131 matches
-
a încercat trăinicia unui monument al prozei românești, Liviu Rebreanu, încă din anul 1997 cînd a publicat masivul studiu Rebreanu dincolo de realism (Editura Bibilioteca Revistei „Familia”). Opul este un exemplu de cum se poate reevalua critic opera unui scriitor de mult canonizat, despre care se crede îndeobște că nu se mai poate spune nimic nou. Cu tenacitate ardelenească profesorul orădean a trecut în revistă tot ce s-a scris despre opera lui Rebreanu, de la primele cronici de întîmpinare pînă la ultimele (firește
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
negativ, de-a savura deformarea în sine, în raza gratuității, aci avem observații amare, canale cognitive și stimuli ai reflecției. Cîteva exemple. Dacă în timpul comunismului funcționau, explicabil, două ierarhii axiologice paralele, una oficială, a "scriitorilor noștri", a "artiștilor noștri", "cumva canonizați, sfințiți de partid și, ca atare, inatacabili", și alta neoficială, "singura la care aspira în secret sau pe față orice intelectual (artist) autentic și cu onorabilitatea intactă", după decembrie prima nu s-a anihilat, așa cum ar fi fost normal. Lipsită
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
de astăzi. Străbătînd labirintele cu nenumărate rafturi, sufletul se usucă într-o disperată lipsă de însemnătate. Ce s-ar mai putea adăuga la toate acestea? Cum ar putea pretinde un scriitor să rivalizeze cu aceste statui marmoreene ale marilor clasici canonizați? Nu a fost oare deja imaginat, gîndit și spus tot ceea ce merita?". La secțiunea de literatură găsiți fragmente din Jonathan Coe, Amy Tan, Vladimir Nabokov, cu o prima variantă mediocră a Lolitei, și Ludmila Ulițkaia, o revelație pentru cei care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de vreo 6-7 ani, uitându-se cu gura căscată la icoane și prapuri, întorcând spatele altarului, spre stupoarea sătenilor care nu mai văzuseră în biserică un ’domnișor’ atât de prost crescut” - pe viitorul
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Tiberiu Stamate Maria Marian a debutat odată cu deja canonizata generație '80, din care, totuși, nu face parte. Contemporană cu scriitorii care acum mai bine de douăzeci de ani încercau resincronizarea completă cu literatura occidentală, autoarea Arlechinului se înscrie în cu totul alt tipar scriitoricesc decât aceștia. În cel de-
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
autorului, a revizuirilor. Optica cercetării lui Ilie Constantin focalizează elementul de continuitate, respectiv efortul de legătură cu lirica interbelică pe care l-a efectuat generația șaizecistă, strădania acesteia de a merge mai departe chiar, cu rezultatele obținute, nu puține notabile, canonizate, de altfel... Circumstanțele în care s-a produs această descleștare a liricii, - pe etape și cu accidente pe parcurs, până acolo unde s-a creat impresia că, spre deosebire de proză, lirica fusese lăsată de capul ei, dar și să se descurce
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
Canonizarea lui Webern imediat după moartea lui de către reprezentanții ultimei avangarde (Boulez, Stockhausen), recanonizarea lui Mahler în a doua jumătate a anilor ’60 (deja în termenii postmodernismului emergent) sau canonizarea lui Schönberg în absența aproape totală a unei tradiții interpretative canonizate sunt exemple relevante în acest sens. footnote>. A doua ipoteză oferă un spor de plauzibilitate, deoarece semnificația canonicității unui stil se referă într-un mod direct la puterea determinantă a unei personalități de a înrâuri direcția evoluției ulterioare și de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
la un statut superior și, în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia completării nivelului structural stilistic golit astfel. Canonicitatea definind câmpul unor potențiale alegeri în plan stilistic, există două posibilități: (a) compozitorul se va conforma cu formularea deja canonizată a stilului, sau (b) compozitorul nu se va conforma, existând diverse grade ale acestei „nesupuneri”. Formularea unei concepții stilistice noi este realizată, de obicei, în planul temporal al generației următoare, însă în termeni deja diferiți și luând în considerare prescripțiile
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
conforma, existând diverse grade ale acestei „nesupuneri”. Formularea unei concepții stilistice noi este realizată, de obicei, în planul temporal al generației următoare, însă în termeni deja diferiți și luând în considerare prescripțiile canonice restrictive „uzate” moral ale stilului anterior deja canonizat. Spre exemplu, prescripțiile canonice ale stilului „monolitic” bachian au determinat nevoia unei reformulări cu atât mai radicale, cu cât mai restrictiv părea a fi canonul stilistic dominant. Iar puterea retorică a acestuia a fost într-atât de mare, încât doar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de noi toti dramatic, locul umorului acid îl ia frisonul rece. La paragraful despre Ketmanul estetic aflăm aceste considerații: "Ketmanul estetic are toate șansele de expansiune. El se exprimă în tînjirea subconștientă după ceea ce este neobișnuit (care încearcă să fie canonizata în direcția distracțiilor controlate, adică teatru, film și spectacole folclorice, la lucrătorii din domeniul literaturii și artei în diferite forme de evadare din realitate. Scriitorii scormonesc în texte vechi, comentează și editează autori antici. Scriu cu plăcere pentru copii, unde
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță dintre convenția culturală și literară și expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
