1,982 matches
-
savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
slaba pregătire a facultăților, extinderea favoritismului și alte lacune din învățămînt (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizată din cadrul facultăților). Iorga lansase multe dintre aceste acuzații într-un articol din 1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deciziei lui Stalin, George Kennan a trimis de la Moscova, În noaptea de 22 februarie 1946, faimoasa „Telegramă lungă”, primul pas semnificativ În recunoașterea iminentei confruntări de către americani. Cu excepția lui Kennan, responsabilii politicii externe americane par, În această prezentare, de o candoare surprinzătoare. Poate chiar erau - și nu numai cei ca Walter Lippmann sau senatorul Estes Kefauver, care refuzau pur și simplu să accepte ceea ce auzeau despre acțiunile sovieticilor În Europa de Est și În alte părți. Cel puțin până la jumătatea anului 1946, mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește paradoxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările violent contrastante, doar aparent opoziții dintre înalta gândire și trivialitate, dintre candoare și lubricitate. Cuvintele sunt, la el, cifrări (nu încifrări) prin care pot fi exprimate realități imperceptibile senzorial. Efectul este de limbaj criptoid, care comunică părând că nu o face. Trebuie menționate numeroasele și temeinicele traduceri din Lucian Blaga, Emil Cioran
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
implementarea Tratatului de Pace, SUA aveau să negocieze cu Bucureștiul un acord bilateral privind " Clauza națiunii celei mai favorizate", prin care să poată reduce controlul Moscovei asupra României 478. Evenimentele petrecute în 1947 au mai atenuat din optimismul plin de candoare al Administrației americane. Dizolvarea Partidului Național-Țărănesc, judecarea și condamnarea lui Maniu și altor lideri ai acestui partid, abdicarea regelui Mihai și proclamarea Republicii Populare Române indicau o consolidare rapidă a comunismului în România. Moscova își mărise, totodată, influența asupra României
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
drepturilor omului. Ei au insistat asupra acestei probleme, deoarece Congresul avea să analizeze, în scurt timp, cererea președintelui american de prelungire cu încă un an a derogării de la condiția emigrării. Răspunzîndu-le lui deHaan și Tinker, Ceaușescu le-a spus cu candoare că România nu are o politică de emigrare, dar a recunoscut că emigrarea este, de la caz la caz, necesară, din motive umanitare. Această atitudine pornea, în mod cert, de la teama Bucureștiului de "exportul de inteligență". România era o țară în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]