58 matches
-
în Gradina Ghetsimanicânda fost arestat și dus la judecată, de aici s-a înălțat la cer (există și o piatră pe care, se presupune conform tradiției, se vede urma piciorului Mântuitorului, rămasă de când s-a înălțat spre cer). În Capela Carmelită, sau Biserica Pater Noster (Tatăl Nostru), Iisus Hristos i-a învățat pe credincioși rugăciunea pe care noi o numim ,,Tatăl nostru”. După cum spuneam, dacă din Basarabia m-am întors încărcat cu sentimentul patriotic, aici m-am încărcat cu sentimentul religios. Cred
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Pelerin_la_mormantul_sfant_profesorul_andone_mihai.html [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
ale lumii. A debutat cu rolul Violettei Valery din Traviata de Verdi, la Bologna, pe 16 mai 1948; spectacolul de retragere de pe scenă are loc pe 23 octombrie 1983, la Opera din San Francisco cu rolul Maicii Marie în „Dialogurile carmelitelor”, alături de Leontyne Price, Carol Vaness și Regine Crespin. Între 1980 când începe o carieră de profesoară de canto la Indiana University din Bloomington fiind desemnată ca titulară pe viață (distinguished professor of voice) la School of Music și 1983 a
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Virginia_zeani_l_assoluta_sp_aurel_v_zgheran_1386885762.html [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
School din New York. Trei ani mai tarziu, a fost prima actrița de culoare care a participat la o operă televizată pentru NBC, Țoșca. Debutul la Paris s-a produs în 1957când a cântat Madame Ledoine în premieră americană a Dialogului Carmelitelor, la Sân Francisco, unde a cântat pentru prima oara și în Aida. În 1958, a debutat, tot la Sân Francisco, în rolul Leonora din Trubadurul, dar și la Viena și la Covent Garden din Londra în Aida. Au urmat debutul
Leontyne Price, Primadonă pentru Verdi, la 90 de ani by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105786_a_107078]
-
Ducat și, astfel, aveau un interes legitim de a discredita pe Marie-Adelaide. După consultarea cu prim-ministru al Luxembourgului, ea a abdicat la 14 ianuarie 1919, și a fost urmată de sora ei mai mică, Charlotte. Marie-Adélaïde a intrat la Carmelite, în Modena, Italia în 1920. Mai târziu, ea s-a alăturat la "Surorile Săracilor" din Roma luându-și numele de Sora Maria. Agravarea sănătății ei nu i-a permis să rămână călugăriță, și în cele din urmă a trebuit să
Marie-Adélaïde, Mare Ducesă de Luxembourg () [Corola-website/Science/317911_a_319240]
-
să scrie al treilea secret pentru a se asigura că acesta nu se va pierde în cazul decesului ei. Lucia, cu toate acestea, a ezitat să facă acest lucru. Ea a fost pusă sub o strictă ascultare în conformitate cu jurămintele ei Carmelite, dar ea a susținut că atunci când a primit secretul a auzit-o pe Maria menționându-i să nu-l dezvăluie. Deoarece strictă ascultare a Carmelitei impunea că ordinele de la superiorii ei să fie considerate că venind direct de la Dumnezeu, ea
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
să facă acest lucru. Ea a fost pusă sub o strictă ascultare în conformitate cu jurămintele ei Carmelite, dar ea a susținut că atunci când a primit secretul a auzit-o pe Maria menționându-i să nu-l dezvăluie. Deoarece strictă ascultare a Carmelitei impunea că ordinele de la superiorii ei să fie considerate că venind direct de la Dumnezeu, ea era într-o dilemă cu privire la ale cui comenzi sunt prioritate. În cele din urmă, la mijlocul lunii octombrie, Episcopul Silva i-a trimis o scrisoare care
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
de la Castelul Vincennes unde tatăl și mama ei au fost aruncați pentru opoziția față de mareșalul d'Ancre, favoritul Mariei de Medici, care era regentă în timpul minoratului fiului ei, Ludovic al XIII-lea. A fost educată cu mare strictețe în mănăstire carmelitelor din Rue Saint-Jacques din Paris. Tinerețea ei a fost umbrită de executarea lui Henri de Montmorency, singurul frate al mamei sale, pentru intrigă împotriva lui Richelieu în 1632 și de duelurile vărului mamei sale, Contele François de Montmorency-Boutteville (1625/1626
Anne Genevieve de Bourbon, Ducesă de Longueville () [Corola-website/Science/323679_a_325008]
-
12 mai 1959. După aceea, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-un rol secundar de tenor , cel al lui (Borsa) din opera „Rigoletto” (alături de cântăreți precum Cornell MacNeil și Norman Treigle), apoi ca Părintele confesor din „Dialogurile carmelitelor ”de Francis Poulenc etc. iar la 19 mai 1961 în rolul lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei din Monterrey. Între 1962-1965, împreună cu soția sa, soprana Marta Ornelas (n.1936), care i-a fost colegă la conservator, a fost angajat
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
