56 matches
-
poartă numele de tipologie. Din această perspectivă, cartea profesoarei Felicia Gherghina, „Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade”, Craiova, Scrisul Românesc Fundația-Editura, 2007, este o admirabilă ontologie critică. Mai întâi, tipologia are și sensul, de acum secundar, de caracterologie. Nu o lume de caractere întâlnim la Mircea Eliade. Om al autenticității, al trăirii autentice, al experienței, ca prozator nu-și blochează personajele în închisoarea caracterelor. La Mircea Eliade, așa cum observă Felicia Gherghina, tipologia feminină este “construcție narativă” și “reiterare
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/felicia-gherghina-formula-existentiala-a-femeii-in-proza-lui-mircea-eliade-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
Toate - dar absolut toate - schițele din volumul „Să fim serioși!” pot constitui argumente, unele proze atingând chiat cotele excelenței. Ieșind totuși, uneori, din tiparul strâmt situație-limbaj-caracter. Inspirata schiță „Teste de cultură”, de pildă, nu se nutrește nici din incursiuni în caracterologie, nici din aventurile limbajului, nici din comicul de situație, ci operează dezinvolt într-un alt registru, cel apt să sugereze, prin ștrengărească imitație, stupiditatea țanțoșă și ridicolă a celor ce oficiază a-cultural taman în postata culturii. Iată câteva mostre-sugestie
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mircea_radu_iacoban_1402845894.html [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
visările colorate poartă amprenta liricului și sentimentalului. Atrasă constant de poezia anotimpurilor, de delicata și sensibila percepție a orizonturilor vaste, de metafizica peisajului, ea a încercat în ultima vreme să amplifice registrul introspectiv, trecând cu lejeritate de la fastuoasele impresii, la caracterologie și expresie. Nu o dată, prin frumusețe, unele imagini devin de-a dreptul ireale și diafane. Privitorul participă la aceste exerciții de admirație cu sfiala ca nu cumva să fie tulburată respirația cosmosului a cărui ordine divină se cere protejată de
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Poeme_in_lumina_si_culoare_rodica_elena_lupu_1363463418.html [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-au bucurat de o reflectare specială în opera sa problemele învățământului tehnic-profesional, cele ale orientării vocaționale și ale relevanței caracterologiei pentru educație; în domeniul istoriei educației a publicat studii despre paideia greacă și despre educatori străini precum Pestalozzi și Maria Montessori, precum și despre portughezul Adolpho Coelho, între alții. În domeniul literar a fost colaborator doctrinar al grupului animator al revistei
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
mai departe: „Considerăm interesul Amintirilor sporit în ceea ce privește contribuția lor strict estetică (subl. n.) tocmai prin faptul că Lăcusteanu povestește... etc.” (ib., p. 76) și: „Dar opera lui Lăcusteanu nu e numai un document social. E mai cu seamă unul de caracterologie” (p. 77) și în sfârșit: „Amintirile colonelului Lăcusteanu îți dau impresia tulburătoare a manuscrisului unui roman de proporțiile Război și pace...” (p. 84). Așadar, indiferent de opinia noastră (sau chiar a lui G. Călinescu) despre acele Amintiri, faptul că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche selectează piscurile, ierarhizează figurile, simte nevoia de a le da contur propriu, și de aici celebrele sale „portrete”, care nu sunt fizice sau anecdotice, ci țin de caracterologia istorică. GEORGE IVAȘCU Extraordinar [...] este că Ureche a putut să pară de la început un clasic. Selectarea lui uimitoare arată că nu s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru al artei primitive, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt personajele principale. Împingând caracterologia, tipologia și studiul genealogic spre o prea minuțioasă cercetare de caz, romanul își relevă greu liniile narative și pune la încercare răbdarea cititorului. Partea finală, declanșată de moartea eroinei, se transformă într-un veritabil roman polițist de sine stătător, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
