98 matches
-
spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se lăsau așteptate. Să danseze într-un bar cu o femeie pe care nu o cunoștea - se simțea scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ANGLOFON AL LUI HENRY FORD Oricine clădește o uzină, clădește un templu. (Calvin Coolidge) Detroitul a avut dintotdeauna de-a face cu roțile. Cu mult Înainte de Big Three și de porecla de „Motor City“; Înainte de fabricile de automobile și de cargoboturi și de poluatele nopți rozalii; Înainte să se sărute cineva Într-un Thunderbird sau să se giugiulească Într-un Ford model T; anterior zilei În care tânărul Henry Ford și-a dărâmat zidul atelierului pentru că, atunci când Își proiectase „cvadriciclul”, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți. Înainte să fie absorbit pe poartă, zări un cargobot și o bucată din râul pe care exploratorii francezi Îl numiseră după culoarea lui roșiatică, asta cu mult Înainte ca apa să devină portocalie de la reziduuri sau chiar să ia foc. Fapt istoric: oamenii au Încetat să mai fie umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Uneori o face șeful de echipă; alteori nu. Turnătoria este cea mai adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la râu, la cargoboturi și, În cele din urmă, la macarale, lopeți și cuptoare, unde se transformă În oțel topit și e turnată În forme, răcindu-se și Întărindu-se sub formă de piese de mașină - pinioanele, cardanele și rezervoarele Modelului T din 1922
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre Canada. ― De ce ne-am oprit? ― Așteaptă și-ai să vezi. Zizmo aprinde și stinge farurile de trei ori. Se dă jos din mașină. Lefty Îl urmează. Stau pe Întuneric, Înconjurați de sunetele râului, plescăitul valurilor, sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lacul St. Clair, pe care bunicul meu, Jimmy Zizmo, Își Înscenase moartea. Lacul Încă mai Îngheța pe timpul iernii, dar contrabandiștii nu mai treceau peste el cu mașina. Lacul St. Clair Își pierduse fascinația sinistră și, ca tot restul, devenise suburban. Cargoboturile Încă mai navigau pe canal, dar acum vedeai mai ales nave de agrement: Chris-Craft, Santana, Flying Dutchman, 470. În zilele Însorite lacul reușea Încă să fie albastru. Totuși În cea mai mare parte a timpului era de culoarea supei reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șobolani. Desigur, Fumero era deja la comanda operațiunii de „curățenie“. Purificarea prin Împușcare se efectua În plină stradă sau În castelul Montjuïc. Pe mine m-au arestat În port, pe cînd Încercam să fac rost de cîteva locuri pe un cargobot grecesc, ca să-i trimit În Franța pe cîțiva dintre șefii mei. Am fost dus la Montjuïc și ținut două zile Într-o celulă complet Întunecată, fără apă și fără ventilație. CÎnd am revăzut lumina, era vorba de flacăra unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acid, Însă m-am bizuit că, mai devreme sau mai tîrziu, avea să-și facă efectul. Îmi spuneam c-o să mă Întorc În Cuba, la mulatra mea, Într-o bună zi. Am fost arestat În timp ce Încercam să urc pe un cargobot spre Havana. Am uitat cît am stat Închis. După primul an, Începi să pierzi totul, chiar și rațiunea. CÎnd am ieșit, am Început să trăiesc pe străzi, unde dumneata m-ai găsit după o eternitate. Erau mulți ca mine, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rapid dibuit, fiindcă fredonam destul de tare, număr de număr, să se audă, oda bucuriei mărunte. Aduceam adică imn de slavă celor mai neînsemnate mângâieturi pe cord, ungerilor ușoare pe suflet, care pe mine una mă ajută să înaintez ca un cargobot senin, zi după zi. De multe ori, bucuriile astea simple, nebăgate de obicei în seamă, dar pe care le caut cu lumânarea, au asupra mea un efect mai mare decât însuși medicamentul Prestarium, transportatorul de liniște (sau de nesimțire?) în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fluviului Yangtze. Marinari și ofițeri se plimbau de acolo-colo În jurul căsuței de pe punte, iar o lampă de semnalizare lansa un mesaj peste rîu. La vreo trei kilometri În amonte, dincolo de Baza aeriană navală de la Nantao, se găseau o mulțime de cargoboturi pe care chinezii le scufundaseră În 1937, Într-o Încercare de a bloca rîul. Lumina soarelui se strecura prin găurile din catarge și din coșurile de oțel, iar apa le spăla punțile, umplîndu-le cabine. CÎnd se Întorcea cu șalupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy, du-te jos la băcănie. Sună-l pe doctorul lui Lenny și sună la ziar, ca să afli unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre Golf. Pentru prima dată, după mai multe zile, se simțea liniștit și începu să treacă în revistă, în gând, câteva evenimente în legătură cu scrisoarea. Se gândea la scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noul Levy Shorts ar fi o popularizare încă și mai bună. Un premiu și o slujbă. În același timp, o reclamă reușită în ziare, anunțând deschiderea firmei Levy Shorts! Era sau nu era aceasta o găselniță grozavă? Domnul Levy privi cargobotul traversând gura Canalului Industrial. În curând, doamna Levy va fi și ea pe un vapor, cu destinația San Juan. N-avea decât să se ducă s-o viziteze pe maică-sa. Să râdă, să cânte, să danseze pe plajă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi mai desmorți mâinile. Vaporul nostru se numea “Grigore Manu” iar Cargobotul sau șlepul remorcat, nu știu nici eu ce era, se numea “Abrud”. Aproape două săptămâni am măsurat lungimea Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe șlep, ne-am aprovizionat cu alimente proaspete, atât
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind din taxi. Dar vaporul cel verde pe care Tomoe l-a luat drept Vietnam, era vasul petrolier olandez Jepsen Marx. În spatele lui, cargobotul de opt-nouă mii de tone, Santosu-maru, cu steagul arborat la catarg, încărca marfă. — Ești sigur că ăsta-i debarcaderul? — Da, sigur. Așa mi s-a spus ieri la telefon. Tomoe mai fusese la Yokohama de două-trei ori, să-și conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a aflat că exista în port un vapor care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai la auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de 45 de ani, rata de viață fiind cunoscută aici cu media cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de 45 de ani, rata de viață fiind cunoscută aici cu media cuprinsă între 38 și 42 de ani. Cargobot făcea excepție, reușind să atingă 60 de coți, ca urmare a deselor întreruperi ale acestui nobil sport al drink-ului, prin executarea diferitelor pedepse, desigur, fără vină, la pușcăria din capătul bulevardul Karl Marx. Fost sudor la Șantierul Naval, soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
experiență a vieții lui de boschetar și de ființă lipsită nu numai de viitor, dar și de grija zilei de mâine, într-un cuvânt exponentul libertății absolute. Începu să aibă premoniții. Ce țuică mi-ai dat, mânca-ți-aș? De ce, Cargobot? Ți s-a sculat? Bă, văd mai mișto! Cred că am furat-o! Dă-mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-ți-aș? De ce, Cargobot? Ți s-a sculat? Bă, văd mai mișto! Cred că am furat-o! Dă-mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]