25 matches
-
afirmativ scrisorii prin care Constantin Brâncoveanu sonda sentimentele Porții, cerând încuviințarea pentru nunta fiului Radu cu fata lui Antioh Cantemir; ba mai mult, marele vizir punea la dispoziție și oameni care să însoțească cortegiul miresei de la Constantinopol până în Țara Românească. Capugiul Mustafa-aga, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Brâncoveanu, a ajuns la București în ziua de marți, 23 martie/4 aprilie 1714. Ales ca să nu-l înspăimânte pe Brâncoveanu, a călătorit cu pretextul că ar avea treburi la Hotin
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugen de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă pe 9/20 sau 10/21 ianuarie 1716. În timp ce Del Chiaro a indicat data din urmă, cronocile interne menționează ziua de 9 ianuarie (stil vechi). Ambasadorul englez la Constantinopol scria deja la 9 ianuarie către secretarul de
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
de atunci o garnizoană polonă care se implica deseori în diferite acțiuni politice. Astfel, în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
1774. Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 obține de la Poartă Bucovina, cu toate că domnitorul și boierii au protestat vehement. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, pe care l-a ucis la 1 octombrie 1777, spre indignarea opiniei publice europene. Profesorul și istoricul Ion Nistor, în lucrarea sa "Istoria Bucovinei" reproduce însemnările unui corespondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie
Grigore al III-lea Ghica () [Corola-website/Science/299321_a_300650]
-
cu șușotelile boierilor. Își spuneau că aveau nevoie mare să-l pârască pe vodă atotputernicei stăpâniri, acuzându-l de hainlâc. Așa că... nici mai mult, nici mai puțin, trebuia să fie ucis repede și în chinuri. Și-l imaginau deja pe capugiul trimis cu firman de mazilire. Visau la gealatul care înconjura palatul cu ienicerii, pentru ca hainul să nu aibă scăpare. Cum călăul nemilos scufunda curtea în calamandros. Cum îl prindea în iatacul doamnei, unde vodă stătea ascuns pe după zăvese. Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
iese rău. Deși rămânem măcar cu Istoria ieroglifică (și demonul tace după ce tușește cu subînțeles). REALITATEA este - tot pe cronicari e bine să te bazezi - că au vinit un capegiu de la Poartă de-o luat pe Dumitrașcu-vodă Beizade. Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor. Dar intriga de dincolo, din Muntenia, lucrătura Brâncoveanului era mare. Acesta, cu relațiile ce le avea la }arigrad, și îmbrăcase caftanul de domnie asupra Moldovei. Susținătorii lui Dimitrie se împrăștie, fug la Ieși
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
Simona Vasilache O literatură de multe soiuri însoțește, în general, răsturnarea regimului, de la "istoriile" meticuloase și reci la jurnalele cele mai pătimașe, și asta fiindcă scriitorii, chiar nefiind, de felul lor, capugii, se arată oricînd bucuroși de schimbare. Cu atît mai bucuroși de "die Wende", marea "întoarcere" de la începutul anilor '90, adevărată ve(n)detă a culturilor "eliberate". Pe marginea ei s-a teoretizat, în numele ei s-a demascat, ori pur și
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă îmbrac. — Constantine, mi-e frică, oftă Marica abia auzit. — Nu poate să fie nimic grav. Nu stă în obiceiul turcesc. Și eu m-am tot întrebat ce caută capugiul Ahmed, nu cred să l fi mazilit acum în puterea nopții, și marele logofăt ieși valvârtej pe ușă. Se oprise probabil în capul scărilor, iar din sala de jos i s-a spus ceva, că Marica își auzi soțul spunând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știut nimic. Atunci, ce știuseși? — Că Istanbulul n-are bani, că tributul de aci n-a plecat de doi ani, că marele sultan a vândut francezilor tot grâul venit pe mare de la Alexandria, că Moldova este pustiită de Sobieski și capugiul a venit să cerceteze cum să facă marele vizir să fie pace în Țara Românească și tot grâul de vânzare să ia calea către Istanbul. Știi ce s-a întâmplat astă noapte? Cafegiul dădu afirmativ din cap. — Dar că doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frunte cu Cantacuzinii la Mitropolie ca să facă alegerea așa cum spune obiceiul pământului. Au trimis boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știri i-ai trimis lui vodă Constantin prin Hamie și când? N-ar trebui să-ți spun. S-a întâmplat cu câteva zile înainte de a răposa Șerban Vodă. I-am transmis lui Hamie că marele vizir l-a trimis pe capugiu să afle dacă trebuie să-l mazilească pe Șerban Vodă. I-am arătat că în spatele sultanului stau francezii, care nu vor în Valahia un om credincios împăratului de la Viena. Și i-am mai spus că dacă i se pare potrivit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au făcut-o să-i viziteze, au primit-o nu ca pe copilul lor, ci cu alaiul cuvenit coroanei ce o purta. Constantin Vodă Duca își dorea țara întregită și curățită de năvălitori și pe când sărbătorea izgonirea armatelor regelui Sobieski, capugiul venit de la Istanbul intră în sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin când vorbea despre sine. Zâmbetul i se transformă în râs de-a binelea, când aprecie că de la domnia pe viață pe care o obținuse beiul până la dinastia ereditară era doar un pas. Mai știa Selin că la Iași un capugiu dusese firmanul de mazilire a lui Constantin Duca, cu porunca expresă chipurile din partea sultanului ca: „beiul Constantin al Moldovei să fie adus la Edirneîn lanțuri împreună cu fruntașii țării sale, asupra lor apăsând bănuiala că au avut legături tainice cu muscalii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar o foaie din catastiful visteriei. Când l-or mazili pe Constandinul Stancăi, înseamnă să cadă toți vizirii, pașalele și seraschierii padișahului? N-avea grijă, neică. Atunci când l-or mazili, dacă o să se întâmple una ca asta, or să caute capugiul și ajutoarele lui până or găsi toate hârtiile și le-or da foc, nu știi, neică, o mână spală pe alta, că doar n-o să rămâie gol în jurul sultanului. L-ai uitat pe Köprülü? Când a ajuns mare vizir, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În timp ce la Curtea din București marele divan se pregătea pentru Paște, pentru nunta beizadelei Radu, pentru sărbătorirea de la vară a celor șaizeci de ani ai lui vodă Brâncoveanu, la Istanbul, din piața Iali Kiosk pleca pe drumul Adrianopolului spre București capugiul Mustafa însoțit de doisprezece lefegii înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu, auziră cei doi prinți șoapta voievodului în timp ce-l sprijineau să se ridice. Marți, în 24 martie, sosi la București capugiul Mustafa Aga însoțit de garda sa din doisprezece oameni. — „Se duce Mustafa Aga spre Hotin și a oprit la București ca să-i dea vodă salahori pentru curățirea Prutului”, așa gândeau boierii și negustorii din oraș văzându-și de treburile lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea devenise densă și în nemișcarea clipei arcul sprâncenelor domnului se ridica în sus holbându-i globul ocular. Boierii, unii dintre ei îl priveau consternați, alții neputând să suporte spectacolul lăsară ochii în jos. Marele spătar Mihai simți cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reuși să-și plece capul și privirile în podea, se uita la nepotul său și partea dreaptă a buzei de sus începu să i se zbată spasmodic. Ca săși stăpânească clănțănitul dinților își întinse buzele a zâmbet, tocmai când privirea capugiului se oprise asupra feței sale. Turcului i se păru atât de odios zâmbetul Cantacuzinului, încât simți nevoia să se justifice. Șoptite pe un ton grav cuvintele lui nu se lăsau auzite, intrau direct în inima celor care fiind de față
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foc și sabie pământul Valahiei și să înece în sânge opoziția lor. Momentul de consternare trecuse și mulți boieri îndrăzniră să ridice glasul spunând despre Brâncoveanu că a fost domn bun și înțelept, iubitor de pace și credincios împărăției padișahului. Capugiul Mustafa, bumbașirul executor al hotărârii sultanului, oftă ușurat, știa că vociferările descarcă tensiunile mari, așa că trecu rapid la îndeplinirea practică a misiunii sale. Cu cei doisprezece oameni ai săi arestă seimenii lui Brâncoveanu și-i închise în clădirea corpului de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să aprobe o eventuală evadare, dacă nu pentru el cel puțin pentru cei trei fii ai lui, dar în zadar. Spectrul unei invazii turcești și tătărești nu fusese cu nimic atenuat de cei douăzeci și cinci de ani de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
predea pe data de cutare, la vremea rânduită a asaltului final la urne, și să-și lege soarta de serhaturile norocoase ale măritului herțog și ale oștirii sale de foști și viitori care acum raiale și spahii se numesc, neferi capugii, sangeacbei, și alții asemenea care, cu toți laolaltă, ne vor ferici în anii viitori. Unchiul cel de nebăgat în seamă Din când în când numai seriozități și gravități îmi umblă prin creier, prin animus și prin anima. De la Atena la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cred că eram și azi domn. — Au năvălit noaptea? - întrebă boierul Radu. După miezul nopții - răspunse Barzovie-Vodă - când ți-e somnul mai dulce. Nici n-am apucat să ies de sub plapumă, am ascultat firmanul în pat. Erau doi, Megler-Pașa și capugiul. Cu toată spaima am observat că și ei de-abia se țineau pe picioare de somn. Megler-Pașa chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau ochii. I-am spus să sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să treacă la sfârșit. Pe scurt, trebuia până-n zori să ies din palat și să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în gând Domnului că mi-au lăsat viața și-am început să mă-mbrac. Melgler-Pașa mi-a mai spus o dată să nu fac vreo prostie, că are oameni la ușă, apoi s-a trântit așa îmbrăcat în patul meu, iar capugiul la picioarele lui, după ce mai întâi m-a pus să iscălesc pe dosul firmanului c-am luat la cunoștință. în timp ce ei deja sforăiau, mi-am strâns lucrușoarele, am ascuns sub anteriu De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]