439 matches
-
și să se mire cum de au putut fi luate în serios și generalizate "criticile minore și particulare ale unui scriitor de mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e departe de adevăr), Caragiale a fost "aproape
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
complicității cu puterea politică ("puterea temporală"), ilustrată de mercenarii gata a se înrola sub orice steag ce le asigură beneficii materiale și sociale, stăpîniți, în bicisnicia lor, de impulsul de supunere în fața despotismului. Într-un cuvînt de, cum spunea Voltaire, "canaliile libertății". Specimene pe care, indiferent de înzestrarea pe care o manifestau, uneori mare, le-au favorizat cele două totalitarisme ale veacului abia apus. În Franța cea iubitoare de libertate și îndeajuns de tolerantă, ne reamintește Bujor Nedelcovici, a luat ființă
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
și la timpul impardonabil de lung de când nimeni nu i-a verificat casa („De acum unsprezece ani, de când am luat-o în primire...” ), urmat de ieșirea violentă la auzul vorbelor „corect” și „cinstit” („ - Corect! De unde știu dumnealor că sunt corect?... Canaliile!” și, respectiv: „Cinstit!... Când aude acest cuvânt, d. Anghelache se scoală drept în picioare cu paharul ridicat în sus, și, în culmea furiei: - Nu vă permit să faceți glume proaste pe socoteala mea, măgarilor!, că vă sparg capul!”), coroborate cu
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
ne trădăm singuri." Aceasta era, însă, o situație ce nu-l prea privea pe prozatorul cu încasări neonorate de vreo șapte milioane de lei - în sume de astăzi, încă înaintea leului greu, cam cincisprezece miliarde și mai bine! Latura de canalie a celui ce nu putea consuma decât coniac Martell și numai la Athenée Palace, pe când elitele naționale piereau la Canalul pe care el îl proslăvea este lăsată de o parte - mai precis înscrisă în cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
oile, caprele, vacile, spre secolul 22, - ce contează Europa, dacă om intra în ea? - treaba ei!... Mai avem, desigur, mahalaua... Dar din ea, drept să fiu, ieșiră mulți artiști, mulți oameni de seamă. Urmează, atât de înviorată în zilele noastre, canalia bucureșteană, care, în materie de cultură, tot ce citește ea mai cu plăcere este,... dar să nu facem reclamă... Ca să ne mai clătim puțin mintea, traduc pentru cititorii mei o superbă declarație de amor, Chef de section, - Comandant de pluton
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
P.S. vede "însemnări glumețe, în fond tot religioase, ca să nu zicem teologice." No comment. "Ca un băiat de grec să nu crează în nemurirea sufletului nu e decât natural" În ce să crează un asemenea venetic de curte, o asemenea canalie, o asemenea specie a omenirii" " Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câine fără lumânare și fără preot nu e decât natural. Căci ce i se poate da unui câine decât onorurile unui câineî" După aceste diatribe
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un elegiac, nu excela nici prin umor! În ceea ce privește zeflemeaua ca "demonie națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
pe noptieră. Henric al III-lea o ducea mereu cu el. Richelieu o consulta În jurul oricărei hotărâri importante. Wilhem de Orania o prefera Bibliei. Dar cum trebuie să fie politicianul ideal conform exigențelor lui Machiavelli? Un fel de combinație de canalie și de porc. Desigur, cu condiția să urmărească un scop nobil. Ceea ce politicienii cam uită, oprindu-se la „mijloace”. Și acum o notă constatativă a lui Octavian Paler, ca fiu al fostului epitrop ortodox, care a fost, tatăl său: „dintre
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
două! Lucru record pentru Scala! Și Berceasca și-a încercat norocul la Scala, dar cu toată vocea ei, pe care nu am mai auzit-o de la București încoace, a ratat totul la Scala, din vina ei și, bineînțeles, din cauza acestei canalii de bărbat. Închipuiește-ți, la banchetul Scalei, oferit mie de directorul general, acesta mi-a povestit un detaliu amuzant, pe care-l avea de la Serafin. Primul lucru, care l-a făcut Țurcan, când s-a prezentat cu ea la Serafin, a
