222,545 matches
-
Sosim în Westbahnhof cu grupul: trei băieți, două fete și o doamnă cu pălărie. însoțitorul vagonului de dormit îmi dă jos bagajele și mă întreabă într-un autentic dialect ,wianerisch" dacă toți tinerii ăștia frumoși sînt nepoții mei. Dau din cap aprobativ. Cască ochii mari, zîmbește, zîmbește strîmb, făcîndu-se că mă crede, și intră în vorbă cu altcineva. Domnul în negru care ne așteaptă pe peron cu cartonul pe piept pe care scrie Ambasada română are o față încremenită - e rigid
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful capului în creierii Munților adolescenței mele, lună plină delicată, ușor neclară și poteca lăsată în mare, ca o chemare, crai nou și tainele Nilului, lună ștearsă și diformă, stîlcită de creștere și de urîciunea oamenilor de aici, de aiurea, de pe pămînt
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
ei, transformându-i geneza în mister, timpul acela - fie el și doar de o sută de ani - menit să mă despartă ontologic de un personaj pe care de-acum nu-l mai puteam privi decât așa cum privești turnurile catedralelor, cu capul răsturnat pe spate, dispăruse în cazul lui Vargas Llosa. Autorul Sfârșitului lumii - și acesta era lucrul pe care, cu o uimire copilărească, nu reușeam să-l înțeleg nicicum - putea fi zărit la o adică undeva, pe o stradă din Paris
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
garaj și îl împușcă. Elemente secundare ar fi (cronologia faptelor e, până în clipa de față, incertă): stăpânul casei a sunat la Poliție, apoi între el și hoț a avut loc o mică luptă, în timpul căreia pușca s-a descărcat în capul intrusului. Prin urmare, ar fi vorba mai degrabă de-un accident decât de-o execuție. Din punctul de vedere al lucrurilor pe care vreau să le discut aici, toate acestea sunt secundare. Ce mă interesează e statutul proprietății. Mai precis
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
proprietatea, adică dreptul unui individ anume asupra unui obiect, serviciu sau acțiune, când trei sferturi de veac de mancurtizare te-au învățat că tu ești stăpânul a tot ce mișcă sub privirea-ți de vultur? Cum să-ți intre în cap că există limite în poftele și abuzurile tale, când ai fost învățat de mic s-o iei ,spre comunism, în zbor?" Cum să accepți teroarea nesomnului și a muncii până dincolo de limita puterilor, când ai fost dresat să ,ți se
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
aer suficient: ,o fi el irlandez (sau ce-o fi fost), dar sigur are și ceva sînge evreiesc în vene", sau, variantă, în cazul în care genealogia respectivului nu lăsa loc de interpretări, ,...dar trebuie să fi avut și vreun cap de evreu prin preajmă". Eu însumi am cunoscut evrei de toate felurile: inteligenți, spirituali, sclipitori, plini de umor, generoși, zgîrciți, oportuniști, resentimentari, deschiși spre dialog, chiar și în chestiuni foarte delicate, sau incapabili să treacă dincolo de anumite șabloane de gîndire
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
o asemenea experiență? Și totuși Coelho l-a refuzat pe Gigi Becali, mai și spunînd, pentru cine are urechi de auzit, că el nu-și poate alege fanii. Cu alte cuvinte, și că nu el e răspunzător de fantasmele din capul lui Gigi. Acest refuz, care i-a mulțumit pe cititorii săi mai cu pretenții, l-a lipsit însă pe Coelho de experiența unică de a vedea în ce măsură Războinicul luminii, care se crede Becali, are vreo legătură cu propriul său personaj
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia incomodat, întreaga casă se orienta după tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
opacități și deraieri sunt persiflate chiar dacă nu țipător. Să ne gândim la vicisitudinile eroilor din romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului itinerar. T.M. nu poate să nu fie caustic, el zâmbește mereu malițios și nu admite în ruptul capului să pretindă pentru el în narațiune un regim preferențial. Cu atât mai eclatant se spovedește în jurnal, unde apare stinghereala în traiul conjugal deoarece e conștient că nu se poate dărui integral sentimentului, că nu e la înălțimea misiunii de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