Paris în triumf și a încercat să uite eșecul mariajului sau cu o serie de afaceri (după moartea lui Richelieu în 1642 a încercat anularea căsătoriei sale în speranța unei căsătorii cu Mademoisellelle du Vigean, până când ea a intrat la Carmelite în 1647) În 1644, a fost trimis cu întăriri în Germania pentru a-l ajuta pe Vicontele de Turenne. În finalul Bătăliei de la Freiburg (august) armata franceză a câștigat o mare victorie asupra bavarienilor comândați de Baronul Franz von Mercy
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
era patroana unui mic atelier de dantelării. Dintre cei nouă copii ai soților Martin, vor trăi doar cinci fete: Maria, Paulina, Leonida, Celina și Tereza. Toate au primit vocația la viața consacrată: Maria, Paulina, Celina și Tereza au intrat la carmelite, iar Leonida în Ordinul Vizitării (ordin de surori fondat de sfântul Francisc de Sales și de sfânta Ioana de Chantal, în 1610). Încă de mică, Tereza avea o sănătate fragilă. Din această cauză, dar și pentru că mama ei era bolnavă
Tereza de Lisieux () [Corola-website/Science/306697_a_308026]
-
mare ariditate sufletească, ea va depune totuși voturile pe 8 septembrie 1890. Moartea tatălui (29 iulie 1894) îi rănește sufletul foarte tare. În schimb, primește o bucurie: Celina intră în Carmel la 14 septembrie 1894. Cei nouă ani de viață carmelită au însemnat pentru Tereza suferință, copilărie spirituală, încredințată milei divine, o adevărată luptă pentru trăirea credinței, ore de dureroasă secetă interioară, viață în întregime dăruită iubirii, în inima Bisericii. Mereu în suferință, dar mereu zâmbitoare - aceasta este definiția care i
Tereza de Lisieux () [Corola-website/Science/306697_a_308026]
-
veniturile alocate inițial verișoarei ei, Mademoiselle du Mâine (1707-1743), fiica lui Louis Auguste, Duce de Mâine. Élisabeth Alexandrine a murit la Paris. Nepotul ei, Louis Joseph de Bourbon, Prinț de Condé, a fost moștenitorul ei. A fost înmormântată la mănăstirea carmelita Faubourg Saint-Jacques din Paris.
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
(n. 26 decembrie 1955, Târgu-Mureș) este un fost disident anticomunist din România. Este fiul medicului Zorel Filipescu și al Carmelitei Filipescu. este căsătorit din 1988 cu Daniela Filipescu, medic anestezist, șef de unitate pentru terapie intensivă ATI2 la Spitalul C. C. Iliescu din București. Daniela Filipescu a fost președinte al Asociației Europene de Anesteziologie ( ESA) în anii 2014- 2015. Împreună au
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
Zorel Filipescu avea dreptul să mai lucreze, era Președinte al Societății de Anestezie și Terapie Intensivă din România și Vice-Președinte al Federației Mondiale a Societăților de Anesteziologie. După eliberarea din aprilie 1986, Radu Filipescu, tatăl său Zorel Filipescu, mama sa Carmelita Filipescu au susținut eliberarea celorlalți deținuți politici rămași la închisoarea de la Aiud transmițând date despre ei către organizațiile pentru apărarea drepturilor omului din occident. Informațiile cele mai multe le-au tramsmis cu ajutorul doamnei Elisabeth Ernst (Liza) cetățean german , colaborator al organizației Amnesty
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
celor Patru Vânturi (1730). Arhitectura neoclasică a Varșoviei poate fi descrisă prin simplitatea formelor geometrice și cu inspirație din perioada Romană. Unele dintre cele mai bune exemple de stil neoclasic sunt: Palatul de pe Apă (reconstruit în 1775-1795); Królikarnia (1782-1786); Biserica Carmelite (fațada 1761-1783); Biserica Evanghelică Sfânta Treime (1777-1782). Creșterea economică a Poloniei a cauzat și o creștere a nivelului arhitectural. Renașterea Neoclasică a influențat toate aspectele arhitecturale, cel mai notabil exemplu este Marele Teatru (1825-1833). Exemplele excepționale de arhitectură burgheză din
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
membri s-au așezat în zona cartierului Bat Galim și în continuare, în zona Stella Maris de pe vârful Carmelului, unde au zidit încă din mijlocul veacului al 18-lea o mănăstire. În zilele expediției lui Napoleon Bonaparte în Palestina, mănăstirea carmelită a servit drept spital de campanie pentru ostașii francezi. Pe parcursul secolului al XIX-lea între cele două grupări religioase au avut loc conflicte pentru controlul unor arii suplimentare pe Carmel. În veacurile al XVIII-lea - al XIX-lea Haifa a
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
care, în semn de protest față de aceste atrocități, a declarat greva foamei și ca urmare a acesteia a și murit. În amintirea călugăriței și filosoafei evreice Edith Stein, convertită la catolicism și ucisă la Auschwitz în anul 1942, o mânăstire carmelită ce funcționa într-o veche hală a unei fabrici îi poartă numele, începând cu anul 1984. Nemăsurata durere ce se consuma între pereții barăcilor, unde mai mult de 1000 de persoane erau înghesuite ca animalele, nu poate avea nici un corespondent