previzibil. Firește că nu e nevoie de substituiri, existând destul loc în prim-planul valoric. Mă bazez pe faptul că Gheorghe Crăciun esențializează, de fapt, premisele lui Nedelciu, depășindu-l. A doua chestiune înregistrează tectonica din imediata apropiere a numelor canonizate. Îi am în vedere, în primul rând, pe cei doi Stan: Constantin și Nicolae. Primul, dispărut, din păcate, în urmă cu trei ani, a publicat două romane excelente, cu puțin înaintea morții: Trăiește și mergi mai departe (2009) și Gde
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
facto, o diferență specifică. Așadar, cartea are trei capitole: I ș Sfinții străromâni (cu 22 indicatori), II ș Sfinți străini cu moaște în România (7), III ș Sfinți români Sfinți români canonizați în 1955/56 (7), B. ș Sfinți români canonizați în 1992(14), C ș Sfinți canonizți de B.O.R. între 2003-2008 (11), D ș Sfinți români canonizați de alte biserici ortodoxe (5), E ș Sfinți români canonizați de Biserica romano-catolică (1. Fericitul Ieremia Valahul, 2. Propuneri pentru canonizare
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te poți șterge la fund. Una ca Micul Cezar, tradusă în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
ca să utilizez o sintagmă devenită clasică), o autohtonizare a tematicii poetice și, nu în ultimul rând ca importanță, o diversificare spectaculoasă de ordin lexical. Voi încerca să explic, pe rând, aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
transformându-l pe acesta într-o puternică și îndrăzneață ficțiune, oferind perspective și sensuri mult prea provocatoare pentru a scăpa de acuzațiile de erezie, "biografia" lui Isus în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospețimea limbajului evanghelic și din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
cu rugăciune a trăit în pusnicie, fără cugetări meschine, fără păcat de trufie. Moaștele i-au fost găsite, ca în mir îmbălsămate. Și de-atunci sunt prețuite în sfântă creștinătate. Pe tărâm sârbesc născută din doi părinți evlavioși, prin moarte, canonizată, venerată-i de credincioși. Moaște i-au fost strămutate până-n Imperiul Otoman. Și i-au fost răscumpărate de un voievod moldovean. De-atunci, pelerinaj sfânt e la Moaștele Cuvioasei. Cu rugă și priveghere pentru sufletești foloase. Patroană în sfântă raclă
PRĂZNUIREA CUVIOASEI PARASCHEVA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383696_a_385025]
-
Orientului”, are hramul Sf. Gheorghe, iar pe steagul Moldovei trimis de către Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu, de la Muntele Athos, este brodată imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Decapitat în anul 303, din ordinul împăratului Dioclețian, Sfântul Gheorghe a fost ulterior canonizat. Rămășițele sale pământești au devenit moaște. Istoria menționează că o mică, infimă parte din corpul Mucenicului se află într-o biserică din Atena, iar Vaticanul susține că posedă și el o bucățică. Capul sfântului a dispărut însă fără urmă, el
Ce cărţi grele scriu şefii de la Libertatea când nu se ocupă de pagina 5 - Florian Bichir: Vânătorul de minuni, la Bookfest () [Corola-journal/Journalistic/69902_a_71227]
-
pelerinilor globului, permițîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaștele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și premierului. La Secu. Poeți de vîrsta a treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine înțeles că victima trebuie recompensată postum cu titlul de martir, așadar canonizată. Pe de altă parte, încercarea de reabilitare a lui Iuda ține de contextul post-Auschwitz. În secolul I după Cristos cele mai frecvente nume date evreilor erau Isus și Iuda. Termenul Iuda avea un sens eminamente pozitiv. Începând cu secolul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în viața noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul tuturor și solidaritatea, care face truda mai ușoară, greutățile suportabile și dă rost existenței fiecăruia. Alb Poveste japoneză Paul Miki și cei 25 de însoțitori sunt primii martiri canonizați ai Extremului Orient. Ei au fost răstigniți și străpunși cu lancea la Nagasaki, la 5 februarie 1597. Au murit cântând, pecetluind cu sângele lor vestirea Evangheliei. Dintre ei erau trei iezuiți japonezi, printre care și Paul Miki (născut în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a lui Novoa, ghidându-ne. Era un barbat impunător, cu barbă deasa și mustăți groase. Poalele largi ale hainei lui negre fâlfâiau că aripile pe misterioasele crește pe care le urcăm orbi și amărâți. Vorbea întruna. Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se adresa cu vocea lui tunătoare, de parcă i-am fi
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
în Narcoticele în literatura română revelează detaliat rezultatele acestor instrumente de cercetare și de suferință în literatură. În orice caz, nu asta-i discuția noastră. Miezul problemei aici e diferența dintre modernismul anglo-american și avangardismul european. Revoluția estetică a moderniștilor canonizați a rămas suficient de estetică pentru a se lăsa studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar; a început în estetic și a
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
ori Marin Preda), justificabilă prin dorința de a evita capcana-kitsch a realismului socialist, ci de obligația de a se înscrie pe unul din puținele drumuri permise. Nici chiar ceea ce părea a fi tentativă de părăsire a unei zone estetice deja canonizate (realismul critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era cel al literaturii române de atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]