din temelii de un traumatism foarte puternic, un adevărat cutremur interior. Oricum, scrie autorul ,îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a se face de râs. Octavian Paler se întreabă, pe bună dreptate, dacă e vorba aici, despre o
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat o pîine bună rezistînd prin cultură (un adevărat sport național) și care își va juca și dincolo de mormînt șansa de a se universaliza, fără să-i treacă vreodată prin cap să-și ceară scuze în public pentru contraperformanțele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alți conaționali să-i ia pîinea asta de la gură, intrînd pe filiera traducerilor. E notoriu faptul că și-n
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
Bărbatul și-a consultat ceasul. ,Nouă trecute. Suntem deja în întârziere. Publicul a devenit nerăbdător. Teatrul mi se pare un adevărat butoi de pulbere. Vă rog, dragă domnule, nu aprindeți nici un chibrit. Înțelegeți ce vreau să spun?" Am făcut din cap semn că da, dar n-am promis nimic. Ascuns după cortina cam jerpelită dintr-o parte a scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
mesaje telepatice cu o bună parte din auditoriu.) De la galerie a izbucnit deodată un strigăt care m-a surprins: ,Trăiască Luis Carlos Prestes!"(revoluționar brazilian, n.n.). O voce de la balcon a replicat: ,Provocare! Provocare!" Și a început învălmășeala. La parter capetele se întorceau dintr-o parte într-alta, înapoi, în sus... Polițiștii verzi se agitau, zăpăciți. Urale, huiduieli se încrucișau în atmosfera înfierbântată. În mijlocul scenei goale eu așteptam, cu mâinile în buzunare, cu un calm care mă mira chiar pe mine
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Dar să nu uităm ce ticăloșie s-a făcut aici, în nobila așezare. Pe vremuri, vizitasem una din aceste case superbe, locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
autorul subtitlurilor începe să îți povestească cum un elan a mușcat-o pe verișoara lui în timp ce ea încerca să își scrie inițialele pe blana animalului... Orice idei ați fi avut despre Evul Mediu, acest film vi le va da peste cap. Pentru început, regele Arthur nu deține un cal, ci se preface a țopăi ecvestru în timp ce slujitorul său izbește două nuci de cocos pentru a sugera zgomotul copitelor de cal. Mai mult, în concepția celor de la Monty Python, existau un soi
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
amărînd periodic viața băștinașilor. Cînd primarul Demetrescu a adîncit albia Dîmboviței și a scos din sălbăticie lacurile de pe margine, au fost voci care au protestat, fiindcă se pierdea poezia Bucureștiului. Pentru criticii intrepridului primar, acesta nu trebuie să-și bată capul cu inundațiile, deoarece ele făceau parte din viața orașului. Demetrescu avea planuri pentru întreg orașul. N-a fost reales din motive politice. La vremea lui, Demetrescu a făcut un fel de revoluție în urbanizarea Bucureștiului. Și asta fără marile mijloace
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
televizat, nu am înțeles exact despre ce și cine este vorba. De ce nu sunteți atent comparându-l pe Benito Mussolini cu domnul Traian Băsescu și, prin extensie, România cu Republica de la Salo? Pe de altă parte, cu atâtea moțiuni pe cap, e și oarecum scuzabil... Anonim, herghelia de la Mangalia. Total greșit și tendențios. Președintele României, domnul Traian Băsescu nu a spus niciodată la televiziune că ,sare peste cal", ci a recunoscut cu modestie și sinceritate că ,sărea gardul la restaurant" când
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
