13 matches
-
care s-au organizat manifestații de protest, deși autoritățile au încercat de mai multe ori să le interzică. Din luna martie a anului în care Columna lui Nelson a fost amplasată în piață, autoritățile au început să interzică manifestațiile mișcării cartiste. O interdicție totală a manifestațiilor politice a fost în vigoare până în anii 1880, când mișcările laburiste, în special Federația Social Democrată, au început să organizeze aici proteste. Pe 8 februarie 1886, în „Lunea neagră”, protestatarii s-au adunat pentru a
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
s, pragul său conform relației (6). Modelul are o serie de caracteristici, dintre care cele mai importante sunt următoarele: i) Prețurile se modifică drept urmare a fluctuațiilor cererii și ofertei pe piață. În particular, nu putem distinge între agenți fundamentaliști și cartiști. ii) Nu există asimetrie informațională: aceeași informație este disponibilă pentru toți agenții. Agenții diferă prin modul în care procesează informația. iii) Absența interacțiunii sociale dintre agenți: agenții interacționează indirect prin intermediul prețului, ca în modelele Walrasiene standard. Nu se introduce nici o
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
să se mute în Belgia, o țară care permitea o mai mare libertate de expresie decât orice alt stat european. Aici îl regăsește pe Moses Hess. În iulie 1845, Marx și Engels vizitează Anglia. La Londra au întâlnit pe liderul cartist George Julian Harney și o mulțime de exilați pe temei politic din Europa. Din anul 1846 se dedică în totalitate organizării clasei muncitoare, iar în 1848 scrie Manifestul partidului comunist publicat în luna februarie a aceluiași an, cu intenția de
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
vizavi de modul de producție capitalist, constituind volumul de informații pentru prima sa carte, Condițiile de muncă ale clasei muncitoare din Anglia (1844). În timp ce lucra la această carte, Engels a continuat să țină legătura cu cercurile muncitorești influențate de mișcarea Cartistă și îl întâlnește pe Robert Owen. Acesta l-a inspirat la scrierea mai multor articole pe teme social-politice despre situația muncitorimii engleze, pe care le-a publicat în ziarul The Northern Star și în Democratic Review. După doi ani de
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
că „radicalismul australian... rămâne fixat, din punct de vedere moral, în punctul său de origine”, respectiv în radicalismul lui Richard Cobbettxe "Cobbett, Richard". Anumite grupuri sociale erau deja purtătoare de valori democratice radicale. Radicalii englezi și irlandezi, inclusiv martirii și cartiștii de la Tolpuddlexe "Tolpuddle martirii", au fost transportați în calitate de condamnați în Australia, la mijlocul secolului al XIX-lea (Hughesxe "Hughes, R.", 1988). Sufragiul universal pentru bărbați (1856), inventarea votului secret (1856), crearea de partide laburiste eficiente (anii 1890) și apoi votul universal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Irlandei În această perioadă, am consultat următoarele: F. Engels XE "Engels" , „Situația clasei muncitoare din Anglia”, În Marx XE "Marx" -Engels, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Opere, II, București, 1958, pp. 239-532; F. Engels, „Legea excepțională cu privire la Irlanda și cartiștii” și „Feargus O’Connor și poporul irlandez”, ibidem, IV, pp. 441-446; A.S. Green, Irish Nationality, New York-Londra, 1922; R. Bringmann, Geschichte Irlands. Ein Kampf um die völkische Freiheit, Junker und Dünhacpt, Berlin, 1939; R. Chauviré, Histoire de l’Irlande, P.
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tradiții istorice în sînul mișcării muncitorești europene, la care putem adăuga cîteva cazuri particulare. Ele corespund, în plus, unor arii geografice bine delimitate. Le vom desemna după numele emblematice care însoțesc nașterea lor. Este vorba, în ordine cronologică, de tradițiile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate și comuniste. 1. Tradiția cartistă și laburismul. Este forma cea mai veche de organizare adoptată de mișcarea muncitorească într-o acțiune politică. Trei sînt aspectele care deosebesc partidele provenite din această tradiție: rolul sindicatului, organizarea și ideologia. Aceste
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
la care putem adăuga cîteva cazuri particulare. Ele corespund, în plus, unor arii geografice bine delimitate. Le vom desemna după numele emblematice care însoțesc nașterea lor. Este vorba, în ordine cronologică, de tradițiile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate și comuniste. 1. Tradiția cartistă și laburismul. Este forma cea mai veche de organizare adoptată de mișcarea muncitorească într-o acțiune politică. Trei sînt aspectele care deosebesc partidele provenite din această tradiție: rolul sindicatului, organizarea și ideologia. Aceste partide își au originea în mișcarea sindicală
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
organizarea și ideologia. Aceste partide își au originea în mișcarea sindicală a cărei emanație politică o reprezintă. Mișcarea sindicală joacă un rol esențial, la început ca motor apoi, de foarte multe ori, ca un factor inhibator. Organizarea partidelor de tradiție cartistă pune pe primul plan sindicatele: acestea aderă, în mod colectiv, la un partid cu caracter indirect. Celelalte grupe sau societăți libercugetătoare aderă la partid imprimîndu-i un stil ideologic propriu. Din punct de vedere ideologic, cartismul a adoptat de prima dată
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de vedere ideologic, cartismul a adoptat de prima dată o linie fluctuantă, chiar sincretică, care s-a concretizat în programe ce prezentau raportul de forțe dintre diferitele orientări interne. Cartismul este specific insulelor britanice și regimurilor supuse influențelor lor. Mișcarea cartistă engleză este o aventură uimitoare care i-a fascinat chiar și pe Marx sau Lenin. Această mișcare a format, între 1838 și 1856, o federație în jurul "Cartei poporului", esența mișcării muncitorești britanice sindicate, societăți muncitorești de ajutor reciproc, societăți socialiste
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Spaak și, fiind susținută numai de sindicatele creștine valone, experiența a eșuat. În schimb, în Țările de Jos, social-democrații au fuzionat cu mișcările din Rezistență și și-au deschis porțile catolicilor formînd Partidul Muncii, PvdA. Totuși, PvdA nu corespundea modelului cartist inițial, să ne gîndim numai la relațiile cu Biserica. 2. Tradiția democrat-socialistă. Apărută de mai bine de un deceniu, în urma cartismului, tradiția democrat-socialistă este o formă precoce și premarxistă de organizare politică a mișcării muncitorești. Partidele provenite din această tradiție
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o numește partid de militanți. Pe de altă parte, importanța aleșilor, a liderilor și șefilor: curente personalizate în Franța, "filipismo" în Spania. În al treilea rînd, militanții și aleșii au un profil diferit de cel întîlnit în partidele de tradiție cartistă sau social-democrată. Nivelul lor de instruire este mai înalt, iar învățătorii, ca și intelectualii, sînt predominanți: "bărboșii" din grupul PS în 1981 sau PSOE în 1982. Hugues Portelli a fost primul care a dat numele de "neo-radical". Concept lipsit de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
impună tuturor partidelor muncitorești. Abia în 1951 Internaționala a acceptat, prin declarația sa de la Frankfurt, fundamentele umaniste și creștine alături de cele marxiste. Apoi, social-democrația, la inițiativa marxiștilor, a strîns legăturile cu sindicatele. O legătură la fel de puternică ca în cazul tradiției cartiste dar funcționînd în sens invers: sindicatele erau veritabila curea de transmisie în cadrul partidului. Afinitățile sînt, încă, foarte puternice mai ales în Suedia iar cele două ramuri ale mișcării muncitorești merg în paralel. Organizarea social-democrată corespunde partidului de mase care poate
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]