215 matches
-
Roma cu privire la Cartagina. în orice caz, amestecul de istorie și ficțiune se va regăsi, în proporție diferită, la literați. Romanii par să-și fi definit propriul mod de a concepe existența și prin raportare la felul de a fi al cartaginezilor, care au constituit multă vreme cea mai serioasă amenințare la adresa ambițiior hegemonice ale statului roman. Redutabilă putere maritimă dominantă în spațiul mediteranean, adversară directă a Romei în trei prelungite confruntări militare sângeroase, Cartagina capătă o dimensiune legendară în scrierile latine
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
greacă interesați de filosofia politică - de pildă Aristotel, admirator al constituției mixte cartagineze - ori de istoria propriu-zisă, ca Polibiu, Diodor din Sicilia sau Appian. De la clasicul Titus Livius, care a consacrat o mare parte a amplei sale retrospective luptelor cu cartaginezii (zece din cele treizeci și cinci de cărți păstrate sunt dedicate războiului cu Hanibal), la abreviatorii Florus, Iustin sau Eutropius, ei au cercetat cu asiduitate dinamica relațiilor tensionate dintre Roma și Cartagina. Scriitori de factură foarte diferită se lasă atrași atât de
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
cel dintâi poem epic al romanilor, Naevius, combatant în primul dintre cele trei războaie punice, relatează evenimentele la care au luat parte și inserează totodată episodul legendar al întâlnirii Didonei cu Enea pentru a lămuri conflictele istorice declanșate de încercarea cartaginezilor de a răzbuna ofensa adusă reginei lor mitice. în Analele redactate la câțiva ani după încheierea celui de-al doilea război punic, Ennius, poet cu preocupări filozofice, influențat de teoriile lui Pitagora și Empedocle, revine asupra figurii lui Enea, ca
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
sau cum și-ar dori să fie. Prezența unor străini respinși și apoi înfrânți canalizează energia romanilor, îi determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al corupției, imoralității și violenței, Cartagina tinde astfel să se constituie într-o anti-Romă. Desigur, cele două
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al corupției, imoralității și violenței, Cartagina tinde astfel să se constituie într-o anti-Romă. Desigur, cele două părți - reprezentate adesea printr-un cuplu exemplar, cum
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai răni, cu singura speranță de a amâna lucrul cel mai dorit de cel chinuit: sfârșitul chinurilor?” (Epistole, 101, 12). În timp ce perșii și cartaginezii aplicau răstignirea în principal oficialităților și comandanților miliari, dar și rebelilor, la romani privea exclusiv clasele inferioare: sclavii, criminalii și elementele răzvrătite din provincii. Motivul principal de recurgere la un asemenea mod de executare a pedepsei cu moartea era efectul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
semn dinainte știut, soldații lui omorîră pe toți senatorii și pe oamenii cei mai bogați ai cetății. Aceștia fiind uciși, el ocupă și guvernă prin forță orașul, fără nici o luptă civilă. Și cu toate că a fost de două ori învins de cartaginezi, iar la urmă asediat de ei, nu numai că a putut să-și apere cetatea, dar, lăsînd acolo o parte din oameni, care trebuiau să reziste mai departe asediului, cu cealaltă parte a atacat Africa și, în scurtă vreme, a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numai că a putut să-și apere cetatea, dar, lăsînd acolo o parte din oameni, care trebuiau să reziste mai departe asediului, cu cealaltă parte a atacat Africa și, în scurtă vreme, a despresurat Siracuza și i-a adus pe cartaginezi într-o situație desperată, încît au fost nevoiți să ajungă la o înțelegere cu el, mulțumindu-se cu stăpînirile lor din Africa și lăsîndu-i lui Agatocle Sicilia. Cel care ar analiza, așadar, faptele și însușirile acestuia, ar constata că nimic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au fost multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai trebuie și să-l convingi de falsitatea și de reaua credință. În primul rînd, nu este adevărat, cum susține Machiavelli, că Agatocle s-a bucurat în pace de roadele crimelor sale; el a fost aproape continuu în război cu cartaginezii, odată fiind obligat chiar să-și abandoneze armata în Africa, armată care, după plecarea lui, îi masacra copiii. A murit el însuși dintr-o băutură otrăvită pe care i-a dat-o nepotul lui. Oliverotto da Fermo a pierit din cauza
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
autoritatea Didonei și nici a locastei nu trebuie împrumutate într-un tratat de politică; aici trebuie exemplul oamenilor mari și al celor virtuoși. Politicianul recomandă în special severitatea față de trupe; el opune indulgența lui Scipio severității lui Hannibal, preferîndu-l pe cartaginez romanului și conchide că rigoarea este mobilul ordinii și al disciplinei și, prin urmare, al triumfului unei armate. Machiavelli nu procedează cu bună-credință în această ocazie; căci îl alege pe Scipio, cel mai moale dintre generali în privința disciplinei, pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar cînd la Roma s-a dorit să se scape de Hannibal, de care romanii se temeau, a fost trimis Scipio în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pădure deasă și acolo bărbații și femeile făceau cele mai mari urgii înaintea ei, că așa îi plăcea ei, desfrâul și urgiile. Era Neptul, zeul apelor, Uranus, zeul pământului. Era și Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni și la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? I se purta statuia într-o căruță cu două roți, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă și în fața lui o
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
