12 matches
-
lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de aerul provincial al Galațiului și de sudoarea sectoarelor calde, omul a dobîndit o logică și așteptată carură de vip bucureștean. Mirosuri fine, veșminte de firmă, dar să ne amintim că, acum mai bine de un veac și jumătate, Dinu Păturică se ̀ mbrăca ̀ n straie „nemțești“, ceea ce, în vremuri prepașoptiste, putea însemna mai mult decît echivalentul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
din toată lumea, iar serviciile prestate sunt descrise cu o obscenitate insuportabilă. Să fie, oare, și aceasta o față a mondializării? Ieșind din magazin remarc în fața mea o pereche deosebită: un bărbat ras în cap, cu un chip colțuros și o carură de atlet, împreună cu o blondă fostă brunetă, fostă tânără, cu cizmele cele mai înalte - peste genunchi - și cu fustița cea mai scurtă pe care le-am văzut în cele câteva zile petrecute în Spania. Vorbesc românește. După ce au plătit, împing
M o n d i a l i z a r e... by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3400_a_4725]
-
Critical Inquiry (reluat și dezvoltat, patru ani mai târziu în foarte cunoscutul Is There a Text in this Class. The Authority of Interpretive Communities). În România, conceptul a fost asimilat relativ rapid în mediile academice, căpătând, mai ales după 1990, carura unui termen-umbrelă și devenind automat dintr-o soluție subtilă, particulară, una așa-zicând „tare”, încărcată de generalitate. Ar fi interesant de reconstituit întrun minimum de paragrafe modul în care Stanley Fish însuși a lansat pe piața ideilor această noțiune. Eseul
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
usturătoare vorbe privesc însă fenomenul echinoxist. Pe Zaciu îl întristează literalmente gradul în care tânărul Ion Pop se lasă absorbit de lucrul la o revistă, crede el, fără viitor. Noua echipă (adică aceea din intervalul 1969 - 1972) nu are nici carura, nici valoarea celei precedente, iar a-i da credit în pofida tuturor evidențelor (așa cum face Ion Pop), echivalează cu o risipire de neiertat. Epitetele ating chiar regimul ultim al durității la p. 164. Nici Eugen Uricaru (considerat ingrat după „exilul” băcăuan
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
esență, grav sau dimpotrivă, ludic, nu are sens să ne întrebăm. Cel mai probabil, ca orice mare construct, funcționează după un principiu integrator. Este, deodată, și angoasant-metafizic, și infantil-dezinvolt. Așa încât diferența dintre el și colegii săi de generație nu din carură vine. (Există critici care încearcă să-l „izoleze” pe Mureșan de restul grupului optzecist, descriindu-l ca pe un campion al sobrietății). Cred că ecuația e mult mai simplă: pentru Mureșan (care a urmat, de altfel, la Cluj, studii de
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
din cînd în cînd, din cadru, ca să-și mai rezolve și alte treburi). Este perioada în care pictorul lucrează la cîte un detaliu din decor; atunci are nevoie în atelier doar de „un corp” (care să aibă numai sexul și carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de caz, modelul-substitut este îndreptățit să afirme că „stă într-o pînză de Vermeer”. De fapt, modelul stă în atelier și doar privirea pictorului și lumina ce-i cade
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
nerăbdare ce ar putea să bată la ochi... Rafael pune mâna pe un scaun și întreabă dacă-i ocupat, iar privirea rea care i se aruncă îl edifică numaidecât: tipul nu-i nicidecum vreun ageamiu fofilându-se în dosul unei caruri de gladiator confecționată la comandă, artificială. Are mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ziua și noaptea, Mihai Mihail trecuse prin multe; încăierări, urmăriri, fusese rănit, se spunea că și omorîse, în legitimă apărare, desigur, pe scurt era un om de acțiune nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase la vîrsta lui o carură atletică, mișcările erau precise și nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere în sine. Dacă leșin, să mă prinzi, am instruit-o pe Bea, glumind doar pe jumătate. Un mic portret de fond: Randall Cox era cel mai dorit bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
al Europei Centrale. De aici, de la fotografia de pe peretele atelierului, pot pleca... negațiile, ne-plăcerile. Iată cîteva: - strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța e izbitoare; comunismul a răvășit o mare parte a populației, sărăcind-o material și sufletește; această mare parte se zbate, cum poate, să supraviețuiască; iată și culmea discrepanței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-mi ghiciți în palmă?... Dacă Bengeasca ar fi căutat în vremea noastră un Lică Trubadurul, un mierloi irezistibil la dame, sigur e că s-ar fi oprit la el. La amicul nostru. I-ar fi corectat, poate, ceva din carura de halebardier, zămislită acolo, sub Cetatea Neamțului, l-ar fi creionat un pic mai finuț, mai lunecos, mai lipicios, în rest, l-ar fi lăsat așa. Avea, amicul ăsta al nostru, o priză nebună la dame. Dacă se ivea o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
César în destinul însuși al artei contemporane. Care-și consumă, dramatic, sub ochii noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată cu un Pavlov fără barbă), a cărui carură, se vede bine, indică exact forța cu care și-a durat opera. Implacabil, pentru că nici chiar această forță michelangiolescă nu-i poate opri alunecarea pe șarpanta experiențelor ultime. Monstrul are seninătatea genuină a supravegherii evoluției sale, nici urmă de îngrijorare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]