28 matches
-
Photo Paper, F-Stop, Your Local Guradian, 591photography blog. A fost nominalizată și a câștigat o serie de premii la competiții precum: Black & White Spider Awards 2012, IPA (International Photography Awards) 2012, Photography Masters Cup 2012 - The Color Awards, Organisacion Astronomica Cantabra Constest, Fotogeografica, Astrofoto etc. A participat la numeroase expoziții personale sau de grup, atât în țară cât și în străinătate. www.foto4all.ro, www.cristinatinta.blogspot.com Dorin Bofan s-a născut la 28 august 1984 în Piatra Neamț și locuiește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94128_a_95420]
-
colonizată timp de două secole, ea nu se afla în întregime sub control roman. Dacă pe țărmul Iberiei exista multe orașe romanizate, pertea de apus și de miazănoapte, regiune de podișuri și munți, se găsea încă în stăpânirea asturilor și cantabrilor. Prin atacuri repetate ei țineau peninsula într-o permanentă tensiune. În anii 39 î. Hr., 29 î. Hr., 28 î. Hr., s-au dat lupte grele contra acestor populații, dar o totală pacificare era greu de obținut. În această situație, chiar Augustus a
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
39 î. Hr., 29 î. Hr., 28 î. Hr., s-au dat lupte grele contra acestor populații, dar o totală pacificare era greu de obținut. În această situație, chiar Augustus a fost nevoit să plece în Hispania, unde a purtat contra asturilor și cantabrilor un război crâncen în anii 2725 î. Hr., fără să-i aducă definitiv sub ascultare. Abia în anii 20-19 î. Hr., generalul Agrippa a înfrânt rezistența acestora, cu mari jertfe de o parte și de alta a taberelor. Cei care au reușit
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
din timpul războaielor punice, a creeat o nouă colonie cu numele de Iulia Vetus Triumphalis Tarraco ce se remarca prin marele său apeduct care se întindea pe vreo treizeci de mille. Pe teritoriile cucerite mai târziu după înfrângerea asturilor și cantabrilor, au fost create noi colonii ca: Braccara Augusta, Lucus Asturum, Asturica Augusta, Legio Septima. În Lusitania au luat ființă coloniile Ebora, Olisippo, Pax Augusta și altele. Constituirea coloniilor a dus la o rapidă romanizare a Hispaniei. Beatica, cea mai puternic
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
când Tiberius îmbrăcat toga virila. Primele servicii militare le-a făcut în anul 25 î. Hr. împotriva rebelilor din Cantabria, Spania. La începutul Principatului, Spania constituia principala arenă de luptă. În anul 28 î.Hr., folosindu-se de o răscoală a aquitanilor, cantabrii (unind și triburile vecineă, au pornit la luptă împotriva Romei. Augustus pleacă personal în Spania pentru a conduce lupta împotriva răsculaților. La 1 ianuarie anul 26 î. Hr., pe când se afla în Spania, Augustus este ales pentru a opta oară consul
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
În anul 25 î. Hr., Augustus, pregătit să treacă în Britannia, căci locuitorii de aici nu înțelegeau să-i accepte condițiile, a fost ținut în loc de salassi, care s-au răsculat împotriva lui. Salassii, locuiesc la poalele munților Alpi iar asturii și cantabrii la poalele Pirineilor. Augustus l-a trimis pe Terentius Varro împotriva acestora. După ce a reușit să-i supună, le-a pretins o anumită sumă de bani, lăsând să se înțeleagă că nu aveau de gând să le facă ceva rău
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
vânduți, cu condiția ca nici unul dintre ei să nu fie eliberat timp de douăzeci de ani. Cele mai bune pământuri ale teritoriului lor au fost dăruite unor soldați pretorieni, și a fost ridicată așezarea denumită Augusta Pretoria. Împotriva asturilor și cantabrilor, a pornit o campanie însuși Augustus. Aceștia nu voiau să se supună și nici nu doreau să înceapă tratative, datorită puternicii poziții pe care o ocupau pe stâncile abrupte, dar nici nu începeau lupta, fiind inferiori la număr și înarmați
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Așa că Augustus a ajuns la capătul puterilor și de atâta oboseală s-a îmbolnăvit. După doi ani, în anul 24 î. Hr., împăratul a părăsit Spania. Războiul a fost încheiat de legații săi Caius Antistius Vetus și Titus Carisius. Asturii și cantabrii au fost înfrânți dar nu definitiv. În anul 24 î. Hr. ei s-au răsculat din nou, din pricina vieții desfrânate și a cruzimii lui Carisius, iar cantrabrii, fiindcă au auzit de răscoala celorlalți. După ce a învins amândouă neamurile, noul guvernator Caius
