79 matches
-
bârfesc la umbra ochilor scurși languros, în afară, și în al meu verde cap întețesc pofta din zilele toate... auxiliară. În stânga bărbatul sirenă înotă spre cer cu fața toată un strigăt și coada vioară, în vreme ce lumea îl confundă cu un carnasier ce duce o violentă viață-arbitrară. În drepta pândește măgarul cu ochi... trei la număr, ascuns după raza de soare, printre pofte și-a bătătorit alei dintre ele eu fiind cea mai seducătoare. În spate înoată monstrul meu personal, preistoric, în
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1474450454.html [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
coruptă va fi România peste 20 de ani? Uitați-vă cu atenție zilele acestea la examenul de bacalaureat Să privim așadar personajele care participă zilnic, în calitate de conducători auto, la ceea ce numim traficul bucureștean al momentului verii anului 2016: Tigrul - un carnasier de talie mare, dotat genetic să devoreze o mulțime de riscuri în conducerea autovehicolului, care este uneori o limuzină cu motor puternic de capacitate minimum 2000 centimetri cubi, dar de cele mai multe ori, desigur, un autoturism 4x4. Întotdeauna dă vina pe
tipuri de șoferi în savana bucureșteană by https://republica.ro/tigrul-sacalul-gazela-maimuta-tipuri-de-soferi-in-savana-bucuresteana [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
elefanți urbani. Se întâmplă, câteodată, să îl întâlnești în locurile de adăpare, parcările de mall sau supermarket, ocupând cele mai apropiate poziții de intrare, chiar dacă sunt special marcate pentru ființe cu mai puține abilități de adaptare la savană. Șacalul - alt carnasier, de astă dată de talie medie, care circulă în vecinătatea turmelor numeroase de ierbivore, atât de talie medie, cât și de talie mică precum zebrele și gazelele, pe care le găsim pe benzile unu și doi, pe un sens, ale
tipuri de șoferi în savana bucureșteană by https://republica.ro/tigrul-sacalul-gazela-maimuta-tipuri-de-soferi-in-savana-bucuresteana [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
sale. Este imparțial, privitor la modul lui de șofat și la greșelile pe care le-ar putea face în trafic. Își asumă adeseori riscuri, depășind limita de viteză în savană, dar și alte autovehicule, indiferent că sunt conduse de alți carnasieri ori erbivore. Îl găsim oriunde în București. Poate conduce orice tip de mașină, de la taximetrele galbene la limuzine de lux. Cel mai ușor este recunoscut pe mașinile de intervenție rapidă ale salvărilor și pompierilor. Zebra - un ierbivor de talie medie
tipuri de șoferi în savana bucureșteană by https://republica.ro/tigrul-sacalul-gazela-maimuta-tipuri-de-soferi-in-savana-bucuresteana [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
2012 Toate Articolele Autorului Dadaistă Poetul umblă-n Baston cu ac la un capăt- Pe jos, litere... Frig Culoar iarna Un hămăit de pitbul Iuțește mersul Aievea Parfum de iacint N-ai uitat niciodată Prima iubire... Botniță Un icnet surd Carnasier de pradă Mârâind nervos Sanctuar Niciodată iarna Nu-ngheață Râul, Ramul- Binomul Neamului ! Onirică Latră la lună Distanța e parcursă Pe funii de vis Referință Bibliografică: onirice / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07
ONIRICE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Onirice_george_nicolae_podisor_1328599957.html [Corola-blog/BlogPost/346706_a_348035]
-
prehensilă, ce ajunge cel puțin până la pământ. Picioarele, relativ scurte, au câte cinci degete. Dentiția lor se aseamănă cu a ursidelor, de care se deosebește prin aceea că ultimul premolar superior și primul molar inferior n-au caracter de măsele carnasiere și în fiecare falcă n-au decât câte două măsele tuberculoase. le seamănă ca înfățișare generală cu urșii, însă au coada lungă. Au un corp zvelt. Procionidele sunt mai mici decât urșii. Lungimea cap + trunchi este de 305-670 mm, lungimea
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
talpă și parțial pe degete. Mersul este de obicei asemănător cu cel al urșilor. Dentiția procionidelor se aseamănă cu a ursidelor, de care se deosebește prin aceea că ultimul premolar superior și primul molar inferior n-au caracter de măsele carnasiere (măselele carnasiere sunt dezvoltate numai la "Bassariscus") și în fiecare falcă n-au decât câte două măsele tuberculoase. Formula dentara este de obicei: 3•1•4•2/3•1•4•2 x 2 = 40, însă la "Potos" este 3•1
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
