71 matches
-
lui au o valoare ideologică. Când e temeinic pusă în practică, această presiune asupra romanelor face din ele principala formă de mistificare a realității istorice și sociale. Romanele realist-socialiste prezintă o realitate mai mincinoasă în coerența ei ideologică și în „carnalitatea" ei artistică decât cărțile de istorie sau documentele de partid. De ce, așadar, este considerată periculoasă literatura de către inchizitorii de toate spețele? Nici unuia dintre ei nu-i convine, în primul rând, faptul că, lăsată liberă, imaginația literară scornește lumi care nu
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
vârstei, cum se așteaptă, cât una a înțelegerii prin scris. La fel ca în proza lui Bellow sau Roth, eroii lui Virgil Duda sunt surprinși la o vârstă a înstrăinării de trup; cu toate acestea, ei recuperează, uneori spasmodic, mirajul carnalității de altădată. Toma se căsătorește (a treia oară) cu o femeie tânără (Aurelia), Anton, proaspăt ieșit dintr-o căsnicie liberală, nu refuză nicio aventură (Sylvia, Julie, Mina, Ahuva), iar Raul folosește femeile ca un instrument de parvenire. Evident, personajele feminine
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură gigantică, de ce tocmai în țara pastelor făinoase nu am văzut nici un trup gras cale de opt zile, pe scurt: cum devine carnalitatea soclul ideal al duhului și cum se umple, așa de natural, materia de chipul invizibilului. Ce-i drept, am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja copacilor! Cum îți poți educa simultan gustul estetic și jubilația papilară, opțiunile artistice prin ceremonialuri pe vălul palatin. Alchimia contrariilor: educația senzorială și carnalitatea ideii. „Bine, Mircea, vin!“ am exclamat voios după mica dezbatere interioară. Cum era și firesc, realitatea (turistică, managerială, umană) de pe teren a întrecut cu mult biata mea imaginație culturală. Nu fusesem în Alba Iulia de prin 1994-95, când, după un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o hazna a sufletului, pivnița fetidă a inimii? De ce, fără drept de apel, carnea, carnalitatea, ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
romane, celălalt în nebunești, irealizabile, metafizice construcții ridicate de aspirația lui spre tăcere și pustietate. Spectre de var și de cuarț, populate doar de statui. Ziua, adolescenții rătăceau prin Roma caniculară, noaptea-mpărțeau așternutul într-o revărsare de pasiune și carnalitate. O vreme a dormit între ei și o anume Fla-mima, pe care-au pictat-o în zeci de pânze, dar, după un vârtej de câteva luni, și pânzele, și fata au dispărut fără urmă, iar cei doi au plecat cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ncepu să bea, așteptând ca amicul său să se de-machieze. Acesta-și lepădase țoalele de marmură moale și stătea acum, doar în slip, cu capul și brațele albe, ceea ce dădea restului trupului său de tânăr zvelt și puternic o carnalitate uimitoare. Fiecare aluniță, fiecare pliu al pielii, fiecare coș de pe spate și firele de păr fin de pe șale păreau miraculos de omenești acum, când tânărul își lepădase atributele statuare. În comparație cu capul încă în întregime de piatră, pielea corpului era trandafirie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și o despărțea de mine și de fratele meu. Trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-i drept, dar data aceea mă va obseda toată viața) c-ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale. Gina îi privea nu cu oroare, ca mine, ci cu un fel de liniște și resemnare, cum ai privi mobilierul urât din casa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repetată la nesfârșit, cere eforturi supraumane de verbalizare. Cuvintele recitate, cu pauze implozive, sincope și explozii sonore, corpul maroniu și fața intenționat excesiv de machiată, încălțările de lemn în formă de copite, care dezechilibrează trupul, lumina care-i descoperă încet, încet carnalitatea fragilă compun un cod de teatralitate corporală stăpânit impecabil. E uluitor să vezi cu câtă impulsivitate primitivă și cu cât rafinament își însușește Vera Mantero starea de criză. Cum lucrează cu neputința, cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându-se lacom din carnea parfumată a fructelor și mi se părea că livada, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de rapid se adaptează parametrii unei persoane la ceva neobișnuit: deși era evident că este exagerat de supraponderală, aceasta nu mai părea a fi trăsătura ei dominantă când o priveai a doua oară. Eram mai conștient de ochii drăgălași, iar carnalitatea fetei era de data aceasta mai puțin grotescă și mai mult plăcută, într-un mod rubensian. Privea în continuare fără țintă, dar măcar avea capul îndreptat în direcția bună. Am luat un pachet de unt din coș și, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul./ Ce nu se poate distruge/ Alunecă între părinți și copii,/ Nu-ți stinge auzul/ Cu legile lumii acesteia,/ Întreg universul atârnă/ În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă a tuturor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face demnă de tot respectul. Femeia este aici principiu al răbdării și al echilibrului, care temperează dorința masculină de răzbunare violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o floare a răului, artificială și coruptă ca florile cu care se regizează seducția. În catalogul celei de-a doua expoziții a lui Th. Pallady ținute la Ateneu 370, apar listate printre compozițiile sale de factură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei precise determinari sexuale. Tabloul face parte din seria Contemplativilor, cum îi numește Serafina Brukner, cu care Cecilia Cuțescu- Storck deschide o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picta vegetația are ceva din tușa "naivă" a lui Rousseau Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]