1,194 matches
-
è appunto colto în un solo impercettibile istante, în cui Dio ha sofferto îl mistero della sua necessità di oltrepassare l'apparente inaccessibile angoscia, al fine di vincerla a dispetto del pericolo della debolezza di essersi potuto rivelare politicamente, come capo per îl dominio della storia e sul mondo. Piuttosto è nella salvezza del dolore che Gesù manifestă e dis-vela tutta la sua bellezza di essere Figlio di Dio, bellezza solo apparentemente e momentaneamente sconfitta dalla morte, bellezza però che risorge
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl lungo e periglioso tempo della navigazione în dialoghi e novelle 20. A parte Disdemona, tutti i personaggi sono nella novella designați con epiteti generici: îl CapitanoMoro (colui che diverrà Othello), l'Alfieri (îl futuro Iago), sua moglie (Emilia), îl Capo di Squadra (poi Michael Cassio); anche qui la donna è vittima della gelosia del marito, subornato dall'insinuazione dell'Alfieri che la moglie lo tradisca con îl Capo di Squadra; mă a distinguerla dal futuro sviluppo tragico è îl dettaglio
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che diverrà Othello), l'Alfieri (îl futuro Iago), sua moglie (Emilia), îl Capo di Squadra (poi Michael Cassio); anche qui la donna è vittima della gelosia del marito, subornato dall'insinuazione dell'Alfieri che la moglie lo tradisca con îl Capo di Squadra; mă a distinguerla dal futuro sviluppo tragico è îl dettaglio che sia qui lo stesso Alfieri a sopprimerla materialmente, con la complicità solo passiva del Moro, îl quale del resto non și suicida, come nella tragedia, mă è
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
credulità (altro blasone negativo ascritto ai mori27), șu cui fanno levă le trame dell' Alfieri. Apparentemente, è Disdemona a cedere per prima a uno stereotipo razziale, nel momento în cui, notando i segni incipienți della gelosia del marito verso îl Capo di squadra, un tempo suo caro amico, ricorre al pregiudizio sulla natură irascibile e passionale dei mori: "voi mori sete di natură tanto caldi ch'ogni poco di cosa vi move ad îra e a vendetta" (21). Eppure, la successiva
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
risorsa aggiuntiva: îl tipografo che "în quanto parte cosciente della classe operaia și rifiuterà di stampare îl testo incriminato 11". Îl passo successivo è la censura amichevole - che come dice Kis - rappresenta îl passaggio dalla censura all'autocensura: "îl redattore capo, anche lui uomo di lettere, vi consiglia per îl vostro bene, di togliere dal libro alcuni passi o verși 12". Gli amici, come îl redattore capo, non esiteranno a utilizzare îl ricatto morale per convincervi: dalla vostra autocensura dipenderà anche
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
amichevole - che come dice Kis - rappresenta îl passaggio dalla censura all'autocensura: "îl redattore capo, anche lui uomo di lettere, vi consiglia per îl vostro bene, di togliere dal libro alcuni passi o verși 12". Gli amici, come îl redattore capo, non esiteranno a utilizzare îl ricatto morale per convincervi: dalla vostra autocensura dipenderà anche îl loro destino. Kiš arriva a definire la censura come semplicemente la manifestazione esteriore di quella "malattia cronică che și sviluppa parallelamente a essa - l'autocensura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
călătorului ce ia autobuzul de la gară pentru a ajunge, după o bună jumătate de oră de drum, pe platoul unde se desfășoară semicircular castelul și acareturile sale - culminează cu un peisaj înrudit cu decorurile unui film de epocă, eventual de capă și spadă dar și de plăceri cinegetice și mondene, care ne trimit cu gîndul la tablourile unui Watteau, la scene în care aparenta veselie a nobililor convivi la serbările pastorale și cîmpenești sunt umbrite de o vagă melancolie. Sentimentul este
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
În ceea ce mă privește, îmi recunosc alergia la "stilul Malvina Urșianu" și îmi asum incapacitatea de a-mi depăși, probabil, o anumită incompatibilitate structurală cu acest stil. Ce lume veselă mi s-a părut, în consecință, un film fals, da capo al fine, o "poză" de o prețiozitate enervantă și ridicolă. Povestea unei respectabile doamne doctor (aristocrate), fără vîrstă, care rămîne însărcinată cu un mult mai june pictor avangardist, după ce îi face toate analizele, din care reiese că individul e sănătos
