248 matches
-
amalgam original de natural și artificial, de fapt divers și filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
asigurată totuși de ritm: acesta suplinește sunetele, corpul sonor al expresiei ei constând exclusiv în scandarea pe care o dă succesiunea accentelor. Aș putea să spun că o schemă muzicală fără corp, ca o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității clasice a Antichității. Personal, susțin că această sensibilitate este de tip intelectualist, întrucât favorizează latura noțională a cuvintelor. De
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea percepției pencilinsoniene, cu apropierile ei surprinzătoare, "suprarealiste". Poeta americană este omniprezentă, fie propriu-zis prin crâmpeie de versuri, fie prin binecunoscuta-i propensiune de a materializa abstractul, de a da forme palpabile inefabilului. Arta
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
dreptul în zonele subsidiare prostului gust”. Revolta conținută în atari formulări ca și colaborarea poetului la ziarul Dreptatea nu puteau duce la alt rezultat decît la excluderea sa din viața culturală și, ulterior, întemnițarea. Fragila sa ființă longilină, cu o carnație redusă la minimum, n-a putut suporta crunta detenție care a inclus și tortura. După toate probabilitățile, o fractură de femur, în urma căreia un fragment osos a pătruns în circuitul sangvin, i-a fost fatală. Constant Tonegaru a încetat din
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
preferatul meu.Aceeași debordanță. Aceeași frumusețe paranoică. BARIȘUL ROȘU Stau în Paris și îmi aduc aminte. Dar nu despre Paris. Îmi aduc aminte despre Olga. Ar trebui, mai corect spus, despre O., dar numele simte și cere să-i adaug carnație. Bine, fie: Olga. Olga stă, undeva, la periferia Galaților. Acolo unde e o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
să simtă că el deține monopolul asupra acestei plăceri. Femeile apar pentru a hrăni un apetit, nu pentru a avea unul. În lumina acestei observații, să privim încă o dată o reproducere de-a tabloului: luminozitatea discretă, sidefie, a culorilor textilelor, carnația subiectului, părul acoperit, gâtul puțin dezvăluit, conotațiile simbolice ale perlei, toate duc cu gândul la puritate, virginitate, inocență, care, într-adevăr, hrănesc apetitul privitorului prin lipsa de apetit a fetei. Dar există și o tușă senzuală: gura întredeschisă. Exact pe
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
a unei splendide dicțiuni a ideilor. Forța discursului lui Andrei Pleșu se realizează la confluența a două tendințe. În primul rând, datorită baletului stilistic. Impecabil construită și folosind la maxim disponibilitățile lexicale ale limbii noastre, fiecare frază are o anume carnație, care, altfel, ar fi suficientă sieși. Dar, în al doilea rând, fiecare articulare presupune o idee, o atitudine, o opțiune morală. Retorica e fără cusur, dar, în lipsa frumuseții ideilor, colapsul ar fi iminent și cu atât mai răsunător. Combinația infailibilă
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
eu mica mea remarcă: "Să observăm, în treacăt, că administratorul de moșii nu se amorezase de o sărăntoacă!" Am făcut o apropiere între bunicul meu dinspre mamă și mine. Ultima nu este, nici ea, mai prejos decât aspectoasa Ilinca (de carnație blondă, nu brună ca aceasta). Iar în privința "bordeiului" său, el e în pas cu vremea: un apartament de patru camere, la al patrulea și ultimul etaj al unui imobil din Drumul Taberei, printre coroane de arbori! Aici, la Paris, noi
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
este taxat ironic de cei din jur: "...pentru colegii de cancelarie, care o vedeau aranjată și parfumată, era încă o femeie atrăgătoare, cu o siluetă acceptabilă (centura elastică, lepădată cu un oftat de ușurare de îndată ce intra în casă) și o carnație remarcabilă. ŤIeri în autobuz cineva mi-a zis domnișoarăť, Ťelevii de la seral nu-și luau ochii de la picioarele meleť - biata Eugenia se crampona de tinerețe, se alinta și se pisicea își azvârlea picioarele peste brațul fotoliului și nu reușea să
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
formulării, în sensul în care pentru un Karl Krolow portocalele și lămîile devin "algebra fructelor coapte", iar un Gottfried Benn declara"sînt prismatician, lucrez cu sticlă". Continuînd, într-un fel, neoexpresionismul liricii românești din anii ^60-^70, Mircea Măluț supune carnația lui nu o dată flasca, zemuind de prea multe vorbe, unui teasc cerebral, spre a realiza concentrate, "pilule" metaforice: "o surzenie tînără în inima focului/ biciul drumului înapoi// o firimitura treaza în plin întuneric/ un altar în hohot" (dintr-un balcon
