76 matches
-
la competiții naționale, simpozioane și expoziții, consideră că adevăratul criteriu de apreciere a valorii ar trebui să fie inteligența emoțională. Este pasionat de probleme precum quadratura cercului, șarpele care își înghite coada din reprezentarea moleculei de benzen, conjectura lui Poincare, cartezianismul și cugetările pascaliene, atras de geniul unor titani, precum: Pico della Mirandola, Dante Alighieri, Leonardo Da Vinci, Shakespeare, Thomas Mann, Dostoievski. Cei interesați pot găsi în această carte portrete de elevi, profesori, medici, preoți, artiști plastici, ingineri, cercetători, scriitori, jurnaliști
ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI, ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI ! de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1423204130.html [Corola-blog/BlogPost/374652_a_375981]
-
inevitabilă. Invocata sensibilitate este dominată, cred, de reflexul culturalității și se hrănește din rigorile axio- logice ale acesteia. Experiența culturală a lumii moderne a recuperat orizontul primitiv spre a putea descifra secretele comunicării simbolice dar a așezat peste acestea filtrele cartezianismului iluminist și experiențele devastatoare ale omului recent care a imaginat lumea în absența creatorului ei. Dumnezeu a murit, a exclamat Nietzsche și mulți au pur- tat vreme îndelungată doliu și au făcut cuvenitele slujbe de pomenire. Omul recent, derutat și
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
la competiții naționale, simpozioane și expoziții, consideră că adevăratul criteriu de apreciere a valorii ar trebui să fie inteligența emoțională. Este pasionat de probleme precum quadratura cercului, șarpele care își înghite coada din reprezentarea moleculei de benzen, conjectura lui Poincare, cartezianismul și cugetările pascaliene, atras de geniul unor titani, precum: Pico della Mirandola, Dante Alighieri, Leonardo Da Vinci, Shakespeare, Thomas Mann, Dostoievski. Cei interesați pot găsi în această carte portrete de elevi, profesori, medici, preoți, artiști plastici, ingineri, cercetători, scriitori, jurnaliști
ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI, ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI, COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1423046920.html [Corola-blog/BlogPost/376054_a_377383]
-
existând prin sine însuși, adică fiind propria lui cauză, posedând astfel o libertate absolută. Este considerat tatăl filosofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existenței prin maxima „Cogito ergo sum” (Gândesc, deci exist). Filozofia carteziană, numită și Cartezianism, a însemnat pentru tot secolul al XVII-lea „filozofia modernă”, adică ruperea de învățământul din școlile călugărești care constituiseră baza culturii, dezvoltării vieții de până atunci, dând spiritului modern claritate, încredere în rațiune. Filozofia lui Descartes s-a impus încă
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1454112521.html [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
ce rămâne constantă în spatele componentelor corporiale schimbătoare și non-corporiale ale unei ființe vii. Așa cum trupul se schimbă din moment în moment, astfel și gândurile vin și pleacă. Și nu există nici o minte subiacentă permanentă ce trăiește aceste gânduri, ca în Cartezianism; ci mai degrabă, stările conștiente mentale se nasc și mor simplu fără vreun "gânditor" în spatele lor. Când trupul moare, procesele mentale necorporiale continuă și suntem renăscuți într-un nou corp. Pentru că procesele mentale sunt într-o constantă schimbare, ființa ce
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile', care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta, având un important rol explicativ. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie și rector al universității, care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
pentru a preda filosofia, la orele cinci ale dimineții - singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Rămășițele pământești sunt transportate, în 1667, în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza și Leibniz. În timpul campaniilor sale, și-a concretizat ideile de bază pe care s-
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
