8 matches
-
fierbinte ce, încă, mai păstra stropi de apă, conturându-i trupul frumos și luând forma sânilor și lăsându-i rotunjimile genunchilor dezgolite. Apoi, privindu-se în continuare, își puse neglije-ul, la fel de transparent și de aceiași culoare cu cămașa, în contrast cu părul castaniu-roșcat, care-i curgea în bucle pe umeri. Mulțumită și oarecum distrată, chiar veselă, făcu un pas să iasă din baie, cu emoție, gândindu-se la reacția lui Adrian când o va vedea în felul acesta. Se opri brusc în pragul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
oraș. Se pare că afară era foarte cald. Avea nevoie de haine de bumbac, răcoroase. A ales un pantalon alb și o bluză bleu de bumbac, sandale albe, ușoare și o geantă albă. S-a îmbrăcat repede, pieptănându-și părul castaniu-roșcat, lejer, spre spate și, înarmată cu o pereche de ochelari de soare, ieși din apartament grăbită, hotărâtă să afle ce-o interesa atât de mult... “- Doamna Romaș... canu..., trebuie... Iertați-mă! Trebuie... să știți... că este... bine... feti...ța...” Aceste
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1429824873.html [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
celei care avea să-mi fie șefă, adică viitoarei primărițe, al cărei fizic și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare: Ești profesoară, tovarășa? Nu, vin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se desfăceau În două șuvițe de-o parte și de alta a cărării pe mijloc, lăsând-o foarte vizibilă În dreptul frunții, ca o amintire a unui trecut glorios. Cum restul din părul lui Pegg era de o nuanță dezgustătoare de castaniu-roșcat, era de neconceput ca pierderea lor să stârnească lacrimile cuiva. Dinspre corpul lui răzbătea acel miros de stătut (care nu era dat de trup ca atare, ci de hainele și părul nespălate vreme Îndelungată) care era și el un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Din greșeală, i-am prins privirea lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp, un pulover de mătase, sacou bej elegant și În picioare avea o pereche de adidași strălucitor de albi. Efectul ținutei era de-a dreptul schizofrenic. Duggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că vinul băut se preface în fiere. *I-am întîlnit, la distanță de nici o sută de metri, pe Calimandric și pe Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care e profesor, își acoperise creștetul gol cu o meșă ridicată de la o tîmplă spre cealaltă. Chelie „deasă” (vorba glumețului) am și eu, dar nu mi-o ascund sub vopseli sau tunsori sofisticate. O port cinstit, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Le-am văzut călărind talazurile înspre largul mării Cu părul alb al valurilor pe spate pieptănat, Cînd vîntul schimbă fața albă-a apei în val întunecat. Am zăbovit o vreme în iatacurile mării Cu fecioarele mării-n văl de alge castaniu-roșcat Pînă ce voci de oameni ne-au trezit și-atunci ne-am înecat. Traducere de Aprilia Zank
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
În fața ușii, la lumina slabă pătrunsă printr-un luminator, o vede pe Tamara. Stă cu spatele spre el și privește un afiș de protecția muncii. Cînd se apropie, înțelege că s-a înșelat. E o femeie tînără, cu un păr castaniu-roșcat, frumos buclat, îmbrăcată într-o rochie de vară ca a Tamarei. Sărut mîinile! Așteptați pe cineva? o abordează Mihai pe un ton alb, indiferent. Sinceră să fiu, nu mai aștept pe nimeni, răspunde Tamara, întorcîndu-se spre el. Mihai a încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]