93 matches
-
nu figurează nici un text de aici. Următoarea culegere, Autoportret pe nisip (1966), face sensibil tipul de poeticitate practicat de S., de acum încolo un scriitor fidel lui însuși, fără schimbări radicale de ton și fără cedări conjuncturale importante. Poemele din Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Vântul din oglinzi (1978) sau din Anotimpul încrederii (1974), lipsite de granițe tematice, pot fi reorganizate într-o carte unică. Doar în Restituirea jocului (1969) și în Camera de recuzită (1973) poetul își modulează versul în funcție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
dubla perspectivă (alternarea persoanei întâi cu persoana a treia). Alt roman, Enigma tăblițelor de lut, apare abia în 1995, la trei ani de la moartea autorului. SCRIERI: Arcade peste anotimp, Iași, 1964; Autoportret pe nisip, București, 1966; Restituirea jocului, București, 1969; Cantilene, Iași, 1970; Duhul pietrelor, București, 1970; Vatra legendelor, București, 1970; Camera de recuzită, Iași, 1973; Anotimpul încrederii, București, 1974; Artă și sensibilitate, Iași, 1975; Vântul din oglinzi, București, 1978; Zigurat, Iași, 1979; Ianus, I-II, Iași, 1980-1983; Arhipelagul altor umbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liber și de propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Marta, Melania, Mauro, Manuel - și varianta italiană, Emanuele, situând pe terenul simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în stilul Mioriței și nu pentru a o pastișa "trebuie să treci dincolo de formele poeziei populare, să cauți și să te adăpi de la izvorul din care s-a născut Miorița"538, tehnică poetică pe care o reușește Dan Botta în Cantilenă. În acest sens, Eliade reproduce în nuvelă - dar și în romanul Întoarcerea din rai - un fragment din această capodoperă, rescriere ermetizată a baladei populare, prin trecerea dincolo de forma ei, la izvorul care a creat-o. "Interpretarea" folclorului este, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mătase și numai lumină”. Poemul unește eul cu murmurul orfic al lumii și cu aspirația ei spre lumină: „Brațele suie înalte în apele dimineții -/ În fiecare deget tremură un clopoțel”, „Călătorești prin pajiștea literelor moi de lună/ Și fiecare altă cantilenă sună” (Poem despre cărți). Astfel, amprenta personală - dezvăluită, de obicei, în trăirea iubirii, în amărăciunea neajungerilor și sub povara timpului - apare, în fața ritmurilor „inimii lumii”, fie, până la extrem, efasată (Elegie, Absentă), fie incorporată în rit și, în consecință, dez-individualizată, proiectată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Simbolismul lui P. e însă o rezultantă a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice și cu fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu pseudonimul Valde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
la pian nu poate fi deplină. Secolul al XIX-lea este dominat de concepția că tonul frumos depinde de anumite gestici. O teorie pe care germanii au numit-o „Singender Anschlag in der Klavier Kantilene” (tușeu care să „cânte” în cantilenă). Tușeul constituie acea manieră de acționare, de atingere a clapelor, care, atunci când este bine înfăptuită, produce un sunet ce are următoarele calități: este plin, cald, catifelat, profund, rotund, expresiv, frumos etc. și datorită căruia unul și același instrument poate suna
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce în prim-plan necesitatea întrepătrunderii artelor. Creează imagini deosebite alăturând cuvinte și concepte provenite din domenii foarte variate și lipsite, la prima vedere, de un numitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E o poezie prin excelență discursivă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale.”3 Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui 4 Ă are disponibilități poetice multiple: este „parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic”, „întunecat și muzical”, având „timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios”; îl definesc „lirismul meditativ”, „dezabuzarea, ironia și sarcasmul”5. Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu 6, debutând la „Sburătorul” și formându-se în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
erotice, idealitatea, erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
madre aveva una povera ancella Innamorate w bella; Era îl suo nome Barbara; Amava un uom che poi l'abbandonò, cantava una canzone; La canzone del Salice. Mi disciogli le chiome. Io questa seră ho la memoria plena di quella cantilena. "Piangea cantando nell'erma landa, piangea la mesta. O Salce! Salce! Salce! Ședea chinando sul sen la testa! Salce! Salce! Salce! Cantiamo! Cantiamo! Îl salce funebre sarà la mia ghirlanda." Affrettati; fra poco giunge Otello. "Scorea noi rivi fra le
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