au un fel de dispreț față de ceea ce numim ,în aer liber" sau ,la lumina zilei". Cred că nici oamenii nu le plac prea mult pentru că fiecare om e un potențial cititor și ei nu vor să recunoască nici în ruptul capului că de fapt scriu pentru un cititor, că nici nu pot exista fără el. îmi amintesc de Villach, acolo pe malul Dravei cea veșnic verde, m-am oprit să văd laboratorul întunecat și tainic al lui Paracelsus și, cu cît
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
cititori virtuali și numai așa puteam să scriu și scriam. Da, domnilor, noi poeții sîntem de fapt niște fecundători, un fel de tăurași de montă cu pedigri. îi considerăm cantități neglijabile pe cititori, dar sîntem gata să ne dăm peste cap, să ne punem tichia de claun cu clopoțel ca ei să ne audă, să ne accepte invitația, să ne vină în pat, să se iubească cu noi și, în cele din urmă să ne mai facă și copii. Avem vocație
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
ani devine o persoană vie, începe să trăiască de la această vârstă. LVR: Aveți nevoie de condiții speciale pentru a scrie? Unde scrieți, de regulă? MP: Scriu oriunde, de regulă dimineața. Hemingway zicea că: ,singurul loc în care poți scrie e capul tău". Scriu așadar în capul meu, fără să-mi pese unde mă aflu. LVR: Credeți că vocea scriitorului este auzită în societate în momentul de față? MP: Habar n-am, nu citesc articolele care se scriu despre romanele mele și
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
începe să trăiască de la această vârstă. LVR: Aveți nevoie de condiții speciale pentru a scrie? Unde scrieți, de regulă? MP: Scriu oriunde, de regulă dimineața. Hemingway zicea că: ,singurul loc în care poți scrie e capul tău". Scriu așadar în capul meu, fără să-mi pese unde mă aflu. LVR: Credeți că vocea scriitorului este auzită în societate în momentul de față? MP: Habar n-am, nu citesc articolele care se scriu despre romanele mele și acest aspect nu mă interesează
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
în germană și acum iată, și în română.Cum funcționează mecanismul elaborării lor în cele două limbi? H.M: Funcționează așa cum funcționează mecanismul scrisului. Diferența este următoarea: cuvintele sunt tăiate din reviste și ele ,există" ca material, nu vin ,din cap" ci le am în fața ochilor. Dar pînă la urmă tot trebuie să fac o alegere între ce iau în considerare și ce nu, după aceea textul își caută drumul lui, sunt cuvinte pe care le iau, apoi le scot,fiindcă
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
eu însămi. Eu n-aș putea să scriu în limba română dar, cu cuvintele ,de-a gata", merge... R.B.: Ați reușit de minune, a fost pentru toți o mare surpriză . Acest joc literar în care textul ,își face uneori de cap" o ,ia razna" înseamnă și o relaxare literară sau dimpotrivă, implică o concentrare, un travaliu intens? H.M.: Nu este o relaxare în sensul curent al termenului.Este un fel de a mă juca pentru că știu că este un lucru singular
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
care au definit specia și i-au conturat destinul, cum ar fi creativitatea, funcțiile imaginarului, meditația existențial-artistică și cercetarea specifică asupra formei, recluziunea în spațiul securizat al atelierului, în evidenta lui simbolistică matricială, travaliul tenace și manifestarea discretă, au devenit capete de acuzare și etape cu o eficiență garantată în ceremonialul lent al sinuciderii publice. într-un asemenea scenariu, sfidînd toate adversitățile clipei și urmărind, cu o fascinație romantică, mirajele unei alte realități, transmundane și incoruptibile, s-a instalat și pictorul
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
o mină (postmodernă, voi elabora pe temă ceva mai încolo) de aur, iar manipularea lui cinematografică e ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat la compoziția cadrelor. Foarte reușită mișcarea operatorului prin care, într-un singur cadru, dă imaginea peste cap, sugerând astfel lumea comunistă cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]