parțial pe degete. Mersul este de obicei asemănător cu cel al urșilor. Dentiția procionidelor se aseamănă cu a ursidelor, de care se deosebește prin aceea că ultimul premolar superior și primul molar inferior n-au caracter de măsele carnasiere (măselele carnasiere sunt dezvoltate numai la "Bassariscus") și în fiecare falcă n-au decât câte două măsele tuberculoase. Formula dentara este de obicei: 3•1•4•2/3•1•4•2 x 2 = 40, însă la "Potos" este 3•1•3•2
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
Incisivii ursidelor sunt relativ mari, cu o coroană crestată, iar caninii deosebit de puternici. Măselele sunt adaptate pentru mestecarea hranei vegetale. Premolarii sunt de tot reduși, iar molarii bine dezvoltați, având o suprafață triturantă complicată și prevăzută cu tuberculi lați. Măselele carnasiere (ultimul premolar superior și primul molar inferior), în special cea inferioară, și-au pierdut caracterul de dinți tăietori, devenind tuberculate. Limba ursidelor este netedă, stomacul simplu, intestinul subțire puțin diferențiat de intestinul gros, iar cecul lipsește. Craniul cerebral al urșilor
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
număr al dinților la canide este un caracter de primitivitate. Ultimul premolar superior și primul molar inferior, sunt, în general, mult mai mari decât celelalte masele și au cu crește specializate pentru tăiat și sfâșiat carnea și se numesc masele carnasiere, ele joacă rolul cel mai important în tăierea cărnii. Faptul că premolarii și în special măselele carnasiere sunt de tip sfâșietor, iar molarii au coroană lata, potrivită pentru mestecarea hranei vegetale, arată că multe din speciile acestei familii au un
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
sunt, în general, mult mai mari decât celelalte masele și au cu crește specializate pentru tăiat și sfâșiat carnea și se numesc masele carnasiere, ele joacă rolul cel mai important în tăierea cărnii. Faptul că premolarii și în special măselele carnasiere sunt de tip sfâșietor, iar molarii au coroană lata, potrivită pentru mestecarea hranei vegetale, arată că multe din speciile acestei familii au un regim alimentar mixt. Această ne-o arată și tubul digestiv, care este de 2-7 ori mai lung
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
S de Olduway). "A. afarensis" nu are habitat amenajat (adăposturi sub forma paravanelor sau al platformelor amenajate) sau unelte; probabil avea comportamentul unui vânător de talie redusă, cu o puternică înclinație spre vânătoarea cooperativa și exploatarea carcaselor abandonate de marii carnasieri. Specia se precizează pe la 3 mîl. de ani, iar durată de existență se întinde între 3 și 1 mîl. ani. Cu o talie net superioară (1,50 m și un volum cranian de 500-550 cm³), " A. robustus" reprezintă o evoluție
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
ele, dacă ziceai că nu, atunci de ce râzi de alții. "N-ai înțeles, zisei, e vorba de talent, doamnă!" Mersesem prea departe cu sugestiile mele și mă înfundase. Ea izbucni în hohote, își dădu capul pe spate. Dinți lați, colți carnasieri, expresie brusc de o imbecilitate absolută și totală. Avui, o clipă, o senzație de coșmar. Doamne-Dumnezeule, cum putusem, încă de la început, să-i spun ceea ce îi spusesem? Nu-mi aminteam să fi fost vreodată atât de vulgar, nu față de cineva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om, prin incapacitatea lor de a înghiți, să zicem, când din una când din alta. Numai rața ajunsese pe undeva pe aproape, fiindcă își vâra ciocul când în mâncare, când în apă. Ițic primește ordin de chemare, începu prietenul meu carnasier... Și îl apucă groaza și fuga la rabi... Aoleo, rabi, ce mă fac, o să mor... De ce, Ițic? Am primit ordin să plec pe front... (Anecdota, după cum vezi, e veche, din timpul primului război mondial, fiindcă în al doilea mareșalul le-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte, dorisem doar să le urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
De fapt, din "băieții buni" nu a mai rămas nimic, din imaginea încă vivificată mitic s-a ales praful, din cenușă răsar nu frumoase păsări phoenix, ci niște creaturi al căror numitor comun pare a fi doar imbecilitatea, violența, instinctul carnasier. Cei doi "separatiști" sunt seduși de mit și plătesc naivitatea fiind "mâncați" cu fulgi și pene, însă iluzia lor își are rădăcinile în ficțiunea care-i programează donquijotesc la incarnarea modelului. Comorra este mai puțin organizația mafiotă cu tradiție, una
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
