93 matches
-
unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate, coeziunea discursului. O singură compensație își îngăduie acest monolog crîncen revendicativ și anume o muzică a verbului crispat, amară cantilenă ce răsună în răstimpuri (Candela). Citindu-i cartea, nu putem a nu-l considera pe Lucian Scurtu drept un poet absolut remarcabil, cu o creație ce emoționează chiar prin fuga sa de orice emoție explicită. Un ex-orădean confirmă harul unui
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
cu o relaxată ușurință a cărei elasticitate punea în valoare un vibrato fascinant admirabil modulat în nuanțe timbrale de la cele mai strălucitoare la cele mai întunecate. Treptat, l-am admirat în toate celelalte roluri ale repertoriului său. Linia nobilă a cantilenei verdiene era de o eleganță absolută care culmina într-o seducătoare expansiune a acutelor sale legendare. În aria „Cortigiani, vil rozza donnata” din „Rigoletto” de Verdi atingea un paroxism care declanșa un entuziasm uriaș. Prologul lui Tonio din „Paiațe” de
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
a înfățișat cu muzicalitate un personaj sfâșiat între setea de putere și povara necesității de a acționa, între pasiunea pentru femeia - " Fatal mia donna" - care-l împinge la crimă și propriile lui spaime, între elanul ritmic-eroic de tip donizettian și cantilena dureroasă. Împreună (și separat) au creat momente excelente ca de exemplu sinistrul Brindisi și marele duet din actul I. Singura arie de tenor, după ce a forțat limitele tra-diției eliminându-l pe amorezul clasic, Verdi a rezer-vat-o lui Macduff, o rememorare
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
Ca frunzele strălucitoare ce urcă/ Treptele oamenilor de azi, în cărțile poștale" (Chist de lumină, taxă inversă). Visul se deschide imens asupra unei copilării vizionare, în melanjul de imaginar și senzorial, de întristată puritate și artificiu grațios, ce ne reamintește cantilena eseniniană: "E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un puști eram.// Mărfuri se arată; și cumpărători./ Ție soarele îți clipește obosit
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
a face. Mă găsesc aici numai și numai pentru ca muzica mea să fie executată așa cum e scrisă!<footnote Sbârcea, George-Puccini, Ed. Muzicală, 1966 p . 113 footnote> Succesor al lui Verdi, Puccini este legat de acesta prin promovarea în continuare a cantilenei de tip italian. Cei doi compozitori sunt uniți prin atenția și dragostea pe care o acorda personajelor feminine din operelor lor, personaje pe care le urmăresc îndeaproape în dezvoltarea lor psihologică, pe care le construiesc cu mare atenție, din punct
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină de emoție și de expresie, cantilena oferind soliștilor posibilitatea de a-și etala calitățile tehnice și expresive. Totuși, în timp ce Verdi urmărește planuri melodice ample, construcții de fraze cuprinzătoare, Puccini cultivă formele mici, mozaicul tematic, celula nedezvoltată, cu o putere sintetică unică în istoria muzicii. Puccini nu
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel, stilul verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la Puccini, care va pune culorile orchestrale și timbrale la loc de frunte, în construcția expresiei muzicale. Puccini, oscilând între lirism și dramă, fără însă a fi lipsit de umor, va ocupa locul central
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
n-a fondat niciun oraș legendar, a dus-o până la capăt, în spate, râzând... urcând pe Gianicolo, se-ncovoia, tot mai mult, dar recunoștea de acolo,de sus,iar, toate turlele Romei și-acoperișurile iubite, pe care, ca într-o cantilenă, le enumeri... ,, Aceasta mi-i casa?“ ,,Permesso?’’
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
în această frumoasă realitate neașteptată și impresionantă în același timp. Am văzut cum arcușul, ca un diapazon sensibil și viguros, primește și transmite prin voința și cu arta interpretei afirmarea înțelesurilor, scintilațiilor, umbrelor și spațiilor luminiscente, de virtuozitate și de cantilenă. Spun toate acestea, pentru că Georgeta-Ioana Iordache este o violonistă cu largi și reale disponibilități tehnice și interpretative, este fremătătoare, fermă, inteligentă și în mod volitiv și în mod mental. Georgeta-Ioana Iordache are 20 de ani. Studiază vioara de la 6 ani
Tinere?e ?i adev?r by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84211_a_85536]
-
se poate mândri. Venit din partea celui mai redutabil specialist, verdictul e dincolo de îndoială. Dar și, ca să zic așa, materia e dincolo de limitările de gen. Uneori (ca atunci când i se adresează, onctuos, oniricului Dimov sau dimovianului Foarță), Brumaru rămâne poet, improvizând cantilene. Alteori e critic literar, îndrăgostit până peste cap de ruși (Raicu e beneficiarul numărul unu al acestei ipostaze) asupra cărora pune întrebări fundamentale. De ce, de pildă, în Dostoievski, mai toate personajele locuiesc la același etaj patru? De ce, la același, inventarul
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
Mai multe poeme deapănă visul poetului cu Tatăl mort care se întoarce spre Fiu, edificându-se astfel o amplă metaforă a metamorfozei, a transubstanțierii și continuității. Versurile lui Gheorghe Izbășescu, fie că e vorba de aventuroase incursiuni spirituale, fie de cantilene metafizice, au un violent parfum gotic și un mesaj profetic nostradamic: "O oglindă de cianură în care să-mi potrivesc/ fapta după cuvânt, un cerc pe dâra copilăriei./ Ca inocența să nu-și întrerupă descântecul/ din căni de cositor,/ oricâte
