55 matches
-
de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se credea astfel, fără să fie), "Melancolicul" etc. Într-o vreme în care valorile majore sunt reduse la proporții minore sau chiar desființate, ce noroc au avut acești minori (dintre care unii sunt mult
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
este pîndit de lichefiere și să-l fluidizeze atunci cînd riscă să se gripeze. 4) E ca și cum ai strivi în cerul gurii o căpșună lăsînd nectarul să îți cucerească limba, gîtul, inima. Grația și plasticitatea frazei, o stimulantă concentrare de caracterologie și psihologie forjată la temperatura înaltă a unor verbe pe cît de pătrunzătoare, pe atît de surprinzătoare, peisaje de structură intimă și de efluvii sufletești în care se sintetizează aventuri și întîmplări umane capitale sau, pur și simplu, anodine, lăuntrice
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
a formei interne și, în fine, cea a mărcii specifice, a geniului sau "spiritului" național - nu sînt numai trei etape ilustrate fiecare de cîte o operă caracteristică, ci și trei trepte către o sinteză așteptată asupra a ceea ce el numea caracterologie, posibil azi de imaginat, dar pe care savantul, intrat într-un con de umbră după 1944, nu a mai putut-o elabora. Sub ancheta metodologică se poate astfel reconstitui drama unei personalități contrariate de vremi și, odată cu analiza principiilor, autoarea
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
ridică inteligent, folosindu-se marginal de acest argument epic, chestiunea raporturilor dintre viață și biografie. Fiindcă în viziunea lui pretins anarhică, odată cu organizarea unui sistem de control al identităților individuale, statul a deschis totodată un imens șantier de construcție a caracterologiilor individuale: Poți avea o viață fără a avea o biografie? Privind lucrurile superficial, răspunsul este da. Dar, la o analiză mai serioasă, aș spune da, numai înaintea apariției statului modern, birocratic. Pentru că statul birocratic a marcat fiecare individ cu infrastructura
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
că merită să se sacrifice l-a reprezentat propria-i artă”. Despovărat de obligația unei expuneri pedante a materiei, Mihai Zamfir îi tratează pe protagoniștii acesteia cu o larghețe inspirată de cea a producătorului de epos propriu. Îi include în caracterologii, îi disociază cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea factură. Unele sentințe sunt zdrobitoare. Literatura lui Hasdeu ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
Toate - dar absolut toate - schițele din volumul „Să fim serioși!” pot constitui argumente, unele proze atingând chiat cotele excelenței. Ieșind totuși, uneori, din tiparul strâmt situație-limbaj-caracter. Inspirata schiță „Teste de cultură”, de pildă, nu se nutrește nici din incursiuni în caracterologie, nici din aventurile limbajului, nici din comicul de situație, ci operează dezinvolt într-un alt registru, cel apt să sugereze, prin ștrengărească imitație, stupiditatea țanțoșă și ridicolă a celor ce oficiază a-cultural taman în postata culturii. Iată câteva mostre-sugestie
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
poartă numele de tipologie. Din această perspectivă, cartea profesoarei Felicia Gherghina, „Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade”, Craiova, Scrisul Românesc Fundația-Editura, 2007, este o admirabilă ontologie critică. Mai întâi, tipologia are și sensul, de acum secundar, de caracterologie. Nu o lume de caractere întâlnim la Mircea Eliade. Om al autenticității, al trăirii autentice, al experienței, ca prozator nu-și blochează personajele în închisoarea caracterelor. La Mircea Eliade, așa cum observă Felicia Gherghina, tipologia feminină este “construcție narativă” și “reiterare
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
visările colorate poartă amprenta liricului și sentimentalului. Atrasă constant de poezia anotimpurilor, de delicata și sensibila percepție a orizonturilor vaste, de metafizica peisajului, ea a încercat în ultima vreme să amplifice registrul introspectiv, trecând cu lejeritate de la fastuoasele impresii, la caracterologie și expresie. Nu o dată, prin frumusețe, unele imagini devin de-a dreptul ireale și diafane. Privitorul participă la aceste exerciții de admirație cu sfiala ca nu cumva să fie tulburată respirația cosmosului a cărui ordine divină se cere protejată de
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
întâlniți (țărani mai ales), încercând să le descifreze taina comportamentului în împrejurări insolite, căutând cu dinadinsul faptul ieșit din comun, reportajele se constituie în adevărate nuclee narative, pe care stilul alert, limbajul colorat, gradarea subtilă și mai ales predilecția spre caracterologie le apropie de proza propriu-zisă. Deși independente, povestirile din volumul O zi de toamnă (1997) se circumscriu aceluiași univers cunoscut îndeaproape de autor, satului său natal din zona Slatinei. În câteva, personajele revin cu atributele lor definitorii, sugerând apartenența la
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
biografia personajului pe măsură ce o judecă și o introduce într-o tipologie a spiritului. El consultă, în acest timp, pe alți exegeți, citează opinii autorizate, strânge toate elementele dispersate în carte într-un portret unic, părăsește, tactic, biografia pentru a face caracterologie și a fixa locul și funcția personajului în narațiune. Deschizând la întâmplare Dicționarul..., iată articolul despre Arkadi Makarovici Dolgoruki din Adolescentul: este, întâi, o reconstituire amănunțită a genealogiei eroului, urmată de istoria vieții lui (copilăria, școala, mutarea la Petersburg și
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