biografia personajului pe măsură ce o judecă și o introduce într-o tipologie a spiritului. El consultă, în acest timp, pe alți exegeți, citează opinii autorizate, strânge toate elementele dispersate în carte într-un portret unic, părăsește, tactic, biografia pentru a face caracterologie și a fixa locul și funcția personajului în narațiune. Deschizând la întâmplare Dicționarul..., iată articolul despre Arkadi Makarovici Dolgoruki din Adolescentul: este, întâi, o reconstituire amănunțită a genealogiei eroului, urmată de istoria vieții lui (copilăria, școala, mutarea la Petersburg și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
Premiul Academiei Române (2001). A fost numit Cavaler al Meritului Republicii Italiene (1978) și Comandor al Meritului Republicii Polone (1999). Nuvelistica și reportajul literar reprezintă în scrierile lui G. două direcții relativ distincte, cu toate că o serie de caracteristici le sunt comune (caracterologia convențională, plantată pe corpul unei anecdotici colorate sumar, perspectivarea etică în funcție de dezideratele ideologice ale momentului). Oricum, cert e că notorietatea autorului derivă din reportaje. Reporterul a cutreierat planeta și pe baza acestei ocupații de observator activ și mobil a produs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici. Ca atare, accentul pus pe reprezentare transformă narațiunea într-o simplă funcție a portretului, reductibil și acesta, în ultim resort, la o singură trăsătură dominantă, ca în caracterologia clasică (de unde și nota caricaturală, acuzată de recenzenți). Dar, cum omul e o ființă dialogală, psihologia sa trebuie integrată într-o structură generică, transindividuală (situația "dramatică" cea mai simplă presupune existența a trei "roluri", i. e. a unui "triunghi"), care să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ideea de dinastie a marilor talente? Ceea ce remarc e că problemele discutate de autoare țin de domenii diferite ale instituției literare. Pe de-o parte, e vorba de legitimarea națiunii și de refondarea identității colective, precum și de unele elemente de caracterologie etnică; de cealaltă parte, de categorii specifice constituirii boemei literare la mijlocul secolului al XIX-lea, și chiar de dezvoltarea unui imaginar al evoluției înainte de impunerea unei discipline istorice în studiile literare. Ann Jefferson e obligată să le consemneze în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Armin Heinen, Istoria României prin concepte: perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Polirom, Iași, 2010, pp. 339-379. Despre situația conceptualizării caracterului național din prima jumătate a secolului al XIX-lea, la pp. 344-346 (cu referire directă la problema folclorului în raport cu domeniul caracterologiei naționale). 34 Ibidem, p. 242. 35 Ibidem. 36 Alecsandri, "Românii și poezia lor", p. 426. 37 Ibidem, p. 422. 38 Russo, "Poezia poporală", p. 244. 39 Alecsandri, "Românii și poezia lor", p. 439. 40 Ibidem, p. 423. 41 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
personajelor importante pentru punctul de vedere sau interesul cărții ; și de aceea este de obicei combinată cu tratarea "plată" a personajelor din planul al doilea care alcătuiesc "corul". *18 Există, evident, o oarecare legătură între caracterizare (ca metoda literară) și caracterologie (teoriile despre caracter, despre tipurile de personalitate). Există o serie de tipologii aparținând unele tradiției .literare, iar altele antropologiei populare, la care romancierii fac apel uneori. In romanul englez și american din secolul al XIX-lea găsim personaje oacheșe, bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor Deltei. Între Cuzma Pavlov, atotputernicul lipsit de scrupule al locului, și învățătorul Ciudin, idealist irecuperabil și victimă inocentă a unui joc social regizat, se plasează o întreagă caracterologie umană stând sub semnul insignifianței, al ambițiilor mărunte, al spaimelor și bucuriilor comune, al veșnicului miraj pe care îl reprezintă, pentru țăran, pământul. Integrat aceleiași „epopei” rurale, romanul Satele pleacă de la date puse la dispoziție de peisajul propriu-zis și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
teroarea Gulagului, dar și despre antiutopii, alegorii, parabole, având ca temă „edificarea” omului nou de tip comunist), iar în partea a doua ca o receptare sociologică a memorialiștilor români. Aici, câteva subcapitole urmăresc istoria Gulagului românesc, analizează o tipologie (o caracterologie, ar fi mai exact) a membrilor aparatului de represiune, schițează „o încercare de fenomenologie” a torturii (reeducarea de la Pitești, descrisă în mecanismele cele mai obscure, cu finețe extremă) și revelează componentele comportamentale și de mentalitate ale rezistenței înăuntrul și în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
