71 matches
-
și schematic sinopsis nu poate lumina redactorul de editură, care-l citește și așteaptă, ca orice bun, de vocație redactor, să descopere „marele talent”, viitoarea glorie a editurii și a literaturii! Nu pot apărea astfel dialogurile, nici personajele În toată „carnalitatea” și „mișcarea” lor, nici stilul, nici acele comentarii ale autorului care, cel puțin În romanul modern, au căpătat un rol preponderent. (Imaginați-vă un sinopsis după un roman de Faulkner sau după À la recherche du temps perdu al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
felul omului credincios de a reacționa la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. De aceea, speranța fără fisură e o virtute rară. Căci răul absolut, fără fisură, e și el rar. Există însă, uneori, o evidență a răului, o carnalitate a lui, care îi conferă o oarecare tentă de absolut și dă speranței adevărate șansa de a se manifesta. Speranța refuză să considere evidența răului drept realitate a răului. În plan metafizic, ea e un mod de a confisca răului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a lui Los și Enitharmon; după poziția ocupată, pare a fi emanația lui Ananton (al 6-lea fiu al lui Los), menționat tot o singură dată. 284 (VIII, 360) ETHINTHUS: Se află în vest, reprezintă iubirea că act pur fizic, carnalitatea, carnea muritoare. Este prima dintre cei opt copii care sînt chemați de Enitharmon după somnul sau de 1800 de ani. Cei opt reprezintă reprimarea sexuală sub dominația idealului de castitate al lui Enitharmon. Ciclul merge invers acelor de ceasornic (împotriva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
naturii), de la vest (Ethinthus) la nord (Thiralatha). Ethinthus (♀) face pereche cu Manathu Vorcyon (♂) (aici Blake îl include pe Manathu Vorcyon în lista de fiice, probabil pentru că uitase să îl includă în lista de fii), i.e. "flăcările de dulce-nșelăciune" ale carnalității (flesh's flames of soft delusion), fie dorința sexuală, fie efectul iubirii că act pur fizic. Perechea din sud este Leutha (♀) (sexul sub dominația Rațiunii: Păcatul) și Antamon(♂) ("prințul rouăi cei de mărgărint": sămînță masculină). Perechea din est este formată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Paraschivescu stabilește un nucleu istoric în jurul căruia fantazează cu grație. Romanul de acum doi ani, Fluturele negru, era o ficțiune biografică despre viața excentrică a lui Michelangelo Merisi (Caravaggio). Miza cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje (Roma, Sicilia) și redute interioare. Fluturele negru era o metaforă pentru dimensiunea metafizică a operei de artă, dar și un simbol pentru abisul confruntării artistului cu creația. În Astăzi este mâinele de care
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
astfel inclus în descendența unui Cletto Aoorighi, Emilio Pragha, Igino Ugo Tarchetti, Giovani Prati, nume necunoscute cititorului român de azi, la modă la începutul secolului trecut, toți fiind poeți popularizați de doamnele mondene ale Bucureștiului de pe atunci, impresionate vinovat de carnalitatea iubirii declamate de ei. Inițiat în acest gen de viitoarea lui soție Henriette Allievi, Duiliu Zamfirescu va scrie și el versuri erotice și dezabuzate. Analiza pe care criticul o face fiecăruia dintre poemele de tinerețe ale lui Duiliu Zamfirescu pornește
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
de preț,/ dar botul diavolului fără dinți era umed și negru" (Înger în fereastră spre răsărit). O amețitoare frenezie a "spurcării" o cuprinde pe autoare, împletind imaginile iconoclaste cu senzualități provocatoare, menite a le împrospătă, a le acorda complicitatea unei carnalități vampirice: "L-am aflat pe evanghelistul pocit, aripa hidoasa nu i-am zărit-o, dar i-am simtiit duhoarea frumoasă. Fetite-le-vrăjitoare m-au purtat cu nădejde către el, voiau să ating fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
