecție ale lui Șerban Foarță sau exactitatea științifică a comentariilor lui. Tot ce doresc este să-i mulțumesc public pentru fericitele rezultate ale probelor de elasticitate, plasticitate, cameleonism, rezistență la temperaturi înalte și joase (plus alte atribute ale expresivității) la care supune de patru decenii limba română și pentru minunățiile în miriade de culori sclipitoare risipite în peste cincizeci de cărți (originale sau traduceri, cu mențiunea că traducerile
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
a mesajului vizual, doar spre a o nega și spre a-i desconspira strălucirea provizorie, precaritatea și singura ei putere, aceea de a crea iluzii. Pentru a-și argumenta profunda-i misoginie în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]