contrastul dintre progresele realizate de țările protestante și Întârzierea țărilor catolice este evident, chiar dacă analiza istoricilor asupra cauzelor acestei diferențe nu a ajuns Încă la o concluzie unică. Începând cu secolul al XVIII-lea, mentalitățile se schimbă pretutindeni În Europa. Cartezianismul triumfător instaurează domnia rațiunii, chiar dacă folosirea acesteia diferă de la un loc la altul (Minois, 1991, pp. 103 și 115). În domeniul științelor lumii vii, călătoriile de descoperire și apoi expedițiile au Îmbogățit colecțiile zoologice și botanice În asemenea măsură Încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
după normele rațiunii, sufletul individului, și ceea ce, imperfect prin natura sa istorică, trebuie să facă obiectul unui consimțământ rezonabil: ordinea socio-politică, cu toată suita sa de prejudecăți” (ibidem, p. 203). Altfel spus, socialul nu trebuie tratat la fel ca individualul. Cartezianismul ideologico-politic a vrut să ignore acest avertisment esențial. Astfel, a neglijat faptul că dorința de a Îmbunătăți condiția umană Își găsește limita absolută În istoricitatea ordinii sociale. În domeniul acțiunii politice, trebuie acceptate morala provizorie și politica rezonabilă. În lipsa acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
umane în confruntarea cu conceptele de libertate și fericire la René Descartes și la Montesquieu; reia tema discutabilei sincerități a lui Michel de Montaigne; studiază, pe fundalul jansenismului de la Port-Royal, „disoluția eului” la Blaise Pascal, patetismul moral între gassendism și cartezianism la „dezamăgitul” La Rochefoucauld, raportul între mască și adevăr în Caracterele lui La Bruyère; examinează definirea „omului de lume” la Voltaire și deplasarea accentului de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
o specie necunoscută, și peste toate un vânt năpraznic, un ger din câmpiile răsăritului ca o amenințare; la fel și acolo, milioane de oameni, oamenii lui Gogol, Dostoievski, Tolstoi... Se dislocau blocuri de istorie. Ce să înțeleagă el, magistrat al cartezianismului napoleonian și al Juxtelor lui Justinian, redus acum la un post, onorabil - e adevărat - dar anonim, de funcționar, fie el și șef de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
PAGEREF Toc40175085 \h 91 HYPERLINK \l " Toc40175086" BIBLIOGRAFIE PAGEREF Toc40175086 \h 110 PREAMBUL Filosofia lui René Descartes a provocat, sau cel puțin a sugerat, de-a lungul veacurilor numeroase interpretări, multe nedumeriri, dar mai ales un mod de a gândi - cartezianismul - datorat Îndeosebi metodei pe care a pus-o În evidență. Despre Descartes se spune În mod curent că reprezintă momentul de Început al gândirii moderne, că el este cel care a readus gândirea filosofică de pe calea obscură ce-i era
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica și metodele acesteia, cartezianismul nu poate fi Înțeles fără o punere continuă În paralel cu ea, mai ales că, În confruntarea pe care o poartă, Descartes folosește din plin chiar metodele și procedeele ei. Presupunerea că nu le-ar fi cunoscut trebuie respinsă din
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului sub forma raționamentului. El pretinde că se poate modifica premisa majoră din structura silogismului transformând-o dintr-o propoziție cu subiect universal
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mintea noastră și care este lumina Adevărului etern. ș...ț Dacă nu ar fi nici un adevăr dobândit, șadevărulț nu ar fi posibil cu certitudine”. Ideea că Dumnezeu Își lasă propria amprentă În mintea noastră va constitui un argument puternic al cartezianismului, prin care Descartes va Încerca să dovedească atât existența lui Dumnezeu, cât și capacitatea minții omenești de a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acesta, fără a-l cunoaște sau fără a avea o cunoaștere oarecare despre el. Iar dacă argumentul a priori este validat, nu cu mai puțină validitate trebuie concluzionat că Dumnezeu este esența spiritului nostru. Chiar dacă suspiciunea de panteism În cazul cartezianismului nu este de susținut, considerăm totuși rămâne demnă de luat În seamă opinia referitoare la consecința produsă de argumentul a priori, așa cum Îl impune Descartes, sub forma ideilor Înnăscute. Argumentul ontologic a priori cartezian poate fi interpretat În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cea mai amplă a lui Descartes - Principiile filosofiei: „Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă În noțiunea pe care o avem despre el”. La nevoie, argumentația ontologică a cartezianismului ar putea subzista aproape În Întregime doar cu acest argument, al demonstrării lui Dumnezeu prin esența sa. Certitudinea existenței lui Dumnezeu devine În acest fel tot atât de absolută ca orice altă cunoștință analitic-matematică. E o certitudine reală, nu doar formală, implicând
