74 matches
-
nazionalsocialista. Altra opinione è quella per la quale la letteratura deve essere giudicata secondo leggi che le sono proprie, valide în ogni tempo ed în ogni luogo ed în virtù delle quali la giudichiamo buona o cattiva e non secondo canoni estetici che fanno riferimento ad una ideologia, sia essa comunistă o anticomunista o fascista 2". Kadare, quindi, sembra cerchi di reindirizzare i suoi detrattori verso la notă posizione che privilegia la concezione della supremazia dell' arte în quanto arte rispetto
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Emil Brumaru Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști deloc ce-nseamnă Clipele ce-au fost în vară Cu parfum la subsuoară Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că se strică Aripile de furnică Și că îngerii-n cișmele Se bagă fulgii să-și spele De dragoste și de jele... Draga mea
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
de moarte Și chiar așa, lipsită de temei, La dracu-n praznic bună să mă poarte, Vârtoasă ca rachiurile arde Pe gâtița-mi uscată ura ei. Că sunt de multă vreme mi se pare Călugăraș nevolnic într-un schit, Tot canonind pios la lumânare Și n-am ce face, o să-ndur spășit: Prietenul e dus la vânătoare, Iar Doamna Brună tocmai m-a gonit. 2 Sonetu-i un dichis pentru bărbați, Și trebuie lucrat c-un soi de ură, Cioplit cu meșterie
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
și ucenicul sau Ilarion ne plasează în plină atmosferă ecleziastic monahala. Pe Pafnutie îl chemase în tinerețe Dumitru, se încurcase cu o fată, gresînd prin preacurvie. Destinul a voit să-l găsească, în plin munte, pe pustnicul Ilarion, care se canonea bucuros într-o peșteră pierdută. Ilarion, pustnic și preot, l-a plăcut pe tînărul Dumitru și l-a acceptat, la cerere, ca ucenic. Timpul, numărat în decenii, a trecut și nici după cincizeci de ani Dumitru devenit Pafnutie nu știe
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
cum i se spune acum, sau tălmăcirea, pe stil vechi, nu presupune doar cunoștințe solide de limbă și fler literar, ci și o muncă asiduă și neîntreruptă. Astfel, traducătorului de literatură nu-i rămâne altceva de făcut decât să se canonească în camera sa o bună parte din viață, rupt de lumea exterioară, asemenea protectorului sau Sfântul Ieronim, cel care a pribegit ani mulți prin deșert. În odaia de lucru a traducătorului domnește o atmosferă de mare speranță și muncă asiduă
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
articole împotriva lui G. Călinescu și a ciracilor săi postumi. A răspuns Marin Mincu în Cotidianul (reluat și de Observatorul cultural), punînd punctul pe i: problema lui D.Ț. este că a fost lăsat pe dinafara canonului literar și se canonește acum să "recupereze"; văzînd că n-are șanse cu criticii șaizeciști, bănuiți a fi făcut canonul actual fără oniricul numărul unu, D.Ț. se pune bine cu optzeciștii (după ce i-a scărmănat), în speranța că ei, cel puțin, nu-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
la o privire cît de cît atentă, din relația închegată, dincolo de "oglindire", între identitate și id, "compartimentul" impulsurilor noastre necontrolate. "Impulsuri" înseamnă, aici, evidențe devenite nechestionabile tocmai fiindcă nu ne-am pus niciodată întrebări cu privire la ele. Dar, "cînd canoanele ne canonesc prea tare se nasc canonadele anticanonice." Răspunsurile la provocările identităților în schimbare încap, se vede, undeva între tongue-twister și casse-tęte. Asta fiindcă problemele aduse în discuție nu acceptă, de cele mai multe ori, o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
cu ilustrări/ citate din carte și considerații succinte ale mele. Am renunțat (după modelul lui Al. Piru, care nu citea prefețele, postfețele ori recenziile confraților decât după ce el însuși își scrisese comentariile -, pentru a nu-i influența opiniile), m-am canonit să citesc cu acribie întregul volum, să-l subliniez, adnotez, interoghez etc, ca un filolog înrăit/ înbunat -, pentru ca, finalmente, neavând timp pentru conciziune, să mă trezesc că am scris deja vreo 3.500 de cuvinte, fără a apuca să intru
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
din organizația de tineret a partidului!?întreabă boss-ul. - Da, Boss! - Doar frumoase! - Boss, nu poți găsi totul într-un loc: și frumos, și deștept, și ascultător! Ordinul se execută, nu se modifică, nu-i așa, și două fete se canonesc, cum pot și ele ca să le fie suportabil, să aducă porcul până lângă masa șefilor. - Vreau să-mi tai o bucățică din pulpa din spate, zice Boss-ul, imi umpli un pahar cu vin din sticla de Chateau Petrus 2005
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