risipit în vânt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins”. O fac însă fără a instaura un stil nou, un limbaj net diferențiat de al poeților români sub a căror influență s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu, Camil Baltazar, Demostene Botez și mai ales din G. Bacovia („E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri își spun mâhniri știute./ Amintirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
uimire și cu glas șoptit. Versurile din Viori fără amurg (1969) aduc în plus ironia și umorul, în maniera romanțelor minulesciene. În Elegie cu Francesca da Rimini (1971) U. atinge o maturitate poetică evidențiată de timbrul pur, de muzicalitatea de cantilenă, ca și de ideea originală a cărții. Fiecare piesă este gândită ca o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de literatura universală: Emma Bovary, Kira Kiralina, Ofelia, Anna Karenina, Penelopa, Euridice, Beatrice ș.a., poetul surprinzându-le cu finețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Teatrului Național din Iași, redactor șef al revistei „Convorbiri literare”. o vreme redactor la postul de radio Iași; asistent universitar, membru în colegiul redacțional al revistei „Cronica”. Din Lucrări: Autoportret pe nisip (1966); Restituirea jocului (1969), Duhul pietrelor, versuri (1970), Cantilene, poeme (1970) etc. 198 Volumul cuprinde materiale inedite și e păcat să nu fie oferit marelui public, mai ales că amintirile sunt de obicei gustate de cititori. La aceste contribuții am dori să avem și colaborarea Dv., a d-lui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din viața și opera lui Ion Dragoslav (prof. Olga Goiceanu, de la Liceul Agricol); „Contribuții la biografia lui Anton Holban” (subsemnatul); „Geologul N. Grigoraș” (prof. Magda Butnaru, de la „Galerie”). Sesiunea s-a încheiat cu interpretarea la vioară a două creații originale („Cantilenă” și „Cântec concertant”) ale d-lui Marcel Pascaly (strănepotul artistului M. Pascaly). Duminică, la Cinema „Popular”, a avut loc o serbare cu care ocazie au rulat filmele „Întâlnire cu Lizuca” și „Ulița Rădășenilor”; pe acesta din urmă l-am luat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a asigura accesibilitatea cărții. SCRIERI: Undeva, în amintire..., Craiova , 1935; Mic îndreptar de omenie (în colaborare cu Tilică Dăncău), București, 1947; Ca să ai un cer al tău..., București, 1978; Cine le paște le cunoaște..., București, 1979; Gravitația flăcării, București, 1981; Cantilene, București, 1989. Traduceri: Pearl Buck, Albastrul călțunașilor, București, 1941; Pierre Benoit, Naram-Sin, inimă de regină, inimă de femeie..., București, 1941; Prosper Mérimée, Mateo Falcone, București, 1941; P. G. Wodehouse, Freddie e ghinionist!, București, 1941; Pierre Neyret, Confidența, București, 1941; Mulk
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
slujit ca inspector general al artelor din Basarabia (1920) și, mai ales, ca prefect de Soroca (1921, 1926), deputat și senator de Soroca. A debutat, în 1910, în „Universul literar“, sub pseudonimul Solferino, cu versuri lirice (Cântec de toamnă, Iubire, Cantilene etc.). A colaborat la numeroase ziare și reviste: „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Adevărul literar și artistic“, „România literară“, „Luceafărul“, „Freamăt“, „Opinia“, „Cetatea Moldovei“ etc. În răstimpul petrecut în Basarabia a scris și la alte periodice din zonă („Răsăritul“, „Glasul Bucovinei“, „Viața
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să accepte în poezie, unde era foarte receptiv, mergând destul de departe. La punctul acesta aș vedea o limită a lui Eliade, la care n-am întâlnit, pe cât îmi pot aminti, nici un citat notabil din vreun poet (cu excepția câtorva versuri din Cantilena lui Dan Botta, reproduse cu intenție mai curând malițioasă, așa mi s-a părut, într-un episod din Întoarcerea din Rai) ; pe Arghezi nu-l prețuia, pe Bacovia nici atât (se mira mult, în anii din urmă, de cota înaltă atinsă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
imaginației, stârnite de cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau de Ion Barbu. SCRIERI: Recital, București, 1976; Nuntă pe ape, București, 1980; Estivale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
în vuietul vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale." Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
filosofică într-o structură de roman liric. Poezia (Irenikon, Poeme de odinioară) respiră într-un registru strict intim: figuri și locuri de altădată trecute în climatul de evanescență al amintirii devin transparente jocuri de umbre, candori de contururi fluide, muzicale cantilene și „ecouri” (Cărarea pierdută, Fântâna părăsită, Remember). Versurile nu evită să mărturisească reminiscențe de lectură, dar, rămânând fidele naturii necontrafăcute a autorului, aleg o simplitate care le ferește de mode, ca și de livresc. H. a tradus din lirica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]