656 matches
-
alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte ambițios în intenție, dar care are de suferit uneori din cauza infuziei abundente de metafizic și aglomerării prea mari de simboluri și prețiozități imagistice. Liviu Georgescu - Solaris, Universalia Books, New York
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
problema lui. Și pentru că a prins gust să nu întreprindă nimic pe gratis, neîntrebat, nu se va pronunța asupra viitorului. E drept că a visat cum prin patul lui desfăcut creșteau viguroase ferigi mezozoice foșnind din semințe, iar o plantă carnivoră îi devora motanul, dar la trezire a uitat. Dumneavoastră credeți în puterea premonitivă a viselor?
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman. O viață cu chirie, din odaie în odaie
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe ziduri din carne de om: singurătăți și pustietăți care
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori carnivore car după mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea/ Când te privim/ Dă-ne sîn lumea/ Din țintirim/ îmi culc obrazul pe o pulpă/ De regină îngropată și îmi spun/ Că în curând voi fi
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
numai dacă cel puțin 75 % dintre vizitatorii site-ului vor plăti fiecare cca. 5$. Dacă reacția cititorilor nu va fi semnificativă, următoarele capitole nu vor mai fi scrise - acesta era "contractul" cu cititorii internauți. Subiectul romanului este istoria unei plante carnivore care cere unei edituri, în schimbul asigurării succesului comercial, sacrificii umane. Bogdan Ghiu vede în acest subiect rizibil o alegorie a literaturii: "Planta carnivoră e însuși textul care crește pe măsură și doar în măsura în care e cumpărat, insinuându-se în sufletele și
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
nu vor mai fi scrise - acesta era "contractul" cu cititorii internauți. Subiectul romanului este istoria unei plante carnivore care cere unei edituri, în schimbul asigurării succesului comercial, sacrificii umane. Bogdan Ghiu vede în acest subiect rizibil o alegorie a literaturii: "Planta carnivoră e însuși textul care crește pe măsură și doar în măsura în care e cumpărat, insinuându-se în sufletele și mințile cititorilor săi, punând stăpânire pe ele, făcându-i să se sacrifice în schimbul beneficiului progresiv pe care îl aduce plăcerea devoratoare a lecturii
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
meu. În Fugile postmoderne, revolta a atins apogeul. Când eram mică, am fost mușcată de un câine care, ca pui, fusese foarte blând. M-am comparat întotdeauna cu un animal care, când e mic, nu are nici un fel de instinct carnivor dar care, când crește, devine foarte rău, sângeros. Cât timp ești protejat de părinți, de vârstă, de mediu nu simți mai nimic. Abia când începi să te lovești singur de toate lucrurile din jur, începi să reacționezi. Fiecare reacționează cum
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
lăsa devorați de ea? N. C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Trebuie să îți lipești chipul, de mai multe ori, pe o bucată de pămînt alb./ Trebuie să crezi în amintirile imaginare (ele alcătuiesc adevărata ta memorie!)/ Trebuie să fii atent, fiindcă atenția e feminină./ Trebuie să te lupți cu amprentele carnivore, fiindcă liniile din palmele tale nu duc întotdeauna în locul unde femeia-grindină dansează pentru tine." Și iată și un foarte scurt fragment din breviarul rochiilor Lecadei cea care a găsit, în final, ,rochia filozofală": ,Rochiile de vis (: pe corpul gol se
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
Da. Sînt un trup care se dă la cuvinte// Mirosul proaspăt de hîrtie, cerneală/ îmi dă amețeli. Cînd citesc eu mă/ pot înmulți prin spori// Te mîngîi cu creionul în mînă/ și-ți tai răsuflarea/ (atît de floare și totuși carnivoră)". Textul e carnal și se naște aidoma unui prunc: Va trebui să-mi fac cuvîntul cu carne din carnea mea/ și sînge din sîngele meu/ El mă va umple. Cuvîntul acesta va fi sufletul meu/ îl voi naște pe gură
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Radu Sergiu Ruba Literatura este, fără îndoială, anterioară scrisului. E o invenție a sălbaticilor, ea însăși specie sălbatică, multă vreme cinegetică și carnivoră. Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
așteptînd la intrarea în viață și dintr-odată începi să le vezi miniaturi împrăștiate în ceața aceea care este carnea reclamă înșelătoare (a sufletului?) precum cele de la periferii unde atîtea intersecții pustii se cască una după alta ca niște flori carnivore liniștește-te grația nu ți se va recunoaște cît despre rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu neprefăcută indiferență să tragi de firul acesta al vieții
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
se umflă De cucuta nopții, Sufletul se jupoaie Ca o cămașă lipită de ger, În e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Simte cum greul pământului Îmi pregătește plutirea. * * * O ciupercă - meninge Otrăvindu-ne visele. Devălmășia îmbuibării Această planetă carnivoră Devorându-și mutanzii. Ducă-se-n nesfârșirea fără-de-lumi Această ghiulea... Pregătiți-mi un altfel de trup, Altundeva - pe altă planetă, Unde să-mi încep veșnicia. * * * Un urlet de sunete și culori cutreieră orașul dimineața. Alungați tot mai des Din pădurea
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
ori zemoase în chineză în engleză și în franceză în română germană și japoneză în greacă ivrit și dac-o fi existînd filipineză și țîțele ei visau cînd erau obosite o mie de visuri unul după altul într-o singură carnivoră clipă și țîțele ei mă vedeau intrînd în teba străveche călare pe un elefant paradisiac cu spinarea stomahul și trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
n-am văzut decât spinarea de oțel a rechinului. Pereții casei mele sunt făcuți din coajă de pâine neagră. Lumina miroase a copil părăsit. Mă rog seară de seară pentru surorile tale mamifere. Mă gândesc mereu la dinții fraților tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi duce femeii un buchet de cuvinte roșii un buchet de trandafiri carnivori care-i devora sânii și buzele l-aud în fiecare seară pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi duce femeii un buchet de cuvinte roșii un buchet de trandafiri carnivori care-i devora sânii și buzele l-aud în fiecare seară pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]