făceau un an de când se căsătoriseră și ea considerase că e un moment cum nu se poate mai potrivit să se întoarcă acasă la două dimineața. Duhnind a alcool. — Ai ceva să-mi reproșezi? i-o întoarse ea din hol, canonindu-se să se descalțe fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lume? — Singuri sau nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu știu? zise el descumpănit. Mămăița începu să se canonească și să ofteze trăgând de papornițele ei din rafie. Profesorul Leahu puse și el mâna, i le coborî și se întoarse la bagajele lui. În vreo zece minute ajungem. Ieși mata pe hol ca să faci loc, să viu și eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Eugen Barbu. N-am avut niciodată curiozitatea de a confrunta acele traduceri cu edițiile în americana sudistă a lui Faulkner, ca să-mi dau seama de unde mi s-a tras senzația de untură de pește pe care mi-am autoadministrat-o, canonindu-mă cu ele. Din nefericire, acele traduceri chinuite însemnau Faulkner în anii '70, în România. S-au scris în acea perioadă zeci de romane strălucind prin nefiresc, pe care critica de întîmpinare le recenza cu o pioasă înțelegere, ca pe
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
vorbi cu batista roșie la gură, acesta trimițând cuvintele filtrate de pânza tăiată probabil dintr-un steag vechi, tricolor... Se vedea o dungă galbenă, rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai chef și cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o privire lucrării și am oftat. Apoi m-am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat pe cei doi și ne-am canonit cu coala aia de hârtie de am înnebunit. În cele din urmă, am reușit să o prindem exact deasupra televizorului, acoperind cu ea o parte din ecran. Mai vizibilă de atât nici că se putea. Când s-o trezi, tata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a planetei noastre, prin apropierea paralelei de 45 de grade, latitudine nordică, așa că îi trase o înjurătură scurtă în gând. Fiindcă iarăși, tot în mod empiric, meseriașul nostru observase că așa curge și se rotește apa, indiferent cât te-ai canoni tu la o instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
catalog întocmit de către Gabriel Ștrempel 88. Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cristian Teodorescu Primește Virginia, personal, o scrisoare de la dna învățătoare din Slobozia. La ea își lăsase copiii în gazdă, pînă se așează cît de cît ea și Fănică aici în Medgidia. Se canonește s-o citească de una singură și înțelege că învățătoarea nu-i mai putea stăpîni pe copii. Cu învățătura, cum știți - Tănțica e silitoare, dar prea vrea să iasă în față. Mircică e leneș și cam încăpățînat. Dar nu de
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
e agitație creatoare și nici prestidigitație filologică, într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța una și aceeași obsesie: groaza de a-și vedea viața eșuată sub unghi cultural. Chinuit de frica de neîmplinire, Ciprian Măceșaru are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
lapidar și parcă în fugă, sub inspirația clipei, copleșit de năvala unor amintiri pe care le pune repede în pagină. De aceea volumul aduce cu un șantier de schițe menite unor viitoare prelucrări, cu care autorul nu s-a mai canonit însă. Ce-l salvează e „mirosirea” sufletului lui Nae, adulmecarea halenei spirituale pe care a emanat-o în epoca interbelică. Altfel spus, apropierea biografică de Nae îl pune pe Băncilă în pielea unui martor asistînd la un spectacol de fascinație
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
în convenția lui: accepți niște probe știind că în final vei avea alt statut. Numai că „probă“ înseamnă sacrificiu personal în atingerea unei trepte sociale, caz în care logica oricărui rit e de tip coercitiv: nu te poți forma decît canonindu-te și orice rit de trecere e un ordalițiu neplăcut menit a-l schimba pe neofit. Și aici apare drama: societatea occidentală și-a distrus deliberat toate riturile de trecere care îi legau pe cei tineri de cei vîrstnici. Au
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e uimitor contrastul dintre farmecul stilistic pe care îl poartă lapidarele sale formule și detestabila părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
pocitură epică de rarisimă hidoșenie estetică. Cu o cultură predominant științifică și posedînd o inteligență curat non-livrescă, Paul Doru Mugur este ilustrarea nimerită a autorului destul de deștept ca să scrie trei paragrafe cu sens, dar și destul de leneș ca să se mai canonească a le lega între ele. Neobosita rîvnă ce-i mistuie aplombul literar l-a împins să încerce mai multe genuri în aceeași carte, idee neinspirată de vreme ce le ratează pe toate. Dacă citești textul de pe coperta a patra, îți dai seama
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]