încît îl reprimăm adesea, cu aceeași ușurință. Pe de altă parte, oamenii despre care tratează literatura nu sînt oameni adevărați. Sînt creaturi fabricate, alcătuite din fantezie, imitație, memorie: oameni de hîrtie, fără carne și sînge. Faptul că nu există nici o caracterologie satisfăcătoare și coerentă se datorează probabil acestui aspect uman. Personajul nu este o ființă umană, dar se aseamănă cu o ființă umană. Nu are un psihic real, personalitate, ideologie, competența de a acționa, dar posedă caracteristici care fac posibile descrierile
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
esențial, în pofida nevoii de revizuire și amendamente - pe măsura înaintării în lectură, evaluările noastre probabilistice se cer retușate - este că ne asumăm acest gen de deducție, pe seama unor date textuale destul de firave, și atunci cînd vizăm înțelegerea personajelor. 4.4. Caracterologie pe baza unor trăsături distincte Armonizarea interactivă a faptelor și ideologiei textuale cu faptele și ideologia extratextuală pe care am schițat-o mai sus este, ca și metoda identificării evenimentelor, descrisă la finalul Capitolului 2, un tip de procesare "cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale manifestării atributelor, operațiunea în sine ar însemna îndepărtarea, într-un fel, de simplitatea analitică a tehnicii de bază. Această tehnică, cu toate limitele ei, este interesantă fiindcă scoate în evidență diferențele esențiale dintre personaje, așa cum le vede analistul. În "caracterologia” trăsăturilor distinctive nu este nevoie (precum în analiza standard a trăsăturilor distinctive întreprinsă de mai mulți analiști ai aceluiași dialect) ca toți analiștii-cititorii să considere semnificativ același ansamblu de trăsături și să cadă de acord asupra prezenței sau absenței lor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
astfel are loc ,,laicizarea’’ în dublu sens a sacrului. Disputa tensionantă între spiritul satanic și cel uman dezvăluie decizia fiecăruia de a se substitui celuilalt demonstrându-și în acest mod superioritatea. Întreaga construcție se raportează la statutul moral și la caracterologia celor două personaje centrale ale nuvelei: Kir Ianulea și consoarta sa, Acrivița. Machiavelli îl integrează în infernul său de fantezie ca arhidiavol, în timp ce Caragiale face din el un simpatic Aghiuță, care se ascunde la chemarea lui ,,Dardarot, împăratul diavolului’’, parcă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întâlniți (țărani mai ales), încercând să le descifreze taina comportamentului în împrejurări insolite, căutând cu dinadinsul faptul ieșit din comun, reportajele se constituie în adevărate nuclee narative, pe care stilul alert, limbajul colorat, gradarea subtilă și mai ales predilecția spre caracterologie le apropie de proza propriu-zisă. Deși independente, povestirile din volumul O zi de toamnă (1997) se circumscriu aceluiași univers cunoscut îndeaproape de autor, satului său natal din zona Slatinei. În câteva, personajele revin cu atributele lor definitorii, sugerând apartenența la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
e un teritoriu inaccesibil cititorului comun, pentru că presupune coduri culturale pe care acesta, de regulă, nu le stăpânește. Mentalitatea medievală prelungită în spațiile orientale sau periferic orientale care se poate desprinde din scrierile vechi îi prilejuiește autoarei pagini întregi de caracterologie, în fericită tradiție călinesciană: portretele cronicarilor se construiesc pe baza consemnărilor din letopisețe, esența spirituală se decantează din scris, printre protagoniștii cu portrete vii se numără și naratorii. Nu întâmplător autoarea îl alege pe Miron Costin și pentru o prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1838, ilustrând parcă pățania preotului Maior XE "Maior" : C-a veni bărbatu’ beat Și-ț’ va pune mâna-n cap! Culegătorul acestor versuri era tot un june paroh greco-catolic, preotul Nicolae Pauleti XE "Pauleti" . Un alt tip semnificativ al acestei „caracterologii” morale a clerului unit, asemănător celui anterior, este cel al tânărului profesor de seminar, posesor al unei solide formații intelectuale și, după 1830, al unei sensibilități contaminate de romantism, sufocat Însă În atmosfera filistină a Blajului. În ce măsură Înțelegea acesta să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]