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
foștii praetori și pe acela de a candida la consulat cu zece ani mai devreme de vârsta legală; iar lui Tiberius, același drept, cu cinci ani mai devreme pentru fiecare magistratură. Imediat Marcellus a fost numit cvestor, iar Tiberius edil. Cantabrii și asturii, imediat ce Augustus a părăsit Iberia s-au răsculat iarăși; înainte de a-i da răgaz guvernatorului Lucius Aemilius să bănuiască ceva, ei au trimis o delegație la acesta prin care anunțau că sunt dispuși să dea în dar armatei
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Liviei Drusilla, Tiberius devine, în urma căsătoriei mamei sale cu Octavianus, în 38 î.Hr., fiul vitreg al viitorului împărat Augustus. Tiberius beneficiază de o strălucită educație și începe cariera armelor în calitate de "tribunus militum" în campania lui Augustus din Hispania împotriva triburilor cantabrilor din anii 26-25. În anul 20 î.Hr. conduce solia romană în Orient, care instalează un rege clientelar Romei pe tronul Armeniei și obține, după încheierea tratatului romano-part, retrocedarea insignelor romane pierdute în bătălia de la Carrhae (53 î.Hr.). Împreună cu fratele său
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
tribală cu orașul Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile, cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile, cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat de Cantabrii, deși au existat suficiente dovezi pentru existanța unei clase preotești organizate care efectuau ritualuri elaborate, fiind incluse ritualurile cu băi de abur, dansuri festive, oracole, divinizarea și sacrificul uman și animal. În acest sens, Strabon menționează că popoarele de nord-vest
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
sens, Strabon menționează că popoarele de nord-vest sacrificau caii în numele unui Zeu al războiului, iar Horace și Silius Italicus au adăugat că, Concanii aveau obieceiul de a bea sângele de cal în timpul ceremoniei. Considerați a fi alpiniști sălbatici și neîmblânziți, Cantabrii au sfidat legiunile romane și și-au făcut propriul nume, pentru spiritul lor indepedent și al libertății. Războinicii au fost considerați ca fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
fost considerați ca fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici, cum ar fi Livius și Polybius, care menționează că mercenarii cantabrii în serviciul cartaginez, au luptat în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia în 195 î
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici, cum ar fi Livius și Polybius, care menționează că mercenarii cantabrii în serviciul cartaginez, au luptat în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia în 195 î.Hr, iar mai târziu, luptătorii cantabrii s-au luptat pentru Vaccaei și Celtiberi în Războaiele Celtiberilor, din secolul al II-lea
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia în 195 î.Hr, iar mai târziu, luptătorii cantabrii s-au luptat pentru Vaccaei și Celtiberi în Războaiele Celtiberilor, din secolul al II-lea î.Hr. Reputația lor era atât de măreață încât, atunci când o armată romană sub conducerea lui Gaius Hostilius Mancinus a atacat Numantia în 137 î.Hr
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
apropierii unei mari forțe Cantabri-Vaccaei a fost suficient pentru a-i determina pe cei 20.000 de legionari să intre în panică, forțându-l pe Mancinus să se predea în termeni de pace umilitori. De la începutul secolului 1 î. Hr, Cantabrii au început să joace un joc dublu prin împrumutarea serviciilor lor către generalii romani individuali, dar în acealși timp, îi susțineau pe rebeli în provinciile spaniole romane, efectuând raiduri. Această politică oportunistă i-a condus de partea lui Pompei în timpul
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
