44 matches
-
cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
prizonier al propriilor sale obiecte. În ultimele sale opere - scrise și ignorate la Lima, dar în curs de tipărire în Hawaii - nu răsună plîngeri. Acest dezrădăcinat nu părea să fi suferit din cauza exilului". Revista publică pe aceeași pagină traducerea în castiliană a micii poeme Odette, pomenită în textul ziaristului peruan ("Amo el metro que me oculta la urbe/ Calles y muros fríos en que yo estoy demas./ Amo yo los jardines bajo el inmovil cielo,/ Amo la urbe/ poerque me oculta
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
căruia, ca și lui saudade, îi lipsește o nuanță de regret: am cunoscut fericirea în locul acela, în acel lugar entrańable, dar acum am pierdut-o. La fel, cu o reală tristețe, explica și vindea cuvântul despe-dida, care venea tot din castiliană, și care este un adio pentru totdeauna. Spunea că e cu neputință să rostești acest cuvânt fără să simți o strângere de inimă și fără să-ți vină lacrimi în ochi. Îl simțea ca pe o adevărată imagine a vieților
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe condamnate la moarte care a dat În primire vânzându-și scump pielea, om după om, cu râul În spate și blestemând Într-o castiliană savuroasă. Deh, chestii de-ale războiului. Chestii de-ale Spaniei. În sfârșit. Taică-meu a fost celălalt soldat spaniol Întors În noaptea aceea. Se numea Lope Balboa și era originar din Guipúzcoa; tot un tip neînfricat. Se zice că Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Vicente Alexandre, „unul dintre cei mai mari poeți de azi”, laureat al Premiului Nobel, e foarte apreciat, Mircea Eliade comunicându-i opinia lui autorizată despre ambele volume: „Câtă bucurie să descoperi un mare poet român într-o atât de admirabilă castiliană” (6 mai 1948); „Sunt pur și simplu cucerit. Și mă bucur că poezia D-tale e atât de apreciată în Spania” (28 febr. 1950). Virgil Ierunca îl situa pe autorul Poemelor patetice între Blaga și Voiculescu. Oricât i-ar fi
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
fost obținută colaborarea poliției franceze. E vorba mai ales de Catalonia care, după ce a trecut de etapa plăcuțelor bilingve, a votat de curând ca singura limbă oficială, în școli și instituții publice - limba catalană. E adevărat, catalana diferă substanțial de castiliană, cea care e cunoscută peste tot drept limba spaniolă. Câteva exemple - în muzee, ieșirea e indicată “Salida” în Madrid și “Sortida” în Barcelona. Palat se zice “Palacio” în Madrid și “Palau” în Barcelona. Observați influența limbii franceze? Catalanii sunt naționaliști
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
dureri), Encarnacion (încarnare), Esperanza (speranța), Gemma (giuvaer), Inmaculada (imaculata), Mercedes (milă), Milagros (miracole), Nieves (zăpadă), Pilar (stâlp), Purificación (purificare), Remedios (leacuri), Rocio (rouă) sau Trinidad (treime). Și nu contează dacă sunt substantive de gen masculin sau chiar la plural! În castiliană te poți numi Soare, Sfaturi, Stâlp sau Miracole fără să fie nevoie să te clonezi sau să fii hermafrodit(ă). Firește, au și aceste substantive o origine legată de religie, doar este evident că fac aluzie la întâmplări și capitole
NOMEN EST OMEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350045_a_351374]
-
motiv că numele descoperitorului Americii Cristofor Columb înseamnă „porumbel“. Felix Aderca, autorul romanului Amiralul Oceanului Cristofor Columb, B., 1963, p. 141 pune în gura unui personaj feminin cuvintele: „- Cum spui că te cheamă? - Cristofor Columb. - Colon... Colon repetă ea în castiliană gânditoare. Asta înseamnă porumbel, nu? Porumbelul care a zburat din arca lui Noe și s-a înapoiat cu ramura de măslin de departe ........“ Deci Zea mays este cereala adusă de Columb sau din teritoriile descoperite de dânsul. Este cunoscut că
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
clipă de bucurie cititorului care le va descoperi. Voi vorbi însă despre inteligența cu care acest volum a fost conceput fiindcă poeziile sunt traduse în cinci limbi (portugheză - Iulia Baran, italiană - Geo Vasile, franceză - Liviu Pendefunda, engleză - Liliana Scărlătescu și castiliană - Mario Castro Navarrete), gest menit să scoată poezia limbii române în spațiul mult mai larg al vorbitorilor de alte limbi. În consecință, de la potențial treizeci de milioane de citiori, la peste un miliard. Iar întreprinderea în sine nu este făcută
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
Kîrgîzstan există cuvinte românești în limbile popoarelor respective. Cărarea lui Muntean Am mai aflat că în limba catalană ar fi circa 6000 de cuvinte identice sau asemănătoare celor românești. Iar catalanii nu acceptă să li se confunde limba cu cea castiliană, care este limba oficială a spaniolilor. Nu pot face presupuneri că limba catalanilor are aceeași rădăcină cu a limbii noastre. Însă, am fost uimit când am auzit și/sau am citit cuvinte catalane, precum: foc, cap, mort, gratis, porc, familia