retrospectivă nu exclude cinismul: „Mătăluță ești vegetarian”, sună ca o sentință verdictul prozatorului când poetul își amintește că în plin triumfalism stalinist zeci de mii de români „mai și mureau... nu chiar într-o stare de totală libertate”. Vegetarian sau carnasier, unica soluție ar fi fost să te aperi prin a fi mereu tu însuți. Este exact ce a făcut M. de la Mituri (1967), Destinele intermediare (1968) și Cartea regilor (1970) la Cartea prințului (1973), Roman (1975), Piatra palidă (1977) până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Léonte, și s-ar traduce prin "fiul lui Leon" sau, mai bine zis, "al leului"103, strămoșul totemic, strămoșul mitic al tribului, sintagme pe care Eliade le folosește în Istoria credințelor și ideilor religioase. Mitul descendenței unui popor dintr-un carnasier (lup, leu, leopard etc.), văzut ca vânător exemplar, devine inteligibil printr-o concepție religioasă regizată de un Domn (o Mamă) a (l) Animalelor; universul religios al vânătorului primitiv este dominat de solidaritatea mistică dintre vânător și vânat 104. Asemeni obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
certați cu justiția, dând târcoale ca lupii și trăind din pradă”. O a treia ipoteză, susceptibilă de a explica originea numelui dacilor, susține capacitatea acestei populații de a se transforma În lup. Aceștia acționau sub impulsul brutal al unei firi carnasiere ce mai poate fi numită și „furor lycantropicus”. O asemena transformare poate fi legată fie de lycantropia propriu-zisă, fenomen foarte răspândit mai ales În zona balcanică, fie de o imitare rituală a comportamentului și aspectului exterior al lupului. Imitarea aceasta
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
este vorba de curaj sau de putere, ci „de o experiență magico religioasă care modifică radical felul de a fi al tânătului războinic. Acesta trebuie să-și transmită umanitatea printr-un acces de furie agresivă și terifiantă, care Îl asimila carnasierelor turbate.” De reținut este faptul că pentru a deveni războinic se asimila magic comportamentul fiarei și, de asemenea, tânărul era Îmbrăcat ritual În pielea lupului pentru a semnifica preschimbarea În lup. Se realizează o interesantă substituție În care fiara ia
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
șuiere aerul În gura lui deschisă și să freamăte solzii de metal. Dacă adăugăm că luptătorii din jurul stegarului purtau măști de tipul tecta galea (de lupi și de urși, pe care le trăgeau pe cap și mormăiau fioroși ca niște carnasieri, putem să intuim teroarea pe care o exercita acest corp de elită al armatei dace, temut de altfel pentru vitejia și cruzimea sa.” Ca o rămășiță a riturilor inițiatice arhaice, În perioada dintre Crăciun și Bobotează există Încă ceremonii În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
a tinerilor. „Sursa primară a acestor ritualuri se află probabil În universul religios al vânătorului primitiv dominat de solidaritatea mistică vânat-vânător” care implică o relație deosebită Între om și animal. O asemenea concepție are la bază mitul descendenței dintr-un carnasier, un mit justificativ: „animalul primordial ucidea oameni (... Animalul a fost În cele din urmă doborât și acest eveniment este ritual reactualizat”. Originile practicilor rituale ale celor mai multe sărbători se pierd În negura timpului, aparțin unor altor vremuri, Însă cu toate acestea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe lângă Colea) și satisfacția crudă a lui Diomo, viitorul rival. Ciprian îi aruncă doar o privire vag compătimitoare, prin monoclu, pe când Diomo își manifestă sentimentele prin aplauze zgomotoase și mișcarea nervoasă a gurii, dezvelind niște dinți "rari și puternici", de carnasier. Salvarea pare să vină până la urmă, ca și altădată, tot din partea unei femei, ce intervine în discuție doar pentru a suspina, nostalgic, după trecutul evocat cu patos viril de aprigul general. Însă lamento-ul doamnei ("Ah, cneazule, unde-s vremurile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rivalii. De aici intră în joc destinul. Un lup fioros caută prilejul de a se înfrupta din oile turmei, iar inconștientul berbecuț îl înfruntă crezând că are de a face cu un confrate. Prin urmare, ucide din pură întâmplare un carnasier de toți temut, cu o reputație de vânător absolut. Nu este conștient pe moment de ceea ce face, dar acest lucru nu îl împiedică să profite prompt de experiența sa. De fapt, acesta este momentul decisiv, inițiatic: "Aretele mai târdziu vitejiia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]