semeață ce se profilează în valea/ cotropită de o ceață de marmoră" (Caspar David Friedrich: "Biserică în peisaj de iarnă"). Aceleași ape duale joacă și-n alte poeme. Proprie nu doar credinței febrile ce tinde a se detașa de trebuințele carnalității, a se feri de ispitele simțurilor, asceza e, în diverse grade, și o disciplină necesară verbului poetic, răsfrîngere, fie și reflexă, a Logosului: "Ceea ce se face aici vizibil, oferindu-se contemplației,/ este războiul ce se dă pe un front invizibil
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
vulnerabilității umane. Expresia portretelor, suma detaliilor din acestea nu fac altceva decît să dea în vileag poezia morții. Dacă la Hamlet Machine merge de multe ori spre fotografia-radiografie, spre surprinderea corpului decarnalizat, supt, devitalizat, în Faust, ochiul se bucură de carnalitate, de senzualitate și erotism. Ispita se strecoară și în fotografie ca o supremă demonstrație-suport a spectacolului lui Purcărete. Mișcarea, dinamica ei din primul alb devine acum popas greu, stop cadru în analiza unui gest, a unei ipostaze. Mecanismul morții este
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
un dialog cu iubirea sa față de teatru, de aventura lui fanstatică ce i-a însoțit toată viața. Însoțire, însoțitor. Pilonii fundamentali ai acestui album. În Faust apar, de la început, poeticul și ludicul lui Silviu Purcărete. Acum un Fellini al ravagiului carnalității. Coperta mi se pare că ascunde una dintre cele mai tulburătoare confesiuni despre viață, teatru și iubire, despre viață, ispită și moarte, despre erotismul din noi ascuns în prejudecăți și în șabloane. Mi se pare o pro-vocare, deopotrivă a Mihaelei
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
editorală a Omului disponibil, autorul oferă o succintă explicație pentru conținutul volumului publicat la Brumar: "Versiunea Omului disponibil din cartea de față este diferită de variantele anterioare, apărute de-a lungul anilor, adăugând sugestia împletirii unor profesiuni de credință cu carnalitatea poemelor de dragoste ca într-o spirală ADN ascendentă". Acestea fiind zise și știind că poemul, incluzând cânturile scrise în proză (memorialistică și/sau eseistică), nu are mai mult de 70 de pagini, prima întrebare care se pune este cât
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
poetul se retrage strategic în propria ființă, aidoma unui melc, a unei țestoase. Nu e o "cedare de teren", ci o manevră a identificării defensive, o regasire în intimitatea eului creator, amenințat de intruziunile Celuilalt, ca și de rumoarea, de carnalitatea excesivă, de toate aspectele contingentului cărora li se supune eul empiric: "dacă ei sînt cei care aduc/ otravă în pocale de aur// acum nu mă simt sărbătoarea/ nimănui/ aidoma celui ce ieșea în plină/ noapte sub luna/ arată cu degetul
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
exclusiviste!) ale poeziei române din ultimele decenii. Modelul expresionist, cuprinzîndu-i pe liricii șaizeciști, de proveniență și inspirație rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual, ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția, cu o puternică vocație de geometru și cu o aspirație continuă spre limbajul concis și spre mesajul clar, el este permanent sedus de senzualitatea formei, de promisiunea unei carnalități abia stăpînite prin inflexibilitatea codului cultural. Pornește eliptic și abstract ca un extrem-oriental și, după cîțiva pași, asemenea unui explorator mereu disponibil, se trezește în luxuria unor imagini dense și pline de circuvoluțiuni ca o infinită masă cerebrală. Sigur pe
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
propriile povești mai mult sau mai puțin delirante. Kjell Bjarne este ascultătorul perfect. Tăcut, credul, naiv, rezoneurul ideal. Sătul de aventurile sexuale ale mamei, Bjarne este un tînăr care tînjește după iubire, care habar nu are ce este sexul, femeia, carnalitatea, amorul. Mintea lui puțin întîrziată sau inocentă, cum vrem să o numim, visează femeia și iubirea într-un mod sublim, fără să știe, însă, și cum ar putea să comunice asta dacă, totuși, Femeia ar apărea. De aceea, fanteziile lui
