224 matches
-
cineva, îi cer iertare. Dar nu pot să asist neputincios la o serie din ce in ce mai neagră de evenimente: - vineri seară mi-a crăpat Mac-ul. “Crăpat” a dat colțul, nu mai mișcă, mortua est, s-a futut hardul, o furnică pe carâmbul cizmei, nu mai scoate niciun sunet, a murit Enghidu, ecranul gri, Patrocle plânge etc. - sâmbătă a plouat la filmări și n-a ieșit mare lucru - am dus mortul la service și am aflat diagnosticul: hard-ul bulit fizic. Un fel
Descantec de Mac by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82926_a_84251]
-
liber, ne plimbăm printre ancore ruginite, bărci de toate mărimile și case de pescari, unele clădite în întregime din stuf - acoperiș și pereți deopotrivă - și pășim înăuntru: mobilier rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la voia întâmplării. Poate și în trecut, în negura istoriei, nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea înfierbântată de flăcăruia libertății și cu picioarele încinse în cizmele cu carâmb, Vladimirescu trebuie să fi adulmecat un fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el să fie fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu alunecă pe rouă sau pe gheață. Mioara o luă de mână pe Mioara Alimentară și îi spuse: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește. ― Bine ați venit, dragii mei dragi... Atât a reușit să spună Înainte de a lăsa bastonul din mână și a cădea În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
schimbat mult de-atunci. Fapt e că, pentru a se duce la Întâlnirea aceea căpitanul, și-a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai bine să-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mai rele ca asta nu-s cu putință. De cine vrea să te vadă nu scapă nimeni cu lovituri de spadă. Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și un bărbat s-a urcat în vagonul care sperasem să fie doar al nostru. Arăta ca un soldat în haina grea și în cizmele lui strălucitoare. - E urât afară, ne-a spus trântind ușa după el și scuturându-și carâmbii. Încotro mergeți? - Spre capitală, a răspuns tata. - Cu afaceri? - Da, exact. Cu afaceri. - Și cam ce fel de afaceri? - Juridice. Lucrez pentru niște avocați. - Avocați cinstiți? - N-am nici un motiv să mă îndoiesc de onestitatea lor. - Fii totuși cu ochii
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
neagră/bleumarin sau în combinație cu inserții de alte culori. Au format clasic, cu 5 degete și croiala ergonomică care să permită integrarea acestora într-o uniformă tactică. ... 5.3. Ciorapi Se confecționează din combinație de fire textile de culoare bleumarin, cu carâmb înalt, având la terminație manșetă elastică. ... ... 6. Accesorii 6.1. Suport cu grad profesional Este realizat sub formă de manșon, pe suport textil de culoare bleumarin, cu lungimea de 13,5-14,5 cm și lățimea de 5,5 cm. Marginile suportului sunt bordurate cu
HOTĂRÂRE nr. 557 din 12 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271510]
-
cu desăvârșire singuri pe aleea aceea, fata părea să îl fixeze atentă în timp ce el se apropia de dânsa, iar lui - abia în liniștea parcului aceluia își putuse da seama - îi scârțâiau peste măsură de tare cizmele, niște gioarse vechi, cu carâmbul înalt, la care lustruise o oră întreagă cu o seară înainte. Apoi își luase curajul să o studieze mai îndeaproape, fața ei era delicată, cu oval plăcut, iar părul, întunecat la culoare, tuns scurt, îi prindea în umbra deasă a
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cartofor - De ce contează astăzi individul, Și se distruge tot ce e comun? De ce, jos, se propagă genocidul, Și sus, e tot,atât de sfânt, și bun? De ce se verticalizează strâmbul, Pe caste: sărăcie și profit - Și se conduce turmă cu carâmbul, De lupi specializați în păstorit? Și dacă vom rămâne fără țară, Și dacă vom rămâne fără tot, Când ei vor spune: cine ia afară Pământul ei? - să nu uitați că pot Pământul să îl lase unde-I locul - Dar voi
DE CE? de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361391_a_362720]
-
perechi de cizme. Și mi-am amintit cum cobora ea din Mercedes, desculță, cu cizmele în mînă, plîngîndu-se că o strîng ... și trecea pe lîngă mine și punea cizmele în dulap ... Cui să-i treacă prin minte să caute în carîmbii cizmelor? În fiecare cizmă era o sticlă. Opt perechi de cizme, șaisprezece sticle ... Le-am golit pe toate la canal și pînă seara m-am pișat în vreo două dintre ele ... așa, de-al dracului ... două sticle, nu cizme ... și
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
era obișnuit să încaseze bice de la superiori și să altoiască subordonații și leaturile inferioare. Asta, așa, ca antrenament pentru starea de război. Astfel își începu discursul și generalul Prăpădenie, lovind nervos cu biciușca, fie în laba sa butucănoasă, fie în carâmbii cizmelor: - V-am convocat ca să vă anunț că avem alarmă de gradul zero. Vrăjitoarea Primăvara și teroristul Mărțișor au pătruns clandestin în împărăție și fac prăpăd. Urgie, nu alta. Este, Ciorică? - Trăiți, așa este! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Și noi benchetuim
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
o clepsidră/ mereu vertical la marginea clipei/ sub tâmplă pecetea un semn stacojiu/ între litera A și numele meu/ port stigmatul chemării/ pe drumul sortit pentru Unul”. (Gânduri în expansiune, p.79) ori „desprinderi de verde/ în sâmburi striviți sub carâmb/ absorb în spirală aritmic ecoul/ când zmeiele frunză sunt scrum/ și zidul străpuns de un gând/ răspunde în magma primară / Eu Sunt” (Restituiri, p. 75 ). Prin poezie, autoarea-și găsește liniștea, confortul sufletesc atât de mult de dorit de noi
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
grupare a fost instalată nu departe de casa noastră, în livada unui vecin, Pamfil Stoican, adunătură heteroclită de bărbăți și femei, purtând rubăști, închise cu nasturi sau copci până la gât, încinși cu centuri groase, iar în picioare purtând cizme cu carâmbi scunzi, largi și foarte moi. Printre cei așezați aici, mi-am făcut curaj și m-am amestecat, prudent, și eu, într-un sistem original de comunicare, mai mult prin gesturi și mimică. Aveam atunci, în vara anului 1944 numai 11
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
pe întinderea livezii cu pomi, pe unde erau răspândiți pentru odihnă ostașii Mâncarea era pusă în gamele de aluminiu, ușoare, iar lingurile, din același fel de material, erau prevăzute și cu cuțit și furculiță și erau puse, după întrebuințare, în carâmbul cizmelor. Pâinea lor era făcuța în tăvi de tablă și era foarte acră. Mai toți fumau mahoarcă - tutun ordinar tocat, și de proastă calitate-, păstrată în săculeți de pânză, strânși la gură cu sfoară, iar foițele le păstrau în tabachere
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]