i-a condus de partea lui Pompei în timpul fazei finale a războaielor Sertorianilor (82-72 î.Hr.) și au continuat să urmeze cauza lui Pompei, până la înfrângerea generalilor săi, Afranius și Petreius, în bătălia de la Ilerda (Lérida) în 49 î. Hr. Înainte de acestea, Cantabrii au intervenit fără succes în Războaiele Galice, prin trimiterea unei armate în anul 56 î.Hr, pentru a ajuta triburile Aquitanilor din sud-estul Galiei, împotriva lui Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, care servea sub Iulius Cezar. Sub conducerea căpeteniei
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
în Războaiele Galice, prin trimiterea unei armate în anul 56 î.Hr, pentru a ajuta triburile Aquitanilor din sud-estul Galiei, împotriva lui Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, care servea sub Iulius Cezar. Sub conducerea căpeteniei Corocotta, propriile raidurile ale cantabrilor împotriva Vaccaei, Turmodigi și Autrigones, care acopereau un teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea Vaccaeilor în revolta anti-romană din 29 î.Hr, iar în cele din urmă a dus la izbucnirea primului Război a Cantabrilor, aceștia fiind cuceriți
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
propriile raidurile ale cantabrilor împotriva Vaccaei, Turmodigi și Autrigones, care acopereau un teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea Vaccaeilor în revolta anti-romană din 29 î.Hr, iar în cele din urmă a dus la izbucnirea primului Război a Cantabrilor, aceștia fiind cuceriți și anihilati parțial de către împăratul Augustus. Restul populației cantabrii rămase și terenirle lor tribale au fost absorbite în provincia nou creată a Transdurianei. Cu toate acestea, măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea Vaccaeilor în revolta anti-romană din 29 î.Hr, iar în cele din urmă a dus la izbucnirea primului Război a Cantabrilor, aceștia fiind cuceriți și anihilati parțial de către împăratul Augustus. Restul populației cantabrii rămase și terenirle lor tribale au fost absorbite în provincia nou creată a Transdurianei. Cu toate acestea, măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la instabilitatea continuă în Cantabria. Revoltele tribale aproape constante și războiul de gherilă, au continuat să afecteze terenurile Cantabrilor până la începutul primului secol după Hristos, când regiunii i s-a acordat o formă de auto-guvernare, înainte ca aceaștia să fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși romanii au fondat colonii și au stabilit garnizoane militare la Castra Legio
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
Castra Legio Pisoraca (tabăra Legio IIII Macedonica - Palencia), Octaviolca (aproape de Valdeolea - Cantabria) și Iuliobriga (Retortillo - Reinosa), Cantabria nu a devenit pe deplin romanizată și oamenii săi și-au păstrat multe aspecte celtice, în perioada romană, precum limba, religia și cultura. Cantabrii nu și-au pierdut nici abilitățile războinice, oferind trupe auxiliare armatei romane imperiale timp de zeci de ani, iar aceste trupe au partricipat la cucerirea Britaniei de către împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și vecinii lor din Asturia, Cantabrii
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
Cantabrii nu și-au pierdut nici abilitățile războinice, oferind trupe auxiliare armatei romane imperiale timp de zeci de ani, iar aceste trupe au partricipat la cucerirea Britaniei de către împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și vecinii lor din Asturia, Cantabrii au reapărut în mijlocul haosului invaziilor barbare de la sfârșitul secolului al IV-lea, doar pentru a fi absorbiți de către vizigoți în secolul al VI-lea. Începând de atunci, Cantabrii au început să fie crestinați, deși ei au devenit pe deplin latinizați
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și vecinii lor din Asturia, Cantabrii au reapărut în mijlocul haosului invaziilor barbare de la sfârșitul secolului al IV-lea, doar pentru a fi absorbiți de către vizigoți în secolul al VI-lea. Începând de atunci, Cantabrii au început să fie crestinați, deși ei au devenit pe deplin latinizați în limbaj și cultură după cucerirea musulmană din Iberia din secolul al VIII-lea.
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]