seamă ce caractere s-ar naște din încrucișarea rasei ovreești cu cea neogrecească, încrucișare ce se operează uneori în România. Fără îndoială amestecătura între două rase egal de vechi, egal de decrepite fizic și moralicește, ar produce niște exemplare de caracterologie patologică, cari ar fi o adevărată pepinieră pentru viitorul redacțiunii "Pseudo-Romînului". Dar acest roman al viitorului cată, după a noastră părere, să fie amânat până în momentul în care poporul românesc însuși, ajuns la starea ce i-o pregătesc patrioții, nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
seamă ce caractere s-ar naște din încrucișarea rasei ovreiești cu cea neogrecească, încrucișare ce se operează uneori în România. Fără îndoială amestecătura între două rase egal de vechi, egal de decrepite fizic și moralicește, ar produce niște exemplare de caracterologie patologică care ar fi o adevărată pepinieră pentru viitorul redacțiunii "Pseudo-Romînului". Asta dar v-a supărat, onorabile, iar nicidecum, după cum vă prefaceți, aluziile la cafeneaua Procope. Ați văzut în acest pasaj, ceea ce și este în el, o aluzie la originea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai departe: „Considerăm interesul Amintirilor sporit în ceea ce privește contribuția lor strict estetică (subl. n.) tocmai prin faptul că Lăcusteanu povestește... etc.” (ib., p. 76) și: „Dar opera lui Lăcusteanu nu e numai un document social. E mai cu seamă unul de caracterologie” (p. 77) și în sfârșit: „Amintirile colonelului Lăcusteanu îți dau impresia tulburătoare a manuscrisului unui roman de proporțiile Război și pace...” (p. 84). Așadar, indiferent de opinia noastră (sau chiar a lui G. Călinescu) despre acele Amintiri, faptul că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor Deltei. Între Cuzma Pavlov, atotputernicul lipsit de scrupule al locului, și învățătorul Ciudin, idealist irecuperabil și victimă inocentă a unui joc social regizat, se plasează o întreagă caracterologie umană stând sub semnul insignifianței, al ambițiilor mărunte, al spaimelor și bucuriilor comune, al veșnicului miraj pe care îl reprezintă, pentru țăran, pământul. Integrat aceleiași „epopei” rurale, romanul Satele pleacă de la date puse la dispoziție de peisajul propriu-zis și de
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
operă sau înțeles ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt personajele principale. Împingând caracterologia, tipologia și studiul genealogic spre o prea minuțioasă cercetare de caz, romanul își relevă greu liniile narative și pune la încercare răbdarea cititorului. Partea finală, declanșată de moartea eroinei, se transformă într-un veritabil roman polițist de sine stătător, al
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
propriu răzeșilor, până la cel meșteșugit, aluziv, „oblic”, limbajul pare să fie adevăratul personaj. Pământul și dragostea sunt obsesiile care unifică episoadele. R. nu abandonează gustul său pentru descrierile „fotografice”, care sunt, de fapt, instrumente ale sugestiei - de atmosferă, stare socială, caracterologie indirectă -, scrierea căpătând adesea aspect de monografie, de studiu al mentalităților. Materia este însuflețită de umor, de surprizele și contrastele savant construite, sub aparența unui stil neutru. Venit în Moldova din Fanar, neamul Strileștilor are origini îndepărtate, în Spania secolului
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche selectează piscurile, ierarhizează figurile, simte nevoia de a le da contur propriu, și de aici celebrele sale „portrete”, care nu sunt fizice sau anecdotice, ci țin de caracterologia istorică. GEORGE IVAȘCU Extraordinar [...] este că Ureche a putut să pară de la început un clasic. Selectarea lui uimitoare arată că nu s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru al artei primitive, deși
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
1947, când îi apare jurnalul de călătorie Pe căi de miazăzi. A tradus din Francesco Jovine, precum și din Mihail Sadoveanu în franțuzește. Scrise, probabil, după al doilea război mondial, când sunt și editate, ceea ce explică, în parte, pasta groasă a caracterologiei, narațiunile lui Z. refac ambianțe și reînvie o tipologie din proza începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați (1962) aduc situații și personaje din mediul funcționăresc
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
dar nu mai poate fi judecat ca un cadru închis al narațiunii, ci doar ca un factor de opoziție în raport cu civilizația citadină, modernă, ca o imagine de contrapondere mirifică, deși contorsionată de convulsii profunde. În pofida unor paralelisme ce țin de caracterologia vârstei juvenile și de atmosfera satului românesc, apropierea de Amintiri din copilărie a lui Ion Creangă apare forțată, proza lui V. raportându-se mai degrabă, deși parțial o premerge, la Moromeții lui Marin Preda și la unele scrieri ale lui
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
înconjurul faptelor și faptele sunt rareori prea interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc, în căutarea căruia poți pleca într-o aventuroasă cercetare plină de surprize.” Situația nu se va schimba radical în romane, numai că reprezentarea caracterologiei va deveni mai echilibrată, pe măsura progresului pe care îl face realismul practicat de autoare. Inițiat în 1926 de Fecioarele despletite, ciclul familiei Hallipa atinge apogeul prin Concert din muzică de Bach (1927) și prin Drumul ascuns (1932), pentru a
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
din insuficiența generalizării, sau din inexpresivitatea concretizării, sau, și mai simplu, din aceea că scriitorul nu studiază caracterele sau nu știe să le scoată din zona abstracției și să le prefacă în indivizi cu stare civilă (...). O poziție idealistă în caracterologia literară este eliminarea contradicțiilor interioare, șablonarea etică în alb și negru, iar în cele din urmă înlăturarea completă a negrului și crearea unor ființe paradisiace întrupând perfecțiunea umană. Când am ajuns aici, am și desființat proza, cultivând genul liric al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]