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
nu e ca în Dumas, ci ca în Dostoievski. Și dacă e o mare păcăleală? Zi de zi îți dai seama că, de fapt, în aventura acestei lumi, unii sînt buni și alții sînt răi, exact ca-n romanele de capă și spadă și chiar tertipurile pe care le folosesc sînt aceleași. Concluzia ar trebui refolmulată așa: omul e ca în Dumas, dar pedeapsa și răsplata sînt, în imediat, ca-n Dostoievski. Nu e de mirare că bătrînul Maiorescu nu mai
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu se mișcă de la pian până când părinții veniră să le spună noapte bună, și că să nu mai stea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pesedeului și ale președintelui său, acum și pururea. Prim-solistă a ansamblului de muzică nouă, CURS, doamna Mungiu a prezentat în premieră absolută după anul 2000, Oratoriul „Scăderea-n sondaj” în mi minor, opus 57*) pentru fluier, creație dedicată da capo al co(a)da PSD-ului. Drept urmare, Dan Matei Agathon, Octav Cozmâncă și încă vreo câțiva au interpretat în grup Aria calomniei pe o temă de casă de Adrian Năstase - primă audiție. Urmează procesul. În virtutea frumoaselor noastre tradiții, domnul ministru
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
în ordinea finală. Tot ce ni se prezintă ca idee fertilă trebuie notat și dezvoltat pe loc. Există momente de inspirație, care se cer pîndite și valorificate optim. Produsul final va dobîndi mai multă prospețime decît un text scris da capo al fine. Iar presupusul "plan" va fi gata numai odată cu terminarea lucrării. G. R.: Iată că ne apropiem și noi de sfîrșit. Există vreo întrebare pe care ai fi vrut să ți-o pun și pe care nu ți-am
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
semnificative, turnirul d-sale cuprinzîndu-i pe seniorii Alexandru George, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, ca și pe tînărul Daniel Cristea-Enache, cărora le aplică lovituri cu toată energia ilustră de care dispune... Dar ceea ce ar părea o fanfaronadă, un pitoresc spectacol de capă și spadă se arată a fi stratul superficial (costumația) unei pe cît de interesante pe atît de perseverente acțiuni critice. Infatigabilul Marin Mincu are dreptate să afirme despre sine cel puțin că nu dezertează "nici o clipă de la veghea critică". Pururi
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
sub blănuri (vorba vine). Cei cîțiva bănuți lăsați după plac, dar obligatoriu, garderobierei erau singurul tarif de intrare. La Gaudeamus, unde anul acesta intrarea a fost liberă, ar fi trebuit să semeni cu eroul acela dintr-un roman franțuzesc de capă și spadă, scris cu prea mare viteză de Dumas însuși, dacă-mi amintesc bine, un personaj pozitiv cu cîte o sabie în fiecare mînă și un adversar în fiecare sabie, care, cu mîna rămasă, îl doboară pe al treilea atacator
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Clark & Pougnaud vs. Edward Hopper Marius Chivu Edward Hopper (1882-1967) este unul dintre primii pictori americani importanți ai secolului XX recunoscut pe plan mondial. A studiat la Paris, a avut un atelier în New York și mergea des la Cape Cod în Massachusetts. A trăit discret alături de Josephine, soția lui, de asemenea pictoriță, cea care l-a încurajat și i-a susținut prima expoziție în 1923. Dacă nu cumva mă înșel, reproduceri din picturile sale au intrat pe piața românească
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman in sun (aici apare și singurul nud feminine pictat de el) și Sun empty room. Peisajele lui Hopper, deopotrivă realiste și bizare, majoritatea reprezentate de casele, clădirile și împrejurimile de la Cape Cod, unde rareori apare și câte un personaj, creează aceeași stare de încremenire, de liniște, de transă a melancoliei. Lumina soarelui de vară e caldă și puternică, momentul zilei e după-amiază, ziua duminică, iar oamenii undeva retrași. Titlurile tablourilor creează
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