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
limbii noastre. Însă, am fost uimit când am auzit și/sau am citit cuvinte catalane, precum: foc, cap, mort, gratis, porc, familia, rapid, joc (se pronunță „gioc”), lloc (se pronunță „lioc”), plajă (se scrie platje, se pronunță „pladje”, bun (în castiliană „bueno”), nou (în castiliană „nuevo”) și multe, multe altele. Sigur, romanii au fost și pe acolo. Probabil, multe cuvinte din limba castiliană au originea în limba latină. Dar pronunția multor cuvinte catalane se aseamănă unor regionalisme românești. Apoi, diferența dintre
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
fost uimit când am auzit și/sau am citit cuvinte catalane, precum: foc, cap, mort, gratis, porc, familia, rapid, joc (se pronunță „gioc”), lloc (se pronunță „lioc”), plajă (se scrie platje, se pronunță „pladje”, bun (în castiliană „bueno”), nou (în castiliană „nuevo”) și multe, multe altele. Sigur, romanii au fost și pe acolo. Probabil, multe cuvinte din limba castiliană au originea în limba latină. Dar pronunția multor cuvinte catalane se aseamănă unor regionalisme românești. Apoi, diferența dintre cuvintele catalane de cele
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
și multe, multe altele. Sigur, romanii au fost și pe acolo. Probabil, multe cuvinte din limba castiliană au originea în limba latină. Dar pronunția multor cuvinte catalane se aseamănă unor regionalisme românești. Apoi, diferența dintre cuvintele catalane de cele din castiliană mă face să cred altceva. Numai istoricii ar putea clarifica această bănuială a mea. De pildă, într-o localitate mică de lângă Barcelona, o stradă avea plăcuța cu denumirea „carrer Muntean” (în catalană, stradă=carrer). Pe mine m-a dus gândul
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei, crainici regali au venit în centrul orașului ca să proclame, în sunet de tobe, în arabă dar și în castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De acum aceștia erau siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ai să mergi să-ți iei lucrurile chiar acum, ca să vii după mine! Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe un omagiu adus nemaipomenitei tale cutezanțe. Așadar, persoana pe care vrei s-o recuperezi nu e o musulmană, ci o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite, neomițând nici o solie, oricât de compromițătoare ar fi fost, de la Tombuctu până la Constantinopol. A părut încântat. Purtam conversația în castiliană, limbă pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum îmi exprimam politicos părerea de rău pentru neajunsul pe care-l îl reprezenta ignoranța mea, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți muri cât de curând. Ficatul dvs nu mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
face auzit, ci să consolideze cu vocea sa, corect disciplinată, frumoasa simfonie autentic națională și neaoșă. Inteligența lui S. Paparrigópulos era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de bere tare, nu însă în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și Dimna: Faimoasă culegere de povestiri, fabule și apologuri în tradiția indiană a Panciatantrei, tradusă în castiliană pe la jumătatea secolului al XIII-lea. Corpusul acesta a cunoscut o circulație universală, inclusiv în cultura românească. Pasaj anticipat de un fragment din articolul „A lo que salga“ (1904), în Ensayos, 1966, vol. 1, p. 611. Papárrogopulos este, după cum sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Shu T’ung, obișnuit cu acel modus vivendi caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-o castiliană desăvârșită, dar cu o voce de pițigoi. Patrupedul e din lemn și nu se va plânge. Odiosul meu nume e Shu T’ung și sunt, chiar dacă toți mă iau peste picior, atașat cultural la Ambasada Chinei, o peșteră de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este El Hacedor. Această sintagmă nominală este derivată din verbul hacer (a face), la fel cum în greacă, poietes (poetul), poiesis (poezia), poiema (poemul), derivă din verbul poïen (a face). Sensul cuvîntului "hacedor" este de altfel atestat în dicționarele de castiliană: Substantiv masculin = creatorul. Este destul de greu să urmărești concluziile raționamentului lui Caillois, care pornește totuși de la analogia cu limba greacă: Titlul culegerii El Hacedor provine din verbul "a face" (hacer), așa cum grecescul poietes (poet) provine din verbul corespondent (poïein, a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al UNESCO mi-a prilejuit încă o vizită la complexul, fost de vânătoare, Scroviștea, unde Petre Roman decisese să ofere dejunul oficial în onoarea domnului Federico Mayor. Acest dejun a fost o încântare intelectuală pentru mine, ascultând convorbirea într-o castiliană elevată a directorului general al UNESCO cu prim-ministrul României. Cu acel prilej, am aflat că soția premierului era o fostă colegă de facultate, care prin 1988 predase ore de limba arabă unei grupe de diplomați, în care pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]