4 matches
-
l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam eu să sper?"12. În eseurile sale despre melancolie parcă am citi din Cancionero de Velázquez de Ávila al lui Sân Juan de la Cruz: "Cine trăiește ca mine / fără doar și poate că va spune/că există un râu mai mare că moartea. / Cine trăiește fără a trăi / tot ce e viața e moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Statele Unite și la Oxford. În paralel cu activitatea didactică (profesor de mecanică și de matematică la Universitatea din Chile), se dedică, începând din 1937, și unei cariere literare continuate până astăzi, în forme din ce în ce mai complexe și originale. Debutează cu volumul Cancionero sin nombre (Canțonier fără nume), inspirat de poezia lui Federico García Lorca. În 1954, apar Poemas y antipoemas, care îl fac cunoscut în aria culturală hispanică și îl consacră ca antipoet. După o primă etapă de creație, ilustrată de antologia
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
ejemplares y un prólogo (1920); La tía Tula (1921); Cómo se hace una novela (1927); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: La venda; El otro; El hermano Juan; Sombras de sueño etc.; memorialistică: Recuerdos de niñez y mocedad (1908); Diario íntimo, postum); traduceri: Medeea etc; vastă activitate publicistică. Notă liminală Propun în volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cronologiei exterioare, cartea aceasta e scrisă și publicată la mai bine de un deceniu după apariția Ceții, ea consună cu rimanul din 1914, îl explicitează și e, la rându-i, luminată de el. Alături de două cicluri de poeme (Teresa și Cancionero del destierro), Cum se face un roman este cea mai importantă operă din exil a lui Unamuno. A început s-o scrie la Paris, spre sfârșitul lui 1924, după care a părăsit-o vreme de aproape șase luni și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]