179 matches
-
Adunării Elective din Moldova, pledează pentru alegerea ca domnitor a colonelului Alexandru Ioan Cuza, declarând: „După una sută cincizeci și patru de ani de dureri, de umiliri și de degradație națională, Moldova a intrat în vechiul său drept consfințit prin Capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pre capul său, pre Domnul. (...) Alegându-te pe Tine Domn în țara noastră, noi am vroit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă - om nou”. Membru al Comisiei Centrale de la
Mihail Kogălniceanu: un ctitor al României moderne by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296315_a_297644]
-
său. Se spune că armata rusă s-a afundat într-o asemenea orgie, încît nici nu a observat apropierea armatei de peste două sute de mii de oameni a marelui vezir Ahmet. După trei zile de luptă, Petru I a obținut o capitulație destul de onorabilă care i-a permis să se retragă peste Nistru cu еще сu arme, drapele și voluntarii moldoveni care i s-au alăturat. Astfel, Dimitrie Cantemir, în loc să-și termine zilele tras în țeapă sau decapitat în fața Seraiului din Stambul
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
noi cartiere în afara zidurilor Yaffei - Abu Kabir ,Manshiye etc ,s-a dezvoltat cultura portocalilor și a lămâilor, care au făcut faima Yaffei. La acest renume a contribuit și marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din colonia Sarona . Noul regim al capitulațiilor a permis îmbunătățirea traficului dintre Europa și Palestina , inclusiv portul Jaffa. În aria actuală a orașului Tel Aviv , în Yaffa și în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
adresate Porții sau autorităților Imperiului Habsburgic, cea mai mare parte a lor cereau intervenția Rusiei. În timp ce reclamațiile vizau cazuri reale sau imaginare de corupție politică sau de abuzuri, petițiile erau ilustrarea conservatorismului semnatarilor. Boierii aveau tendința să facă referiri la "Capitulațiile" semnate de cele două principate cu otomanii, cerând respectarea drepturilor sau repunerea în drepturile care le erau garantate prin acele acte. Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradițiilor locale, făcându-se simțite
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
formă care respectă legile de formare a cuvintelor grecești din cele latine. Definiția clasică dată dediticilor este aceea că “erau indivizi sau comunități care s-au opus poporului roman cu armele și, fiind supuși, au capitulat fără condiții” (după Gaius). Capitulația se transforma într-o relație juridică durabilă, dediti devenind în generațiile următoare dediticii, în cazul în care situația lor nu era reglementată printr-un tratat. Tot după Gaius, condiția lor juridică în cadrul imperiului este prezentată, drept cea mai de jos
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
acestei categorii juridice. Peregrinii deditici, asemănați de istoric cu liberții Aeliani nu aparțineau nici unui civitas determinate. Dar, după analizele istoricilor, s-a ajuns la concluzia că peregrinii deditici conține o contradicție, deoarece dediticiae erau numite în general populațiile aflate după capitulație armată, în stare de supunere necondiționată, expuse voinței discreționare a învingătorului, o stare în care vechile relații politico-juridice din interiorul comunității au fost anihilate sau suspendate. Istoric s-a dovedit ca aceste situații nu se permanentizau, fiind o etapă de
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
al XIX-lea trăiau la Yaffa circa 5000 de locuitori - ,arabi musulmani, creștini de diferite rituri (catolici, greci ortodocși, maroniți,etc) , precum și 400 evrei, marea majoritate a acestora sefarzi (320 în 1872). După anul 1840 este reafirmat regimul așa numitelor capitulații prin care puterile europene creștine primesc de la sultanul otoman privilegii comerciale și juridice pentru cetățenii lor veniți în Țara Sfântă. Crește în acest fel influența consulatelor străine și a capilor diverselor biserici în țară, inclusiv la Yaffa, și capătă amploare
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
