22 matches
-
soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas. Fuseseră buni și statornici prieteni cu ani În urmă, până se auzise că talanului i se luase pielea, iar carnea fusese trimisă la o fabrică de conserve. Enin Își aminti cum i se frânsese sufletul când aflase, iar nechezatul venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o fabrică de conserve. Enin Își aminti cum i se frânsese sufletul când aflase, iar nechezatul venit din curtea Dispensarului Îl umplu de o fericire dureroasă, un fel de nădejde amestecată cu frica de a nu fi dezamăgit. Bătrân fiind, Canafas fusese dat cu Împrumut de către Colectivă Dispensarului, În semn de Încurajare pentru doctorul de oameni care Își luase post În Satul cu Sfinți și rămăsese mai mult de o jumătate de an. Medicul avea, astfel, cu ce să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de oameni care Își luase post În Satul cu Sfinți și rămăsese mai mult de o jumătate de an. Medicul avea, astfel, cu ce să se deplaseze mai repede la domiciliile pacienților, de unde șareta se Întorcea - făcându-l pe bietul Canafas să scoată limba de oboseală precum potăile - plină cu sticle, damigenuțe, păsăret de curte, găletușe cu ouă sau săculeți cu boabe de fasole. Doctorul Însă, nepriceput În ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile Dispensarului pentru hrana calului; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuia, În mintea lui de orășean cam molâu, că troscotul de prin curte ori buruienile de pe marginea drumului erau cu totul de ajuns pentru umplerea unui burdihan, fie el și de cal. Singura lui grijă În ce-l privea pe Canafas era să-i Întrebe de cinci-șase ori pe zi pe cei doi felceri: „Băi, băieți, da’ calul ăla a băut și el ceva apă pe ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu cotolani de porumb furați de prin pătulele părinților ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile de obrazul copilului și se arăta potopit de tristețe la despărțire, făcându-l pe băiat să se Întoarcă de la ușa grajdului improvizat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odaie de lângă farmacie și să Îi cuprindă În brațe căpățâna cu ochi mari, uzi și nări negre și reci. Enin Împinse aproape cu teamă portița de uluci văruite. În nucul bătrân din fundul curții Dispensarului atârna cu capul În jos Canafas. Picioarele dinapoi erau legate de o creangă groasă cu bucăți de frânghie nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lungi, apoi se dezlipi și se scuturară ca doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și facă treaba până la capăt, așa cum se și cuvine. Hai, du-te, nu mai căsca gura pe-aici!” Pe Enin vorbele lui Canafas chiar Îl Încredințară că nu mai avea nimic de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă aproape Împăcat, după ce-i șopti calului: „Cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă ajuți să duc prăștioiu’ de la Titel Meșteru până pe câmpul de bătălie. Ce zici?” „Nu știu. Mă dor șalele de mor. Dacă mâine dimineață sunt la tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parte niciodată la acele sărbători păgâne, Însă el nu putea Încă ști așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
centru Înainte de a fi vandalizată de cei care nu Înțeleg rolul nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat o bicicletă nouă, cu zece pinioane și trei foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de ciute - să-i fie de bine și la mai mare!; consilierul local de sorginte bolșevică - l-am numit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc după atâta vreme de hălăduit În sălbăticia pădurii, departe de Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desenul se află în adâncimea formei figurate. * încerneluirea se face cu ajutorul mâinii sau al unei raclete, prin introducerea cernelii de gravură în șanțurile gravate sau corodate. După încerneluire, surplusul de cerneală de pe suprafața inactivă este îndepărtat cu ajutorul unor tampoane textile (canafas sau tifon apretat) * hârtia, cu ajutorul unei prese, este introdusă în șanțurile plăcii gravate sau corodate, preluând astfel de pe suprafața activă cerneala de gravură *imprimarea este negru pe alb METODA CHIMICĂ - cerneala de gravură se află numai pe suprafața desenată în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
imprimabile fiind dispuse într-un plan inferior față de cele neimprimabile. În timpul încerneluirii, culoarea tipografică acoperă ambele suprafețe. Pentru ca imprimarea să poată avea loc, cerneala de pe porțiunile neutre, înalte, este îndepărtată cu o racletă sau cu un tampon din pânză tare (canafas). Venind în contact cu forma, prin presiune, hârtia absoarbe cerneala din părțile adâncite ale formei. III. Gravura în adâncime. Etapele premergătoare imprimării: 1: decalcarea desenului, 2: gravarea (incizie cu dăltița sau acul), 3: placa gravată cu dăltița, acul sau cu
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în camaieu. Maniera italiană imită, într-o oarecare măsură, laviul. Expresioniștii germani au reluat procedeul, imprimându-i însă tonuri violente. 2. Pictură monocromă, realizată în tonurile aceleiași culori, jocurile de nuanțe de la deschis la închis lăsând impresia unui relief sculptat. CANAFAS Pânză rară din fire de cânepă, foarte apretată, care se folosește la confecționarea hainelor, ca întăritură la piepți, la gulere și, în legătorie, la cusutul cotoarelor de cărți. - Din germ. Kanevas. CARBORUNDUM Carbură de siliciu, folosită ca material abraziv. - Din
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
un gang subțire și umed, trebuie, neapărat, să recitesc Proust. Toaletele Odettei sînt inepuizabile! Pe urmă, rapid, Balzac. Nu vă închipuiți cu cîtă nerăbdare aștept să bag în rafturile gata pregătite: molton, pichet flaușat, batist, poplin, in topit, damasc, stambă, canafas, etamină, coton, șifon, olandină, zefir, borangic, finet, doc, tercot, cașmir, pînză-sac, dantele (mii de sorturi!, de studiat mari enciclopedii!), batic, tripluvoal, mătăsării infinite etc. etc. etc... Ce cururi bombate, definitiv crăpate-n două buci, ar căpăta „eroinele” lui Turgheniev băgate
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
adică, ar ajunge roata asta la Moscova?“. După trecerea briștii pe lângă cei doi mujici ruși care încercau să-și răspundă la această întrebare metafizică - „până unde o ajunge roata?“ -, este descris, tot în treacăt, un tânăr „cu pantaloni albi de canafas, cât se poate de strâmți, într-un frac ce se pretindea a fi la modă, de sub care se vedea plastronul prins cu o agrafă de Tula, din bronz, sub formă de pistol“. Suntem deci introduși în moda orășelului N.N., reședință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-am răspuns. Felul În care arăta Lauren la plajă era incredibil de șic. Trupul ei mlădios, minion, avea o delicioasă culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]