11 matches
-
botezul de la un preot greco-catolic, dar am crescut în Biserica Ortodoxă, învățată fiind, și seara, și dimineața, că avem un singur și bun Dumnezeu și pe care nu-L putem, nu avem dreptul să-L hărtănim între noi, oamenii, după canonite și neînțelese eresuri”. Evanghelia Melaniei Cuc începe cu descoperirea actului personal de botez, a actelor care atestau decesul, “dar mai ales, apartenența la comunitate, la sat, a bunicului și tatălui nostru”, și cu descoperirea unei Evanghelii, pe care acei oameni
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Evanghelia_dupa_melania_cucu_al_florin_tene_1384678986.html [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
botezul de la un preot greco-catolic, dar am crescut în Biserica Ortodoxă, învățată fiind, și seara, și dimineața, că avem un singur și bun Dumnezeu și pe care nu-L putem, nu avem dreptul să-L hărtănim între noi, oamenii, după canonite și neînțelese eresuri. Evanghelia Melaniei Cuc începe cu descoperirea actului personal de botez, a actelor care atestau decesul, dar mai ales, apartenența la comunitate, la sat, a bunicului și tatălui nostru, și cu descoperirea unei Evanghelii, pe care acei oameni
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) by http://revistaderecenzii.ro/evanghelia-dupa-melania-cuc-sau-testamentul-melaniei-cuc/ [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
țară, ea se găsește acolo unde-ți stau picioarele și capul. Trebuind să dea piept zi de zi cu împrejurările exterioare. Iubirea te poate ajuta să te mai cruți oleacă, să te simți cu ea altfel decât nulitatea ignorată sau canonită pe care-o reprezinți în fieful supravegherii. Dar tocmai de aceea iubirea ajunsese să fie și o îndeletnicire menită să compenseze toate libertățile lipsă. Nu cunosc o altă țară unde iubirea să fi fost așa de flămândă ca în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceea ce se cheamă, pretențios vorbind, destinul scriitoricesc. Faceți un serviciu cultural complet. Ați fost, sau sunteți, bibliotecar, profesor, furnizor de literatură, proprie sau, luată la mînă, a altora, traducător, jurnalist ŕ la page, cu obligații zilnice, săptămânale, lunare. Cum scrisul canonit se simte imediat, de unde atâta plăcere? Ce au cărțile, de nu vă dau pace? Dintre toate penele din coif, trebuie să smulg trei. Am ieșit din învățământ cu optsprezece ani în urmă, nu mai sunt bibliotecar (am fost vreme de
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
carte tradusă. Am promis cu martori că n-o să revin asupra deciziei și sunt curios să văd dacă o să mă pot ține de promisiune. Înțeleg din ceea ce-mi spuneți că n-ați simțit nicăieri în textele mele beteșugurile scrisului canonit. Dați-mi răgaz să roșesc sub povara complimentului. Înseamnă că sunt un disimulator redutabil. Vă asigur că nu scriu întotdeauna lejer, surâzător și dezinvolt. Am zile când mi se pare că ratez. Am momente de blocaj sau de indispoziție. Uneori
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
priviri mai atente nici diversitatea influențelor asumate: în ciuda antisentimentalismului afișat (și) prin repulsia față de lacrimi, "balele melancoliei" - cum preia ad literam de la ilustrul său prieten și mentor Caragiale, marele "singuratic" Zarifopol împărtășește neurastenii și anxietăți cu Ibrăileanu. Din acest dublu "canonit" răsare, cumva buimacă, o nedumerire cu tîlc autobiografic: "Dacă artistul se simte bine ca izolat superior, ce-i trebuie să joace cu atîta silință pe băiatul impertinent?"
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
dar care au o operă "în mers", să fie publicați. E una din ideile pe care le pun în practică, de regulă, prin "Poésie Gallimard"." * Și fiindcă a venit vorba mai înainte de violența în mass-media, iată cum se poate exprima canonitul de impotență literară și invidie Nicolae Iliescu, în rubrica lui din suplimentul gratuit al lui Ion Cristoiu, ABC nr. 18, despre recentele premii ale Uniunii: "...observăm prezența unui anume Mihăieș în călcâieș. Care și-ar fi dat demisia la auzul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau dedesupt de tropi, de retorici, de inventarele milenare ale poetizării. Sunt un împătimit cititor de proză. Idolul meu este Cehov. Și numai marile mele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor de neplăcut. În rest, e uimitor cum o uscăciune epică de tip abstract poate da naștere unei atracții la lectură, efectul explicîndu-se prin frămîntarea canonită sub care autorul trebuie să-și fi scris paginile. Wittgenstein nu are nimic din dispoziția voluptuoasă a scriitorului care, punîndu-și propozițiile pe hîrtie, se îmbată de plăcerea contemplării propriei virtuozități. Scrie chinuindu-se și o face ca să scape de o
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
o banală/ sevă aspră ancestrală/ scurs din grâu în alte raze/ mușcând apele din vaze/ de quartz ori mâl pervers/ grav curgând în sens invers// toamnă-aleargă și-i iar toamnă/ eu mă-nturn spre tine doamnă/ de pe ochiu-mi zdrențuit/ albăstrui greu canonit/ și curgând șarpe sub piatră/ inelat și plin de plâns// coapsa-ți brună foarte dreaptă/ căi lactee paște-un mânz/ de sub umbra cea sfioasă/ adunată-n foi de vânt// când treci sprinten vaporoasă/ în trup tânăr explodând" ( ave, nichita). Dacă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o lună spulberată, numai vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea a doua a lui Cristos, care sculase săracii din pământ și mergea înaintea lor, numa-ntr-un prapur alb, străveziu. Și unde înfloreau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]