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din 1970 poeta trăiește în Franța) alimentează, la rândul său, stările nostalgice, concretizate în volumul Poèmes en exil. Poeme în exil / Versiuni fraco-române (Editura Gutenberg, 1994), în legătură cu care Mioara Cremene
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cu aer confinat ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe drum verde înverzit,/ vine draga.// S-o petrec pe cea plecînd/ Pe drum alb?/ S-o-ntîlnesc pe cea venind/ Pe drum verde?// Două drumuri strîns, în tot, / Alb și verde
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Ștefănescu. Concertul lui Carmen Petra Basacopol are o alcătuire quasi tradițională în trei mișcări: Quasi Adagio. Molto rubato . Allegro giusto Andante malincolico Allegro risoluto Procedeele de atac neconvenționale sunt folosite cu economie, astfel că flautul își păstrează vocea intactă. Recitativele, cantilenele și cadențele sunt mijloace de exprimare a ideilor, speranțelor, gândurilor, sunt suspine, zâmbete, cuvinte timbrate. Așa cum a declarat compozitoarea în notele de program „reveria meditativă” și exuberanța sunt cei doi poli ai acestui concert. În cea de a doua seară
Concertul pentru flaut ?i orchestr? by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/83939_a_85264]
-
Ion Biberi, Ada Orleanu, Vasile Netea, Mioara Minulescu, Pavel Chihaia, Petru Creția, Dinu și Cornelia Pillat. O lume apusă. însăși înșirarea acestor nume (în bună parte, am avut bucuria a-i cunoaște și noi pe purtătorii lor) sună ca o cantilenă melancolică. Vom reveni, poate altă dată, asupra acestui expresiv album de familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
pline de sevă, contraste ritmico- Aurel Stroe armonico-timbrale și anvergură conceptuală: 3 Piese pastorale pentru flaut, pian și percuție de Aurel Stroe - o alternare de forță primitivă și puritate aurorală, atemporală, cu incrustații de joc popular, colinde din folclorul copiilor, cantilene modal-exotice, cu treceri rapide de la flautul traversier, la flautul-bas și la piccolă, fără însă ca omogenitatea și substanța discursului să aibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”, de Anatol Vieru - o melopee tristă, desfășurată pe fondul straniu al
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Parma, Italia și chestii?!... Doamne, ce le mai aranjează Prealuminatul! Parmi! Mai e doar un pas pân'la Veneția, doamnă. Gondole, canțoane, mandolinate, pizza, o sole mio, oh... Pfăi, mamă! Îți dai seama, doamna Parmi? O cină la Veneția, chitară, cantilene, cantate, Verdi, Capello... A, pardon: Capello ăsta nu e ceva pe la fotbal? Mă rog, nu mă prea pricep la chestii din astea, da' va fi o... un... Că nici nu știu cum să-i zic... Parmi - ce nume predestinat, draga mea, doamnă
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
în 1872 la București, a fost președinte al Societății Scriitorilor Români. A cultivat epigrama (este cel mai cunoscut creator autohton în domeniu) și forme fixe de poezie și s-a bucurat de o mare popularitate ca autor de romanțe, lieduri, cantilene, serenade și madrigaluri. JOI, 2 DECEMBRIE NAPOLEON BONAPARTE - ÎMPĂRAT În urmă cu două secole, Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat al Franței (1804-1814 și 1815). A abdicat de două ori - în 1814, după invadarea Franței de către armatele Austriei, Angliei, Prusiei
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-am întrebat profesorii congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua gerunziilor, a jocului fonic dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămâiet și nemângâiet, dintre „covorul moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde-i neaua iernii, azi?” sau „Răspunsul, Prințe,-i o perena / Și-amară întrebare-n van, / Că în această cantilena: / Ci unde-i neaua de azi-an?” Apropo de geniul de traducător al lui Șerban Foarță: ați citit traducerea din franceză a românului Evgheni Sokolov ?) Și volumul continua cu traduceri din poeții la care apare motivul „ubi sunt”, de la mai puțin
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
de obârșie, leagănul credinței ortodoxe, pe care l-au cântat poeții și l-au zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte douăzeci de ani, reprezentând trei cantilene, trei trude de viață: Crucea de tortură a copilăriei, Purgatoriul unui proscris și Edenul mecenatului nestăpânit, grație privilegiului de a nu fi trădat încă de memoria, suspectată uneori de un refugiu în adulter. Vila în care am copilărit primii ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sonate pentru pian solist față de 10 pentru vioară și pian și 5 pentru violoncel și pian), ci mai ales din concepția sa revoluționară asupra posibilităților de expresie ale instrumentului cu claviatură, capabil să redea amploarea armonico-polifonică a masei simfonice, precum și cantilena instrumentelor melodice. Pianist genial, Beethoven a contribuit la perfecționarea tehnică a pianului, colaborând strâns cu tehnicienii și constructorii de instrumente din vremea sa. Prin ceea ce a conceput el pentru pian, splendidele sale sonate, el a pus bazele unui nou stil
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cu o sticlă de vin În brațe. Ah, Doamne-Dumnezeule, de ce visez acest prun? Prin Îngustimea unei aripi sau prin desfrâul vreunei idei despre POEZIE și moarte Îmi apare EL-negriciosul și preadulcele meu de prieten, amândoi slugi la vreo neisprăvita de cantilena: ,,Ochii doar sunt fulgere Semnul firilor rebele Lacrima În curgere Sparge timpu-n cer cu stele Nourii cu țipete Înnoptează teama-n sine-mi Lângă ani la scripete Nu se mai zărește nimeni” ...Trage-mă dara spre numele tău și Îngăduie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut ca Într-un sipet, gata să se deschidă În creație. În Hokma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]