8000 evrei. In Tel Aviv locuiesc o mie de evrei. În Yaffa sunt încartiruiți un număr de ofițeri otomani ,între care Mustafa Kemal, care în viitor va fi cunoscut ca fondatorul Turciei moderne , Atatürk. În septembrie 1914 este abolit regimul capitulațiilor și consulii din Yaffa își pierd puterile extra- teritoriale. Mulți evrei , având cetățenii străine, se trezesc fără drepturi și considerați supuși ai unor puteri dușmane. La 17 decembrie 1914 guvernatorul Yaffei,Baha ed Din , de origine arab beduin, ia ,din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
ea însăși cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenția de la Akkerman (în 1826) și tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei și Țării Românești, plasându-se prin capitulație sub suzeranitatea Înaltei Porți, și Rusia garantând prosperitatea lor, își vor păstra toate privilegiile și imunitățile...”" După care, același Karl Marx nu uită să menționeze ceva mai jos că aceste provincii "„s-au veștejit la umbra protecției ruse...”". După 1837
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
acest teritoriu (acțiune executată sub mandatul Ligii Națiunilor pentru crearea uni „refugiu sigur” pentru populația creștină maronită) din regiunea levantină. Maroniții au primit dreptul la autonomie și și-au câștigat independența în 1943. Intervenția franceză în favoarea maroniților a început în cadrul capitulațiilor Imperiului Otoman, înțelegeri făcute de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XIX-lea. În 1866, când Youssef Karam a condus o rebeliune a maroniților în regiunea muntoasă a Libanului, francezii au recurs la amenințări armate, trimițând în zonă
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
1920. Prin eforturile Organizației Sioniste, acest protectorat nu a fost niciodată proclamat, fiind preferat repartizarea întregului teritoriu Mandatului britanic. Mandatul a fost un instrument legal și administrativ, nu un teritoriu geografic. Jurisdicția teritorială a mandatului putea fi schimbată prin tratate, capitulații, concesiuni sau alte mijloace legale. Pentru un observator neavizat, părea că frontiera mandatului britanic pentru Palestina trebuia extinsă până la frontiera apuseană a mandatului Mesopotamiei. De fapt, regiunea de la est de linia Damasc-hamma-Aleppo, (inclusiv cea mai mare parte a Transiordaniei) fusese
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Roman și Imperiul Otoman a dus la semnarea Tratatului de la Belgrad în septembrie 1739, care a favorizat Imperiul Otoman, aliatul tradițional al francezilor împotriva habsburgilor încă de la începutul secolului al XVI-lea. Ca urmare, în 1740 Imperiul Otoman a reînnoit capitulațiile franceze, moment care a marcat supremația comercială franceză în Orientul Mijlociu. Cu aceste succese, prestigiul lui Ludovic al XV-lea a atins cel mai înalt punct. În 1740, moartea împăratului Carol al VI-lea și succesiunea fiicei sale Maria Theresa a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
cotitură politică importantă în situația evreilor, după ce amestecul Franței și al Marii Britanii în reprimarea revoltei egiptene a obligat regimul turc să-și amelioreze atitudinea față de supușii de pe cuprinsul imperiului. Sultanul a fost nevoit să instituie reforme constituționale, incluzând așa numitele capitulații, acorduri cu puteri europene asupra drepturilor cetățenilor acestora pe teritoriul Imperiului Otoman. Capitulațiile au contribuit la întărirea statutului evreilor supuși ai Imperiului Rus, ai Imperiului Austriac si ai Marii Britanii și au avut un efect benefic asupra întregii colectivități evreiesti - Ishuv
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
reprimarea revoltei egiptene a obligat regimul turc să-și amelioreze atitudinea față de supușii de pe cuprinsul imperiului. Sultanul a fost nevoit să instituie reforme constituționale, incluzând așa numitele capitulații, acorduri cu puteri europene asupra drepturilor cetățenilor acestora pe teritoriul Imperiului Otoman. Capitulațiile au contribuit la întărirea statutului evreilor supuși ai Imperiului Rus, ai Imperiului Austriac si ai Marii Britanii și au avut un efect benefic asupra întregii colectivități evreiesti - Ishuv - din Palestina. În urma ameliorării atitudinii și legislației adoptate față de supușii evrei aflați sub
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