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
și disponibilitate intelectuală. Nu același lucru se poate spune despre aracistul nostru pentru care cred că s-a ajuns la înțelesul profund al termenului „anticristul”. Din cele două vizite întreprinse la Universitatea Apollonia din Iași s-a putut construi imaginea canaliei animată de setea de a face rău, de parcă arătarea ar lucra în solda cuiva, interesat de ani buni să distrugă această universitate particulară, apărută în peisajul academic ieșean acum 25 de ani. Universitatea nu ar trebui să fie pizmuită de
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
dascăl, meseriei de medic sau de jurnalist, aducând bani de acasă pentru că, deocamdată, statul este preocupat să se dedice unor astfel de avortoni cum ne apare în față nemernicul care se uită în oglindă și exclamă: „Eu sunt Grigore Băciuț, canalia necesară distrugerii tuturor celor care pun bani de la ei pentru a se întrece cu UMF Iași, de exemplu!” Dacă acesta este G.B., o gravă problemă este dacă primul ministru tace, dacă ministrul Educației și Cercetării tace. Dacă președintele ARACIS tace
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
nu este un personaj confortabil. Puternica-i personalitate suportă cu greu până și măruntele "minciuni convenționale" ale vieții sociale, darmite grosolanele încălcări ale principiilor morale și artistice ce i-au fost călăuzite în viață. Dacă cineva s-a dovedit o canalie patentă, iar altcineva un ageamiu cu fumuri de expert, el nu ezită să le spună de la obraz, și unuia, și celuilalt, ce crede despre ei, rupând relațiile indiferent de posibilele efecte neplăcute ale brutalei sincerități. Conștient de valoarea proprie, îi
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
a fost făcut în perioada 2001-2006 pe 0,2% din suprafața Roșiei Montane și au fost găsite aprox 10.000 de artefacte, însă nimic în ideea utilizării sclavilor, din cunoștințele mele. Roșia Montană Gold Corporation a cumpărat la propriu canalele (canaliile) de influență incepanda cu presa până la președintele României. Sunt cu atât mai motivați cu cat prețul aurului atinge cote istorice.... Poate morojnițele și vâlvele îi poate opri..... Valoarea galeriilor nu e contestată dar acestea sunt deopotrivă periculoase. Nu se pot
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
pe care le-am scris cu sângele meu, pe care le-am plătit cu un preț exorbitant, dat fiind că vederea mi-a dispărut aproape complet, mi-au fost luate de niște nenorociți de la poliție, pentru a fi exploatate de canaliile de editori, de tâmpiții de librari, mult prea fericiți că nu trebuie să plătească nimic unui autor care se află într-un loc al cărui nume nu poate fi rostit. Mi s-a interzis să citesc și să scriu, mi
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
amestec (precum nici Lascăr), absolut nici unul. Așa că afacerea cu "Coroana" rămâne tot deschisă și la momentul oportun o voi relua. Eu am pregătit un mic dosar și mi-am întocmit tot planul cum să plătesc polița. Am să-i fac canaliei care a mințit după ce a falsificat lista multe zile amare. E numai chestie de ceva timp. Eu am fost mereu pe-acasă. Anica a vopsit și a scuturat peste tot. Lola e de o mare veselie când mă vede, râde
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
din Facultatea de Filologie după doi ani și jumătate. Așa se face că are bine definite unele coordonate și trăsături ale narațiunii, ale rolului personajului în cadrul acesteia. Iată ce zice el, punând atenționarea pe seama unui redactor: „La tine, personajele sunt canalii. Prin logica povestirii, dacă eroul e ticălos, el trebuie să ajungă la faliment moral sau la pedeapsă. Dar la tine, ticăloșii sunt ceva natural, ca ploaia sau ninsoarea... „ (subl.n., M.B.). Din sublinierea operată, se desprinde toată învățătura tematică a