vară e caldă și puternică, momentul zilei e după-amiază, ziua duminică, iar oamenii undeva retrași. Titlurile tablourilor creează singure această atmosferă de toropeală dar și de neliniște (interioară), de însorit și insolit: Early sunday, Sunday, Story sunlight, City sunlight, Sunlight, Cape Cod afternoon, Summertime ș.a. Pe 19 iulie 2000, la Maison Européenne de la Photographie, a avut loc prima expoziție Clark&Pougnaud, intitulată Hommage ŕ Edward Hopper. El, Christophe Clark, fotograf, s-a născut în 1963 la Paris, într-o famile de
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
semn de liberalizare (anii 60 cu apariția mandatarilor, reapariția țigărilor și a băuturilor occidentale în restaurante, concertele efectuate la București de nume de legendă ale show-biz-ului Yves Montand, Gilbert Bécaud, Cliff Richard, Louis Armstrong noul avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată de Dan Ciachir în două fraze de scriitor mare: Nu trecuseră opt ani de cînd, deasupra unei statui înălțate pe un soclu înalt, se
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
dumneavoastră creatoare este puterea productivă orientată spre exterior, o exaltare a psihicului ce tinde în chip imperios către expresia poetică. Din aproape orice cronică faceți o ars combinatoria, un joc al sensibilității ordonat prin inteligență datorită neîntreruptei reluări d-a capo a viziunii asupra unei realități mai profunde decît aceea pe care ne-o oferă inteligența însăși, participantă mai mult decît aceasta la viața concretă, la o evoluție mereu inedită și permanent inventivă, care constituie caracterul ireductibil și irațional al cronicarului
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
baci cu miorițele lor cu tot. - Cum adică, să fim un popor fără măcar un guru ? m-am revoltat. Și începusem să privim lehămetiți la toate emisiunile de televiziune; pentru că toate ni se păreau insipide, majoritatea fiind - gândeam noi - de la capo la coadă, însăilări ale unora care, cum bine le-a zis domnul Președinte Traian Băsescu, erau niște inși "de-o submediocritate incredibilă". Consideram fără nici un pic de jenă că totul era pierdut, iar prietenul a zis că, poate, n-ar
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
Ce caută un canadian În România de două trei ori pe an? Este România «țară de trăit, sau e țară de murit ?, cum se Întreba poetul Cezar Ivănescu. Veți afla, dacă veți avea răbdare să citiți „da capo al fine” aceste rânduri. Am mai povestit cât de greu este de trecut oceanul și o parte din Europa de vest pentru a ajunge În România și Înapoi În Canada cu alte ocazii, deci nu Îi voi mai plictisi pe
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
întreaga societate. Trebue însă să ne păstrăm calmul și curajul, o să mai vină odată și vremuri mai bune! Cert este că toți am devenit oameni săraci, temeliile au fost complect sdruncinate, e un fapt împlinit și deci o luăm da capo. Despre isprăvile mele, proiecte și realizări, consultă te rog pe Lizette. Te rog acum din tot sufletul, mai scrie-mi, n’ai idee ce bucurie e pentru mine, care sunt astăzi atât de stingher, să primesc vești de la acei cari
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
a se putea interpreta în alt mod situația, de a se crede cumva că e un malantandu, eventual " se va trece neăntârziat la execuția stipulată în Jus gladis, fie cu concesiile avute în vedere, fie că nu, după caz... Un capo nu poate niciodată să înfunde adversaul său... Cuvinte sibilinice păstrându-și ascuns înțelesul chiar și redate în luminsicenta franceză originală a lui Monsieur Lancelot: Un capo ne peut jamais mettre son adversaire dedans... Lingviști de seamă studiază încă propoziția, întorcând
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
Jus gladis, fie cu concesiile avute în vedere, fie că nu, după caz... Un capo nu poate niciodată să înfunde adversaul său... Cuvinte sibilinice păstrându-și ascuns înțelesul chiar și redate în luminsicenta franceză originală a lui Monsieur Lancelot: Un capo ne peut jamais mettre son adversaire dedans... Lingviști de seamă studiază încă propoziția, întorcând-o pe toate părțile, și încă nu s-a ajuns la un rezultat cât de cât rezonabil... Același copist, care se amestecă impertinent în toate, susține
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]