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea. Retorica e impregnată de mărcile imperativului și ale elogiului pre/post-coitum contopite într-un soi de mistică erotică: cînd lumea s-a redus și se închide la doi, mistica aparține exclusiv plăcerii sexuale. Sonete de alcov casnic, poemele sînt închinate
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
în apele Jocului secund și trecut prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu invelează cele două suflete ce i se zbat în piept - după formula goetheană -, între carnalitate și spiritualitate, între fast și rigoare, între Lidia și Simonie, între mercur și plumb, aur și aer, foc și apă, între făptuire și tăcere, ducând spre perfecție nu atât formele fixe versilibristice, cărora le este mai frecvent fidel, cât o
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală, în Tatăl, aici, Șerban Ionescu îi dă carnalitate. Ca și Rodica Mandache în Mama și în trecerile ei felliniene. Dansurile irlandeze lucrate de Malou Iosif au avut, în 1995, o funcție bine gîndită și au creat atmosfera ce servea spectacolul. După ce și publicul românesc l-a descoperit, mult
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
consum: prezența prostituatei care deschide și închide cercul. Dincolo de gesturi mai studiate, mai precipitate sau nu, de elaborate strategii erotice, de ludicul senzualităților, de limbajul trupurilor, de ambiguitățile privirilor și cuvintelor, de complicitățile luminilor, clar-obscurului, de răbdare și grabă, de carnalitatea posesiunilor sugerate, dincolo de toate aceste jocuri subtile ale aparențelor zărim esența radiografiei fiecărui personaj, fiecărui cuplu. Aici găsesc că este miza montării lui Felix Alexa. Încărcată de fiecare actor în parte și de toți cei prinși în hora iubirilor. Fiecare
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
de nerecunoscut? Nu cred. Personajul din spatele foii e același pe care-l puteam aproxima încă din primele poeme publicate, din Căderea și din Georgice. Un ins senin, ale cărui momente de descurajare au, totdeauna, un nucleu stenic, un vizionar până la carnalitate, lipsit, în imaginile sale, de tentația verbiajului, un, în sfârșit, foarte bun cititor de literatură (asupra căreia nu-și negociază punctele de vedere). I s-a reproșat, apoi, lipsa de nerv publicistic. (Nemulțumirea aceasta venind din partea unor critici literari care
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență, alcătuiește locul cel mai vulnerabil al
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă cu totul ascunsă, tocmai pentru că nudurile nu sunt ale unor femei oarecare, ci ale Evei sau ale Sfintei Ecaterina. Ca să nu spun că e vorba de o carnalitate expansivă și chiar provocatoare, pe scurt, profană. Oarecum surprinzător e să descoperi într-un tablou de la începutul secolului XVI o scenă religioasă, cu Iisus ieșind din mormânt și cu, în fundal, Crucificarea, în al cărei prim-plan se află doi
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie nu-mi plac cartofii cu slănină. Dar este doar problema mea..
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
post-factum. Printr-un proces pe care astăzi l-am consideră deconstructiv, exterioritatea corpului mega-masinii războiului ia locul interiorității corpului biologic și, după ce îi dezafectează mecanică organică, o restructurează paradoxal, prin motricitatea morții, în singura arhitectură fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
Camil Baltazar, 5. Geo Bogza. Slavă Domnului, ne-am emancipat! Să ne întoarcem la fondul chestiunii. "Indecența" și "onorabilitatea" se amestecă mereu pe teritoriul erosului. Ponderea lor depinde de tendința pe care i-o aplicăm, cea a senzualității dezlănțuite, a carnalității lascive, sau cea a îmblînzirii, sublimării, estetizării (pentru cea din urmă ipostază îl cităm pe autorul Florilor Răului care definea iubirea drept "frenezia de a transforma unul pe celălalt, de a se înfrumuseța unul pe altul într-un act care
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]