12 matches
-
ea este asumarea creativității prin proiecte și scopuri determinate. Operele culturale realizate cu mijloace lingvistice sînt în acest caz raportabile la criterii de apreciere specifice, iar valoarea lor rezidă în forța creativității manifestate prin activitatea spiritelor de excepție. Discursul singular caracterizator reflectă cu acest prilej manifestarea la cote maxime a competenței lingvistice și forța de instituire a unor norme proprii de folosire a limbii, iar, prin aceasta, de a se prezenta ca o competență individualizată. V. comunicare, discurs, enunț, stiluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în plin univers realist este completă. În basmul simbolic Calul Dracului, loc unde faptele se petrec în pură atmosferă de magie, pitorescul derizoriu al imaginilor nu face decât să stimuleze o asemenea percepție. În același timp, densitatea amănuntului descriptiv și caracterizator, blochează orice tentativă de a disocia între nivelul riguros realist al povestirii și eventuala ,,suprarealitate’’ parabolică încorporată lui. Un exemplu este reprezentat de relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
aspecte care în limbile romanice nu sînt specifice, precum alternanțele fonetice, care apar cu destulă frecvență în română, rar în portugheză și în italiană (la sfîrșit de cuvînt), dar nu se întîlnesc și în celelalte limbi, încît nu au statut caracterizator, reprezentînd mai degra-bă excepții decît regula generală. Situația este deci exact invers în limbile germanice, unde caracterul redus al alternanțelor din engleză și din neerlandeză sînt excepții de la regula generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul acesta ea trebuie să fie și întrupată prin ton și ținută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai natural pe scaun, nițel încovoiat, cu ochii căutând în jos și mâinile încrucișate. Vorbea liber, foarte clar, simplu și neted; dar când voia să pună în relief un nou punct de vedere pentru care avea pregătit un cuvânt deosebit, caracterizator, atunci, cu o ridicare din cap, se întorcea către unul din vecinii săi, îl privea drept și sever fără să-l slăbească, tot timpul rostirii apăsate, cu frumoșii, pătrunzătorii săi ochi albaștri. Asemenea lucru nu se uită." După 50 de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât alți scriitori români, cei doi Caragiale au jucat în spațiul și timpul ce le-a fost hărăzit pentru viețuire și creație anumite roluri pentru interpretarea cărora a fost nevoie de măști potrivite care să prezinte exteriorului persona convenabilă, eticheta caracterizatoare, pentru cunoașterea lor fiind necesar un proces de de-mascare care începe prin a asculta propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
între nume și esență, primul fiind menit nu numai să individualizeze ci și să definească; din mitologie, procedeul a trecut în viața de zi cu zi iar de aici în artă, cultură, literatură domenii în care numele este pe deplin caracterizator și semnificativ. "Numele sublinia Garabet Ibrăileanu capătă caracterul persoanei care-l poartă; ...în viața reală, din cauza deprinderii noastre, numele se sudează cu imaginea fizică și morală a purtătorului, devine o însușire a lui, oricare ar fi acel nume. [...] În arta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în majoritatea cazurilor talent, intuiție, ironie prietenească, spirit ludic; în ceea ce privește numele pe care le-a încredințat propriilor personaje, a demonstrat, cu puține excepții, geniu artistic: personajele sale fac concurență stării civile și pentru că sînt purtătoarele unor nume cu puternic efect caracterizator și cu rol de etichetă de recomandare a unor tipuri extrem de viabile tocmai pentru că trăiesc în indivizi unici, inimitabili. Chiar dacă Paul Zarifopol considera că studiul lui Ibrăileanu Numele proprii în opera comică a lui Caragiale "nu are nevoie nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Luca și a lui Matei; constat însă o schimbare de planuri și o degradare a substanței sufletești." Teoria similitudinilor se regăsește însă și la Silvian Iosifescu (eșafodată pe înrudirile spirituale evidente), Perpessicius (bazată pe notația amănuntului și detaliul pregnant, elemente caracterizatoare atît pentru romanul matein cît și pentru celebrele Momente), Barbu Cioculescu, acesta din urmă folosind argumentul subțire al limbajului aluziv: "nicăieri n-a fost arta lui Mateiu mai apropiată de aceea a lui Ion Luca Caragiale, decît în Remember, și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
maturității sau al bărbăției; - personajului i se face o biografie eroică, neavând aproape niciodată legătură totală cu adevărata sa biografie, reală sau istorică; - caracterele sunt neschimbate (nu evoluează, nu se nuanțează); - personajele sunt caracterizate prin câteva trăsături comune;simple notații caracterizatoare; - diverse nuanțe apreciative. (!!) dar în așa fel, încât devin inconfundabile;haiducul nu acționează dintr-un exces de forță sau disponibilitate eroică (așa cum face eroul din basm); ci dintr-un noncomformism social integral, sau din necesitatea de a face dreptate socială
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Ion Creangă în privința acestui mod al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]