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dori să examinăm natura vreunui lucru, ne vom aminti că Dumnezeu, care Îi este autorul, este infinit, și că noi suntem În Întregime finiți”. Această nouă parcurgere a cunoștințele ce ne sunt accesibile, reprezintă urmarea modelării procesului cognitiv propus de cartezianism - cunoaștere ce se edifică Într-o dublă raportare -, În care ego-ul constituie vectorul ce tinde să confere cunoașterii grade tot mai mari de distincție și evidență, și care are ca sens ajungerea la adevăr. În acest proces, validitatea și sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pe cei pe care se sprijină pentru cutare sau cutare dezvoltare din opera sa. Un motiv în plus de a-l gratifica pe Montaigne, prezent pretutindeni, în filigram, cu titlul de inventator al filosofiei franceze, într-atât are mai apoi cartezianismul ramificații în Europa: fără a vorbi de trunchiul libertin, o ramură spinozistă, o mlădiță leibniziană, un lăstar malebranchist, un butaș materialist lamettrian etc. 49. Pascal, inutil și incert. Lui Pascal nu-i plăcea Montaigne, ceea ce nu-l împiedică să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai discret, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1637. Deși s-a afirmat în nenumărate rânduri că estetica clasică a fost derivată din filosofia lui Descartes, totuși influența acesteia asupra literaturii epocii nu este nici atât de profundă, nici atât de amplă precum se crede, după cum sugera Ion Constantinescu: "între cartezianism și clasicism nu există raporturi ca de la cauză la efect: spiritul cartezian a "corespuns", a convenit spiritului clasic, care l-a acompaniat, i-a consolidat prestigiul, fără a-l determina cu adevărat."31 Se sugerează în această direcție faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de pînă la sfîrșitul Evului Mediu, un individ nu se articula ca o entitate separată, ci era indisolubil legat de "celălalt", a cărui identitate era colectiv definită. Doar odată cu configurarea concepției occidentale moderne, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin asumarea cartezianismului, individul se impune ca autonom, separat de contextul social. De altfel, acest tipar analitic de gîndire, înalt prețuit în Europa apuseană mai apoi, polarizează perechi de concepte pe care se întemeiază întreaga construcție simbolică a lumii. Chiar și în psihologia
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necesitate optimul de funcționare a organizației. „Trăim o criză, Înainte de toate, culturală și nu doar economică. Întreprinderile se află Într-un mediu care cunoaște mutații tehnico-socioeconomice față de care agenții economici nu sunt pregătiți. Este vorba de a se elibera de cartezianism și taylorism care au dominat modalitățile verbale de gândire și administrare.”<footnote Daigne Jean-François, Re-ingenierie et reprise d’entreprise, Paris, 1995, Editura Economica, p. 63. (x-gândirea raționalistă, lipsită de fundamentarea celorlalte valori ale culturii, xxmanagementul inițiat de F. Taylor (1856-1917
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Argumentele generale provin din existența diferitelor moduri ale cunoașterii umane - intuitiv și rațional -, fiecare cu specificul și cu valențele sale. Intuiția este modul de cunoaștere cel mai natural al omului. Raționalismul, care a apărut relativ târziu în istoria filosofiei, o dată cu cartezianismul, a permis accesul la știință și la conducerea universului prin progresul tehnic. Numai că avansul extraordinar al civilizației, sofisticarea ei au condus la pierderea din vedere a unui fapt esențial care asigură soliditatea omului, dimensiunea sa interioară. Adevăratul motor al
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]