poziții dominante în comerțul interior și în trasporturi în Macedonia, Epir, Tesalia și pe coasta de vest a Greciei centrale. Competiția dintre negustorii greci și cei străini a crescut neîncetat în condiții neavantoajoase pentru cei locali, în principal datorită sistemului „capitulațiilor”. Dacă pentru pentru cetățenii străini taxele vamale fuseseră stabilite la 3%, pentru supușii otomani acestea erau de 5%. Mai mult chiar, dacă negustorii străini plăteau aceste taxe doar la introducerea în țară a mărfurilor, rezidenții otomani erau obligați să plătească
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
și turcii otomani pentru controlul asupra Asiei de Vest, otomanii capturând Palestina în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
structurii politice și administrative otomane. Sistemul civil otoman a dispărut practic prin transferarea dreptului de ocrotire a cetățenilor nemusulmani ai imperiului, către alte state. Supușii sultanului încetau astfel să mai fie cetățeni otomani, ci deveneau supuși ai altor state prin Capitulațiile Imperiului Otoman. Astfel, Imperiul Rus a devenit ocrotitorul grupurilor ortodoxe, Franța a celor catolice, iar Regatul Unit al evreilor și altor grupuri. Rușii și britanicii s-au aflat într-o competiție pentru protectoratul asupra armenilor. Credincioșii ortodocși considerau că misionarii
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
otomane. Controlul financiar presupunea aprobarea și supervizarea bugetului național, legilor și regulamentelor fiscale cât și controlul total asupra Băncii Naționale. „Administrația Datoriei Publice Otomane” și „Datoria Publică Otomană” au fost reorganizate, fiind încadrate doar cu funcționari britanici, francezi și italieni. Capitulațiile Imperiului Otoman au fost restaurate la situația de dinainte de anul 1914. Capitulațiile au fost abolite în primul an de război de către Talaat Pașa. Controlul Aliaților s-a extins și asupra exporturilor și importurilor, a reorgazinării sistemului electoral și a sistemului
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
fiscale cât și controlul total asupra Băncii Naționale. „Administrația Datoriei Publice Otomane” și „Datoria Publică Otomană” au fost reorganizate, fiind încadrate doar cu funcționari britanici, francezi și italieni. Capitulațiile Imperiului Otoman au fost restaurate la situația de dinainte de anul 1914. Capitulațiile au fost abolite în primul an de război de către Talaat Pașa. Controlul Aliaților s-a extins și asupra exporturilor și importurilor, a reorgazinării sistemului electoral și a sistemului reprezentării proporționale ale raselor din imperiu. Imperiul Otoman a fost obligat să
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Mării Negre și ocuparea cetăților Chilia și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
rezoluției Congresului de la Sivas. Pe 28 ianuarie 1920, Parlamentul Otoman a redactat „Misak-ı Millî” (Pactul Național), pe care l-a publicat pe 12 februarie. Acest pact conținea șase principii printre care autodeterminarea, siguranța Constantinopolului, regimul libertății Strâmtorilor și abolirea sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
al II-lea, un personaj din Ducatul de Spoleto care a fugit la Bari în timpul unei răscoale. În 865, Ludovic al II-lea, probabil la presiunea Bisericii, mereu în alertă față de existența unui stat musulman în mijlocul Italiei, a emis o capitulație adresând un apel de adunare a soldaților creștini la Lucera în primăvara lui 866, pentru a ataca Bari. Din sursele contemporane nu se poate afla dacă aceastp forță a întreprins vreodată un marș asupra Bari, însă în vara aceluiași an
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
sede vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja, și se crede că ambii au fost aleși de Borja în calitate de decan pentru a-și întări poziția în fața conclavului. Restul zilei de 6 august a fost dedicată redactării și semnării capitulației conclavului, care—deși nu s-a mai păstrat—se știe că a restrâns numărul maxim de cardinali pe care putea noul papă să-i numească. S-a spus despre primul tur de scrutin, ținut la 8 august, că a avut
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]