romani. Ce le lipsește celor dintâi le prisosește celor din urmă. Lucrul s-a afirmat de atâtea ori și de pe poziții atât de autoritare încât, de la un punct încolo, specificul latin a ajuns să se definească prin opoziție cu cel cartaginez. Ceea ce era oarecum la îndemână, dat fiind un asemenea set de trăsături reprobabile: feritas („sălbăticia pasivă a inculturii sau cea activă a violenței"), ferocia („dinamismul rău orientat ca manifestare a setei oarbe de putere și dominație"), belli furor („înclinația spre
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
trăi pașnic"), discordia („dezordinea, incoerența, refuzul de a accepta legile"), vanitas („domnia iluziei și a sterilității ducând la falsitate și slăbiciune"). Despre ele, vorbesc istoricii. Nu și, cum spuneam mai sus, poeții. Culmea e că prima atestare compactă a unui cartaginez în literatura latină nici nu se datorează unui istoric, ci unui autor de teatru, Plaut. Piesa lui, Poenulus e scrisă, se pare, între 191 și 189 î.Hr., adică după sfârșitul celui de-al doilea război punic. Protagonistul se numește cum
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
excursiei, mi-a devenit clar că, mai ales din cauza diversității, Spania e într-adevăr altfel decât celelalte țări. España es diferente... Motivele se pierd în negura istoriei. Spania a fost populată de o mulțime de nații - iberi, liguri, celți, fenicieni, cartaginezi, greci, romani, vizigoți, evrei, mauri... Diversele provincii au suferit influențe în mod diferit. Fenicienii, cartaginezii și grecii au întemeiat colonii mai mult pe coaste, precum la noi Tomis, Callatis, Histria. Vizigoții (mai general spus, germanii) au lăsat urme mai ales
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
decât celelalte țări. España es diferente... Motivele se pierd în negura istoriei. Spania a fost populată de o mulțime de nații - iberi, liguri, celți, fenicieni, cartaginezi, greci, romani, vizigoți, evrei, mauri... Diversele provincii au suferit influențe în mod diferit. Fenicienii, cartaginezii și grecii au întemeiat colonii mai mult pe coaste, precum la noi Tomis, Callatis, Histria. Vizigoții (mai general spus, germanii) au lăsat urme mai ales în nord. Maurii - mai ales în sud. Cu ocazia asta mi-am lămurit o problemă
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
impunătoare. De la pupitrul mării le dirijează triunghiularul Peñon de Ifach, pinten alb, ascuțit, izvorât direct din apele bleumarin. Altitudinea sa de 333 de metri e predestinată parcă pentru cele trei colțuri cu care se opintește din apă. Încă de pe vremea cartaginezilor, ” Peñonul” era cunoscut ca simbol al acestei regiuni de coastă. Ei l-au botezat „Micul Gibraltar” pentru că seamănă leit cu fratele său mai mare și pentru că le vestea apropierea de malul Atlanticului, care pe atunci reprezenta ”Capătul Lumii”. Astăzi, stânca
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
îi va fi așezat împreună cu cei bogați. -Ce trist este totuși Stephanos...o asemenea moarte...! -Acest fel de moarte atât de crud, Denisis, este sortită sclavilor de cea mai joasă condiție ori răzvrătiților și a fost preluat de romani de la cartaginezi care nu-s alții decât urmașii filistinilor, fenicienilor, altfel spus unul din acele ,,popoare ale mării” negustori renumiți care au întemeiat colonia numită de romani Cartago pe țărmul de miazănoapte al Africii... Dar acum ce să mai spun? L-au
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
să pună-n râma ilustrațiile supra dimensionale care sunt conservate pentru eternitate între paginile lor. „I-bisa” derivă din compusul „Isla de Bes”. Interesant este faptul că numele insulei nu e dat de Tanit, zeitatea protectoare a insulei, venerata de cartaginezi pentru blândețea ei, albă și luminoasă, întruchipând bunătatea maternă, telurica, stăpâna a mării și a nopții. Responsabil pentru numele de Ibiza este răutăciosul zeu Bes, de statura scunda, cu un caracter agresiv și jucăuș în același timp, visceral și imprevizibil
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
de ani mai tarziu. Încă din antichitate, Ibiza a avut o poziție strategică inegalabila, la răscruce de drumuri între Peninsula Iberica și nordul Africii, în calea unor curenți marini favorabili navigării. S-au succedat aici, coexistând de-a lungul secolelor, cartaginezii, fenicienii, românii, creștinii și musulmanii. Cei 571 km2 ai insulei sunt practic tapetați cu istoria a 2700 de ani de invaziuni și conquiste, culturi succesive și conviețuiri suprapuse. Pentru a o cunoaște însă în profunzime se recomandă întreprinderea unei plimbări
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
limbă mediteraneană într-o epocă precedând stabilirea latinilor (sau strămoșilor acestora) în Italia. 2. Contactul cu limba sau limbile autohtone din Italia. 3. Preluarea unor termeni dintr-o limbă din bazinul mediteranean, după stabilirea latinilor în Latium prin intermediul etruscilor sau cartaginezilor. Limbile mediteraneene sunt foarte vag cunoscute cu excepția limbii grecești și a unor limbi semitice (TILR, I, 1965, p. 38). După părerea noastră comparația cu ebraicul rum „înălțime, ridicătură“este elocventă: „Aici s-a descoperit ceramica din secolul II e.n. Pe
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
are diversitatea cea mai mare de influențe culturale. Ei bine, Sicilia o depășește și cred că în Europa este incomparabilă din acest punct de vedere. Ca o curtezană la colț de stradă, a fost cucerită pe rând de fenicieni, greci, cartaginezi, romani, arabi, spanioli, bizantini, normanzi ... Nu s-au găsit încă dovezi că ar fi fost violată de vikingi, dar se fac cercetări în acest sens. După ce Zeus, respectiv Jupiter, au căzut în uitare, religiile dominante au fost pe rând ortodoxă
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]