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
a Ordinulului Sfântului Ioan al Ierusalimului, Ordinul Maria Terezia - clasa I (Austria), Ordinul Vulturului Negru, Ordinul Vulturului Roșu și Pour le Merite (Prusia), Ordinul Venerabililor Sfinți Maurice și Lazarus (Sardinia), Ordinul Sfântului Gubert și Ordinul Leoaicei de Aur (Bavaria), Ordinul Carmelitelor Sfintei Fecioare (Franța), Ordinul Vulturului Alb și Ordinul Sfântului Stanislaus (Polonia). Mai mulți urmași ai generalisimului au îmbrățișat cariera militară: fiul său Arkadi (1783 - 1811), general al armatei ruse în timpul războaielor napoleoniene și a războaielor cu turcii de la începutul secolului
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
celui pe care protestanții oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit de patimă, Felton se transformă din cerberul lui Milady în unealta ei și-l asasinează pe duce. Întoarsă în Franța, are ordin să aștepte poruncile cardinalului în mănăstirea Carmelitelor. Tot aici e ascunsă și doamna Bonacieux, și Milady își pregătește o cruntă revanșă. Însă cum d’Artagnan și prietenii săi tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp să-și savureze
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
Madame du Barry, la construirea Petit Trianon; moartea surorii ei mai mari, "Madame Infante", și, în final, la moartea mamei sale, regina Maria Leszczyńska. În 1770, în amuzamentul general, Louise și-a rugat tatăl să-i permită să devină călugăriță carmelită.. A intrat la mânăstirea Saint-Denis, unde regula ordinului a fost urmată strict luându-și numele de Thérèse a Sfântului Augustin. Un an mai târziu, în 1771, a fost acceptată în ordin. A fost maică superioară, din 1773 până în 1779, iar
Prințesa Louise-Marie a Franței () [Corola-website/Science/320132_a_321461]
-
-și numele de Thérèse a Sfântului Augustin. Un an mai târziu, în 1771, a fost acceptată în ordin. A fost maică superioară, din 1773 până în 1779, iar a doua oară în 1785. A intervenit la tatăl ei pentru a permite carmelitelor austriece persecutate de împăratul Iosif al II-lea să intre în Franța. A murit la Saint-Denis, suferind de complicații la stomac. Ultimele ei cuvinte au fost: "Au paradis! Vite! Au grand galop!" ("Spre rai! Repede! În galop!)" Împreună cu alte morminte
Prințesa Louise-Marie a Franței () [Corola-website/Science/320132_a_321461]
-
Familia sa a aranjat pentru el să se însoare cu Anastasie Arapova (1872-1936), fiica generalului maior Nikolai Arapov, în mare masură din motive economice. Au avut împreună două fiice, Anastasie (1893-1977), care s-a dedicat vieții monastice într-o mănăstire carmelită din Londra, și Sophie (1895-1963). Căsnicia s-a sfârșit în mod neoficial în 1902 și apoi cu un divorț formal în 1919. Mannerheim a slujit în Garda de Cavaleri până în 1904. Mannerheim a devenit un expert în cai, cumpărând cai
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
copil își numea mama "Belle Maman" datorită frumuseții ei. Louis a fost recunoscut în 1669, la vârsta de doi ani. A primit titlu de Conte de Vermandois și a fost amiral al Franței. În 1674, mama sa a intrat la Carmelite și a luat numele de "Sœur Louise de la Miséricorde". Ulterior, copiii și-au văzut mama foarte rar. După plecarea mamei lui, Louis a locuit la Palatul Regal din Paris cu unchiul său, Filip I, Duce de Orléans și soția acestuia
Louis, Conte de Vermandois () [Corola-website/Science/321036_a_322365]
-
bronz olimpic la München 1972 și Moscova 1980. Ca antrenor, a obținut medalia de bronz la Los Angeles 1984. În 1974 a făcut parte din echipa care a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial desfășurat în RDG. Căsătorit cu Carmelita Voina. Cei doi au împreună doi copii, pe Bianca și Bogdan Voina. Format la juniori de profesorii Lucian Albu și Buiuc, la clubul Voința Sighișoara. A început activitatea de performanță sub îndrumarea prof. Eugen Trofin, la Universitatea București. Activitate ca
Radu Voina () [Corola-website/Science/308149_a_309478]
-
cardinalul Lustiger a întreținut legături strânse cu conducerea politică a comunității evreiești din Franța și a contribuit direct valorificând simpatia "poloneză" manifestată de Papa Ioan Paul al II-lea față de "copilul evreu polonez care a devenit cardinal" la îndepărtarea călugărițelor carmelite din incinta lagărului de exterminare Auschwitz, unde s-au stabilit cu scopul de a atenționa asupra semnificației locului devenit simbol al tragediei poporului evreu. De altfel, cardinalul Lustiger a considerat că, în ciuda convertirii sale la catolicism, nu a încetat să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]