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
lichele. Dacă tot s-a împotmolit legea dosarelor de securitate în pagina 63 a "Politicelor" lui H.-R. Patapievici, ar fi cazul să apelăm la mijloace științifice pentru a-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
însă și linia portretului pe care Monica Lovinescu i-l face lui Petru Dumitriu, semnatar al unui mereu în vigoare pact cu diavolul și practicant al unei sincerități perverse: Nici nu vă puteți închipui - ne spunea el cu delectare - ce canalie am putut să fiu, mult mai mare decât afirmați voi!" Iar mărturisirea această o făcea chiar în timp ce se pregătea pentru noi trădări... La un moment dat - își aduce aminte autoarea cărții - Petru Dumitriu a dispărut din Paris. "O încercare de
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
poliției și tuturor fărădelegilor, pînă ce își termină facultatea cu strălucita teză de licență: Ordinea publică în statul modern. În cele din urmă, ajunge un vajnic inspector de poliție, căruia i se spune un zbir și-un călău și-o canalie ordinară și-un mișel fără rușine. Prigonitul deveni un teribil prigonitor. O, Tempora... Ei, nu, dar noi, cei de azi, progresarăm... După cum singur a declarat serios și naiv însuși dl Marian Munteanu, în fața moderatorului mirat că și-a schimbat figura
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
antieminescieni - ca să le spun astfel! - inși ce s-au reîncarnat mai apoi în diverși sanielevici și hermafrocurci (sic!)". Sau atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului, tocmai ale acestui trecut al cărui martir a fost Eminescu, iar cel mai puternic factor în crearea noii condiții a scriitorului este sprijinul neprecupețit pe care i-l dă partidul". Urmează cîteva aprecieri acide: Întreaga carte este plină de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
că, prin urmare, ea trebuie frumos ambalată. Expresia "dreptul la imagine", descoperită de român după 1989, este ea însăși un reflex al noii realități, repede însușită de cine vrei și de cine nu vrei. E dincolo de ridicol tonul cu care canalii veroase, paiațe resentimentare, bișnițari nădușiți, escroci ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară, lucrurile sunt încă mai
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
nu-i poate influența opera? Ba da, lucrul e de o natură evidentă și s-a întîmplat în atîtea rînduri. Nu e însă neapărat obligatoriu. Gîndiți-vă la Aragon, de pildă, un extraordinar exemplu de stil pur în literatură și o canalie politică... În ce relație vă aflați cu dizidenții? Sînt dizidenții niște scriitori lipsiți de talent? Dacă e vorba de scriitorii dizidenți ai perioadei ceaușiste, cred că e destul de greu să trasăm niște linii foarte clare. Eu cred că nu au
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
impresionabilitate răscumpără acele lipsuri. Feștila intră în categoria întîi: e nereală și neestetică". Marele critic îi răspunde din nou, exprimînd buna apreciere a sa despre opera întreagă a lui Caragiale, chiar dacă are rezerve mari pentru caracterul omului ("Caragiale e o canalie"). A revenit și Duiliu Zamfirescu, în ianuarie 1890, negînd, din nou, valoarea Făcliei de Paște, la care adaugă Năpasta, toate fiind, după a sa opinie, influența recentă a romanelor rusești. Să mai spun, la capătul atîtor citate, că opinia lui
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
câteva idei. Că râul, de fapt, nu este o problemă. Că râul, pentru el, pentru Tolstoi, este o formă de bine a cărui acțiune încă nu-i clară și pe care viitorul o va lămuri... Apoi, intrebarea lui Tolstoi de ce canaliile în general iubesc dictaturile. Ele iubesc dictaturile, spune scriitorul, și orice formă de despotism, întrucât o conducere politică bună, ideală nu răsplătește oamenii decât după meritele lor; pe când într-o dictatură se poate întâmpla orice și mai cu seamă răsturnarea
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]