530 matches
-
stele! l prioritate "de gradul unu" pentru transplanturile de ficat, inimă și cornee la celebrul Spital Antakalnis din Vilnius! l permise de vînătoare și pescuit fără limită, plus privilegii în extrasezon în rezervațiile naționale! l numele dumneavoastră, cu majuscule, pe carena vaselor de mare tonaj! l etc. etc. Lecția pe care Gitanas o știa deja și pe care Chip o învăța acum era că influxul de capital american era cu atît mai abundent cu cît promisiunile erau mai absurde și mai
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele care compun aici ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de douăzeci și patru carate Și le-am dat la schimb pentru o mână de sare, Scoasă din adâncuri de mine, nu de mare. I-am întins apoi mării o cursă, Pentru despicarea apei prea scursă Prin mii de fante de false carene, Împotmolite în nisipuri eterne. Și marea s-a făcut că mă crede, Și la mine năvalnic nu se repede, Cu alge încercă însă a prinde Toate năzuințele mele avide. La târguiala aceasta ciudată Fu martor o sticlă cu eticheta pătată
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
ușoară, de preparare a cârnaților. Clienții se plângeau însă că acel cârnaț nu avea întotdeauna același gust și risca să-i piardă. Și nu era vorba de vre-un naș mai fudul deranjat de gustul supei ci de tone de carene tocată care se pierdeau din cauza unui dram de piper, coriandru sau sare. Am rezolvat problema introducând în procesul tehnologic dozatoare foarte sensibile pentru ingredientele aromate adăugate. Așa mi-a venit idee trăznită de a institui un curs de „organizare a
O SUPĂ BUNĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383769_a_385098]
-
de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit în nava ce apare. E-n închegare cumpăna de nave, / Carenele, catargele din vânt; / În țărm suit se-aliniază, grave, / Aceste insule de țări crescând." Cititorul va fi constatat că, scriind despre propriile-mi poeme, sunt mai în largul meu să sfâșii nereușitele decât să emit opinii asupra celor care pot
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
pianiștii de seamă, sala având o acustică perfectă. Concertul reușește peste așteptări. Sunt aclamată cu frenezie, iar în pauză sunt asaltată de lume pentru autografe. Criticul muzical Segnitz spune: “Eine wunderbare Frau! Das glücklichste Gemisch von Alfred Reisenauer und Theresa Careno!” Bătrânul maestru al violoncelului Iulius Klengel, care de 10 ani n-a mai asistat la vreun concert, mă felicită spunându-mi: “Die kleine Cionca, jetzt 'Grosse' müsste ich wiedersehen u. hören!” Bunul meu fost profesor de contrapunct și fuge, Emil
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește acesta. Să aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire genetică, ce formă, ce mărime, ce densitate și ce greutate trebuia să aibă fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tavaeárii ordonase că toți locuitorii din Bora Bora, până la ultimul, să se pună la dispoziția Marelui Maestru Constructor, Tevé Salmón se pomeni, peste noapte, că are sub comanda lui un intreg popor dornic să se facă util. Pentru cele două carene alese opt trunchiuri de tamanú, pe care le avea de pesteun an în uscătorie, la umbră, pentru că soarele tropical să nu degradeze această materie primă prețioasă, si, după ce le ciopli pe una din laturi, așeza pe suprafața plana jar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puse să ascută pietre. Aceste pietre, cărora li se atașa mai apoi un mâner de lemn, se transformau într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de tou în scânduri lațe, care urmau să facă legătura între carene. Era o îndeletnicire care cerea un deosebit efort de concentrare, căci o singură lovitură prea puternică putea strică o scândură la care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró, care avea să apună la nord-vest o jumatate de oră mai tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută. În niște carene construite cu mijloace atât de rudimentare pătrundea, desigur, destulă apă, oricât de temeinic ar fi fost călăfătuite, de aceea erau construite în așa fel încât fundul lor să coboare dinspre capete spre centru, unde se află tot timpul un „aruncător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se zăreau tot mai clar resturile unui vas uriaș. Judecând după carena, acum distrusă, isi dădură seama că era vorba despre misterioasă ambarcațiune care trecuse pe lângă ei în acea noapte întunecoasa, cu ceva timp în urmă. Nu se mai putea folosi nimic din ea, decat lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată de greutate, ambarcațiunea se ridică singură la suprafața apei, suficient pentru că oamenii să poată aruncă apoi apă din ea, astfel că, la amiază, Peștele Zburător era gata să pornească în lungă și dificilă călătorie de întoarcere, iar Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască în mijlocul oceanului, câtă vreme se aflau la milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit să reducă simțitor suprafață velelor, fiindcă nici catargele, nici cusăturile navei n-ar fi putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la început. De fapt, carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și de liniștită cum este acuma, Niho-Nui fac milioane de pui, care înoată în grup până găsesc o bucată de lemn de care să se prindă. De obicei sunt foarte flămânzi, căci nu le ia mult timp că să perforeze carena. —Rahat! —Tu ai spus-o, întări Navigatorul-Căpitan. Sunt un adevărat rahat și ne pot face probleme mari. —Și ești sigur că ne vor ataca? Celălalt îi arăta o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]