14 matches
-
și neinvitați și chiar și puțin dezirabili, scriitori tineri și necunoscuți, dintre cei mai dezghețați. Ceilalți, timizii, rezemați de bara de alamă de la fațada dinspre Calea Victoriei, priveau cu jind pe ,maeștrii" sau edecurile literaturii, instalați pentru ceasuri întregi înaintea unui capuținer sau a unui șvarț, uneori învăluiți în fumul țigărilor, care-l făcea pe N. Iorga să creadă că le și obnubila inteligența. în aceeași vreme, după moartea lui Macedonski, nu mai dăinuiau decît cenaclurile profesorilor Mihail Dragomirescu și Eugen Lovinescu
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
din casele mamei sale din Brăila, se va fi instalat într-o cameră mobilata pe Strada Regală din capitală, petrecându-și timpul în compania scriitorilor "George Gregorian, Al. George, Cazaban, Dragoslav, Victor Eftimiu", cărora le "plătea că un Mecena cafelele, capuținerele și șvarțurile" la Terasă Oteteleșanu 59. Gheorghe Eminescu mai spunea despre fratele său că "era un boem pe langă care eroii lui Henry de Murger par simpli ucenici. Povestitor plăcut și interesant, spiritual, la curent cu toata literatura universală, a
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta de la Terasă și așteptând sau cerându-ți să-i oferi un capuținer și un corn, mâncarea lui În acea zi. Mihail Smolsky nu-i român? Mai român, poate, ca mulți dintre dumneavoastră și ca mine... [...] Același psiholog literar al viitorului va avea apoi să descurce o altă enigmă a lui Mihail Sorbul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe acel adus În fața mea vreun figurant, tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de vanilie, și cu cornurile ei calde cu nuci (un leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul, sau cu capuținerele ei vieneze cu frișcă din belșug, servite În pahare groase cu picior - produse unice și neuitate bucurește nilor de vârsta mea și din care se Înfruptau, lacome din dra goste, perechi-perechi de Îndrăgostiți veniți În acest amabil și discret loc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea mai mare lovitură tihnei, echilibrului, iar efectul pare a fi definitiv. În Bucureștii lui Carol
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
deși era sărac lipit - și s-a instalat la Cafeneaua Regală, ținută de către un evreu, Roth, mai târziu administrator al mai multor ziare. Rolul lui Manovici era să constate gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mai târziu administrator al mai multor ziare. Rolul lui Manovici era să constate gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a plin, cererea era respinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuținere pe zi. Aceste capuținere erau plătite dintr-un fond format prin cotizarea membrilor cu dare de mână, mai ales a celor cari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a plin, cererea era respinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuținere pe zi. Aceste capuținere erau plătite dintr-un fond format prin cotizarea membrilor cu dare de mână, mai ales a celor cari aveau familia în București. Din această Societate făceau parte - după cât îmi mai aduc aminte - pe lângă Chirilov, Luca Manovici
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a plin, cererea era respinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuținere pe zi. Aceste capuținere erau plătite dintr-un fond format prin cotizarea membrilor cu dare de mână, mai ales a celor cari aveau familia în București. Din această Societate făceau parte - după cât îmi mai aduc aminte - pe lângă Chirilov, Luca Manovici și cu mine, și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
lângă o fereastră cu Neue Freie Presse în mână. Însă noi eram în ședință, așa că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru studențesc foarte vesel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii publici. Azi umblase mult prin oraș, cu tramvaiul, în căutarea unui subiect bun, de la Episcopie la Sfântu Gheorghe, apoi până-n Moșilor, și de-acolo pe Bulevardul Elisabeta până la stația Cișmigiu. Din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din casele mamei sale din Brăila, se va fi instalat într-o cameră mobilata pe Strada Regală din capitală, petrecându-și timpul în compania scriitorilor "George Gregorian, Al. George, Cazaban, Dragoslav, Victor Eftimiu", cărora le "plătea că un Mecena cafelele, capuținerele și șvarțurile" la Terasă Oteteleșanu 59. Gheorghe Eminescu mai spunea despre fratele său că "era un boem pe langă care eroii lui Henry de Murger par simpli ucenici. Povestitor plăcut și interesant, spiritual, la curent cu toata literatura universală, a
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]