52 matches
-
de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni, iar scena amintește de tabloul cu Saturn devorîndu-și progeniturile. Magia pare să funcționeze cel puțin într-un caz: o mandragoră
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii „reflectorului") își păstrează culoarea de „straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un trib sălbatic (cu obiceiuri canibale!) și, deși se află pe punctul de a fi creștinat de echipajul de pe Pequod, se închină în continuare la zeul „Ramadan", purtînd mereu asupra lui o statuetă sacră („Yojo"), cu virtuți talismanice. Îmbolnăvindu-se grav (aparent, terminal), pe parcursul călătoriei, el
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
Danny Boyle a creat o reacție în lanț, urmat fiind de 28 Weeks Later (2007) al lui Juan Carlos Fresnadillo - regizorul excelentului Intacto (2001) - despre un virus al turbării care transformă o metropolă într-un ținut fantomă bântuit de furia canibală a infestaților. Franciza a dat roade în mai recentul Quarantine (2008) al lui John Erick Dowdle, unde aria infecției este restrânsă la un bloc ai cărui locatari sunt izolați și lăsați pradă nebuniei furioase pe care o generează o mutație
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
utilizarea mărfurilor. într-o bună zi, fiecăruia i se va putea cere să se autorepare, apoi să producă el însuși proteze, iar în final să fie clonat. Omul va deveni atunci un artefact consumator de artefacte, canibal consumator de obiecte canibale, victimă a bolilor epocii nomade. Firește, toate acestea nu vor avea loc fără teribile convulsii: cu mult înaintea dispariției imperiului american, înainte ca manifestările climei să devină cvasiinsuportabile, unele populații își vor disputa teritorii și vor avea loc numeroase războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură se alimentează jocul amoros din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. în chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “IUBIRE CANIBALĂ” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “IUBIRE CANIBALĂ” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
în suflet, când mă voi gândi la ea. Poate pământul miraculos al Africii, oamenii ei, îmi vor da puterea necesară să merg mai departe, mă vor ajuta să trec peste aceasta amară suferință...”. Referință Bibliografică: DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală” / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
modifică direct. Renașterea a avut drept far Italia, după cum secolul nostru are America. Și a fost un genovez, Cristofor Columb, cel care a transmis, fără știrea lui, torța, sau virusul, sau ambele, Lumii Vechi către Lumea Nouă. Secole febrile, performante, canibale. Marile epoci de Întrupare a Cuvîntului, devorate de propriile lor mesaje, prinse în propria lor plasă, degajînd o căldură enormă (în timp ce simbolul este, prin el însuși, rece și distanțat), care cuplează delirul individual cu pasiunea colectivă și transformă lenta eficacitate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un corp grosier uman, dar primitiv, singurul pe care-l poate “conduce”. Prin urmare este justificată − chiar cerută de legile evoluției Universului − existența în epoca actuală a unor populații umane situate pe diverse niveluri evolutive, începând cu cele primitive (inclusiv canibale) situație perpetuată de ele însele prin rezistența opusă civilizației. Că astfel de populații sunt reduse numeric nu constituie un impediment întrucât nu sunt mulți cei ce fac saltul calitativ spre regnul semizeilor, fiind deci necesară o relativ mică compensare prin
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură se alimentează jocul amoros din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. în chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă cu aforismul și cu anecdota. Scriitorul a dat, pe lângă alte cărți de proză scurtă: Vânătoare de perne (1985), Canibala (1993), Povești de dragoste (1994), Politicianul român (1995), Alandalu - țară experimentală pentru adulți fără capitală (1997), și literatură pentru copii: Pluș Plumb (1981), Cartea numai ochi și urechi, Carte de zumzăit (1987), Pământ via Univers (1992), romane umoristice, unele polițist-umoristice
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
1981; Cartea numai ochi și urechi, cu ilustrațiile autorului, București, 1982; Vânătoare de perne, București, 1985; Carte de zumzăit, București, 1987; Școala tăcerii, Galați-București, 1991; Pământ via Univers, București, 1992; Pe scurt - Bref, ed. bilingvă, tr. Dana Vasiliu, București, 1992; Canibala, București, 1993; Dicționarul falitului, București, 1993; Trabantul negru, București, 1993; Povești de dragoste, București, 1994; Detectivi de București, București, 1995; Dicționar romîn-român, București, 1995; Politicianul român, București, 1995; Ivronia, București, 1996; Alandalu - țară experimentală pentru adulți fără capitală, București, 1997
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
și a limbii este strâns legată de cea a cuvântului rostit (vezi A vorbi), dar și de ingerarea alimentelor (vezi A mânca). În analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum o cheamă? Cum o cheamă“, murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tocmai asta așteaptă. În fața sa nu era Toma. Tocmai când se pregătea să dezmintă, să strige „nu, nu, n-am vrut să, n-am vrut“, în fața sa era altcineva. — Tu, tu ești Diavolul, salvarea, tu ești salvarea noastră. Tu, adorata, canibala, floarea-de-colț, spurcăciunea... Emilia zâmbea, de parcă n-ar fi auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bîntuia. Făcuse parte din viața studenților, o voce printre vocile auzite de fete atrăgătoare, o față printre fețele care le înconjurau. Scrise: De sub puloverele lor lejere și bluzele lor strîmte, sînii lor îmi amenință independența ca vîrfurile rachetelor atomice. Regine canibale privighetori carnivore de ce să simt că valoarea mea depinde de faptul de a fi evaluat de femei, ce anume le face să fie cele care conferă valoare? O vreau să le prind cumva și să le arăt că universul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o tachinam În legătură cu impulsurile ei de milă. Duioșia e un sentiment inconfortabil pentru cei din jur. Duioșii Îi lasă pe cei mai puțin simțitori să le spună: „E legea vieții. Trebuie să mâncăm. Și crustaceele nu sunt la rândul lor canibale?” Dar toate astea constituie o evaziune. Îți stropești „interpretarea” cu știința scoasă din manualele școlare. Oare la homarii ăștia armați, cleștii pe care‑i pierd se regenerează? Se pare că de asta urmărim cursuri științifice, ca o acoperire pentru lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un anumit public. Acesta este în ultimă instanță fenomenul consacrat și intensificat la maximum de revoluția din 1789. "Fiecare dintre acei mari și odioși jurnaliști, Marat, Desmoulins, Duchesne, își avea publicul lui; ne-am putea gîndi că mulțimile incendiare, ucigașe, canibale, prădătoare, care au răvășit Franța acelor zile de la un capăt la altul, nu erau decît excrescențe, erupții maligne ale publicului în vinele căruia paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce trebuie încorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, precum și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură jocul amoros se alimentează din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. În chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]