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
de trei ori an fața sediului Securității din Timișoara; obsesia ei este epilatul continuu, ceară bruna, "radicală" e singura avere pe care a luat-o cu sine. Croatul Radovan Baleu visează și obiectele din visele sale se ăntrupează an cameră: carnații Debrecinen, ceapă, Șlibovița sunt nelipsite, dar și paiele aurii din capita unde o iubește pe Katariuka. Vasal din Zaporojie prevestește căderea comunismului prin soacra să Larissa Petrovna care adoarme și (iarăși prin vise) "găvăreste" viitorul. Bunica Persida hrănește cu mămăligă
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de foc - relativ puține - ale unui misticism real, mistuitor al carnației lumii, deschis larg spre spirit: "Doamne/ rămîn la pămînt/ E seară/ Tărîmul apune/ Nu sînt cu mine/ Nu sînt în lume/ Nu m-a ajuns niciodată/ din atîta-ndurare/ nici o boare de gînd/ Trec fără umbră/ Aproape/ fără făptură/ De toate
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
simțit foarte apropiați, pentru că aveam și eu nevoie de această intimitate cu textul. Pentru mine, critica trebuie să fie, într-adevăr, o participare la text. De aceea poate că s-a observat că comentariul meu are nevoie de text, de carnația textului, are nevoie de această țesătură, de această prezență, cum zicea Roland Barthes, de o anumită granulație a vocii, adică trebuie să simți vocea scriitorului implicată în expresia ei. Și tocmai asta a fost pentru mine marea revelație: că am
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă, ingenuă, îndrăgostită de soldatul dezertor (Imola Kezdi, un talent cu o carnație superbă); și tatăl fetei, cantonierul taciturn, enigmatic și violent, victima războiului din bucătărie, un personaj căruia Gheorghe Dinică îi conferă - ca din nimic - o extraordinară densitate"... Revăzînd, acum, filmul, tînărul în rolul soldatului mi s-a părut că joacă artificial
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
să se desfășoare liber, să seducă în afara constrângerilor de natură așa-zis ideologică. Urmărind narațiunea îndeaproape, explicitând-o la tot pasul și expunându-i mesajul fără nici o reținere - totul e susceptibil de a fi concept, simbol, marcă -, ideologia concurează inutil carnația literară a textului. Romanul își conține propria hermeneutică, dar nu prin asimilare, ci prin parazitare. Nimic nu e de povestit, totul e deja de interpretat; lumea există nu pentru a ajunge într-o carte, dar pentru a valida constructul hermeneutic
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
epic, Traian Dobrinescu au, dincolo de unele stridențe retorice, deplină coerență narativă, legitimând un demers epic credibil, autentic, ferit de riscurile excesului de idealizare sau caricaturizare a lumii. Ideologicul, atât cât este, e validat cu promptitudine de modulațiile discursului narativ, în carnația unor personaje credibil articulate, ce participă eficient la metabolismul estetic și etic al romanului.
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
pare, adesea, atât de specifică scrisului. Iar asta pentru că Foarță manifestă, în toate cărțile sale, oroare de simplitate. El își asaltează, de cele mai multe ori, cititorii. Iar facilitatea pe care o etalează e una, târzie, a descărcării nervoase. Singurul personaj cu carnație din Roșul ușor e rozul iluzor e un oarecare fost coleg de școală al profesorului Elisav, un anume Iordache Moise. Patafizician amator, hotărâse că legea lui Arhimede se aplică strict corpului lui Arhimede scufundat în lichid. Sau că, după calapodul
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
funcționar public, în pantalon bleumarin și cămașă bleu deschis. Nu înțelege încă ce se întâmplă, se uită în jur, se uită la tânăr, se uită la ea, înfășurată în sarong, cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sclipiri deosebite, dar cu un dozaj verbal aproape științific. Mai răsfoim ce mai răsfoim, și convingerea ni se cristalizează fără cale de întoarcere. Ne punem deja problema în termenii talentului, ai mâinii de scriitor, ai capacității de construcție și ai carnației închegate a personajelor. Lăsăm deoparte povestea, obsedantă sau nu, mizele tematice ale volumului și glosele extratextuale sau psihologiste, pentru ca, seduși de meritele tehnice ale contactului cu pagina, să bifăm, pe listele fragedelor noastre descoperiri, un prozator. Încă unul, cu alte
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își face intrarea fericită în câmpul tău vizual, ba chiar în câmpul atenției tale; ori poate tu ai intrat într-un câmp magnetic a cărui atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]